Postat de: Teofil Stanciu | 14/09/2011

Noi cât mai rămânem?

Unul dintre fizicienii români de top, care lucrează în străinătate, declara că „este un act patriotic să nu te întorci [în ţară], până când lucrurile nu sunt cum trebuie. Concepţia mea despre România s-a schimbat mult. La început mă gândeam duios la România, ca fiind ţărişoara mea aflată la un colţ al Europei. Acum sunt mult mai exigent”. (Puteți citi aici întregul interviu).

Nu doar cei care au plecat de mai multă vreme au început să fie exigenți, ci și cei care sunt în țară s-au cam săturat de corupție, de mizerie, de lipsa perspectivelor. Am cules câteva paragrafe dintr-un text scris de o doamnă care s-a mutat cu familia în Germania. Motivele sunt, firește, amestecate, dar cred că autoarea punctează câteva probleme care afectează toți românii și care, în cazul dumneaei, și-au găsit o soluție.

Noi am plecat din Romania cand ne-am dat seama ca nu mai avem optiuni. Amandoi lucram in corporatii, munca era pe locurile 1,2,3,4 si 5. La inceput a fost frumos, a fost palpitant, insa cu timpul asta a inceput sa ne afecteze viata personala. Adica s-o anihileze. Nu mai ajungeam acasa decat pentru a dormi. In perioada de boom economic am incercat de mai multe ori sa-mi schimb job-ul. Principala virtute a celor care se prezentau era munca. Ce veseli erau cand imi povesteau cum stau ei noaptea la birouri si fac proiecte. Ce mult se munceste la ei si ce fericiti sunt oamenii, ca au cariere de succes. Oriunde as fi intors capul nu dadeam decat peste aceeasi reteta. Nu puteam decat sa traiesc cu asta, ca trebuie sa aleg intre mine si companie, iar job-ul imi ajunsese ca un drog, de care eram constienta dar pe care nu-l puteam opri.

[…]

Si-am mai plecat din cauza sistemului de invatamant si a celui sanitar. Ca trebuie sa-ti iei aspirina si paracetamol cand mergi in spital e ok, pentru ca o poti face. Este o problema insa cand esti prost tratat, cand spitalele de provincie nu au minimum de dotari, cand medicii sunt aroganti si nepregatiti, cand mor oameni si copii cu zile. Doctorii cei mai priceputi sunt Dumnezei, este o normalitate sa stai cu zilele pe la usile lor ca sa-ti acorde si tie 5 min.

Si am dat piept si cu sistemul juridic, desi n-as fi vrut sa aflu ca in Romania legile ii protejeaza mai mult pe cei care fura si mai putin pe pagubiti. Plus ca pana se termina procesul, cel cu care te judeci ori da faliment, ori moare.

[…]

Si daca ma intrebam daca aici o sa gasesc caini cu covrigi in coada? Da, ma intrebam. Si da, pentru mine aici umbla cainii cu covrigi in coada. Umbla la serviciu, unde seful nostru nu este stapanul nostru, iar daca ma gaseste peste program la birou ma evalueaza clar ca ineficienta. Umbla cainii cu covrigi in coada in gradinitele publice, unde sunt 2 educatoare la 12-15 copii, iar la crese cate 3 educatoare la 10 copii. Si mai umbla cainii cu covrigi in coada in spitale, unde te gasesti ca la pensiune, unde curtile sunt parcuri imense cu fantani arteziene, flori si veverite, unde nu trebuie sa spui „Saru’mana” doctorului, iar dotarile si calitatea actului medical sunt la maximul standardelor existente. Si mai umbla si pe strada mea unde nu este nici un fir de iarba crescut printre pietrele de pe trotuar sau unde nu prind o balta dupa ploaie in care sa se topaie copiii.

Eu nu fac nici mai mult nici mai putin pentru statul german decat faceam la mine acasa. Ma duc la serviciu, imi platesc taxele si impozitele, imi fac curat in fata casei, imi educ copiii. Doar ca aici, nu-mi explic de ce, mi se intoarce cu totul altceva.

Articolul integral se poate citi aici.


Responses

  1. ”Doar ca aici, nu-mi explic de ce, mi se intoarce cu totul altceva.”

    De ce se întoarce cu totul altceva? Pentrucă neamțul e neamț și se respectă pe el dar respectă concitadinii și compatrioții lui. Pentru că, așa cum zicea autoarea, sistemul se sănătate în Germania chiar funcționează. Cumnatul meu, împreună cu sora mea și fetița lor sunt stabiliți în Germania. Doar cumnatul muncește, sora mea stă acasă cu fetița care are 3 ani. Cu toate astea, toți trei beneficiază de asistență medicală. Sora mea a fost aspru criticată de doctor și asisente pentru faptul că nu a dus copila la timp la medic. Ea era obișnuită cu sistemul românesc unde stai la cozi și nu există interes pentru pacient.
    În România plătești o grămadă de bani anual pentru sănătate dar dacă mergi la doctor riști să te îmbolnăvești mai rău…mai ales cu nervii…….

    • Eu zic că șansa noastră ar fi să ne cumpere nemții (asta înainte să ne cumpere chinezii). Să ne administreze ei ca pe o moșie a lor. Am trăi mai bine. Sau poate că retrocedăm Ardealul Ungariei, care măcar e în Schengen😀 .

  2. Eu va doresc sa ramaneti. Daca se poate.

    Chestia cu patriotismul de a nu te intoarce, e nitelus exagerata, asta ca sa ma exprim delicat🙂

    Mie cel putin mi-e clar (nu numai din experienta mea), ca atunci cand iei o decizie de genu, o iei in deplina necunostinta de cauza. Bun, si o data luata e bun luata, asta avem cu asta defilam.

    Cei ce am ramas pe aiurea mergem inainte pe aiurea si ne facem datoria pe cat putem, care putem, si ne bucuram de bucuriile care le avem pe coclauri si ne intristam de tristele de pe coclauri.

    Cei ce ati ramas pe acolo („sa fi ramas fecior la plug”, vorba poetului), asijderea. Situatiile nu prea sufera o comparatie valida, compari mere cu pere.

    Asemenea vorbe desigur ca nu vor fi mare consolare pentru cine vede in fata lui doar coruptie si mizerie, si nu vede ce se vede si de dincolo. Dar nu poti vedea cu adevarat situatia de dincolo pana cand nu esti in mijlocul ei, si atunci decizia e gata luata, degeaba mai analizezi situatia.

    • Costine,

      Deocamdată mai suntem câțiva care nu plecăm. Sau, poate, nu putem.
      Cert e că orice decizie ai lua există oricând șansa să îți pară rău. Sau așa înțeleg eu. La urma urmei, orice hotărâre pe lumea asta are o mare doză de necunoscut chiar și atunci când toate datele par deplin cunoscute.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: