Andrei Ciurea nu (mai) e singur

În urmă cu aproape 4 ani, scriam un text pornind de la știrea că un copil s-a sinucis pentru că nu mai suporta gândul că va fi iarăși părăsit de mama ce urma să se întoarcă la muncă, în Italia.

Zilele trecute, am aflat că o fetiță, pe nume Monica Cizmaș, din Timiș s-a stins de inimă rea, fiindcă mama ei era plecată în Spania la muncă. De câteva luni, fata nu mai voia să mănânce și, în cele din urmă, medicii nu au mai putut s-o țină în viață. Ea reprezintă însă, spun fundațiile și asociațile care cunosc situația din țară, numai vârful unui aisberg îngrijorător de mare. Pentru cine e îngrijorător? Greu de spus.

În textul ăla de acum 4 ani, încercam să dibuiesc de unde ar putea veni soluțiile pentru a ameliora situația copiilor cu părinți plecați la muncă. E clar că prima instituție în cauză, familia, e tocmai cea care generează criza. Prin urmare, mai rămân școala și biserica.

După cum știți, școala n-are timp și bani pentru asemenea probleme. Acolo altele sunt prioritățile. Bisericile însă ar trebui să-și facă timp și să se preocupe. Nu doar local și sporadic, ci programatic. Cel puțin așa credeam când am pus în discuție această chestiune.

Se pare însă că nici bisericile n-au avut timp de amănunte. Ci s-au ocupat cu chestiuni importante, cum ar fi cazul Iosif Țon – baptiștii și străjerii –, cazul Peniel și scandalul legat lansarea cărții Răscumpărarea memoriei – penticostalii –, hotelul de la Ierusalim (pricină de excomunicare între patriarhii) sau Catedrala Mântuirii Neamului – frații ortodocși.

Singura inițiativă în această direcție e cea a Mitropoliei Clujului, despre care puteți citi aici. Iar acum câteva zile, Patriarhul Daniel a menționat această problemă într-un mesaj adresat cu prilejul unui congres organizat în colaborare cu World Vision. S-ar putea să fi existat inițiative locale, dar nimic de anvergură, în afara campaniilor inițiate de televiziuni.

Acum nu mai cred că bisericile trebuie să se ocupe de copiii respectivi, Citește mai mult »