Noi cât mai rămânem?

Unul dintre fizicienii români de top, care lucrează în străinătate, declara că „este un act patriotic să nu te întorci [în ţară], până când lucrurile nu sunt cum trebuie. Concepţia mea despre România s-a schimbat mult. La început mă gândeam duios la România, ca fiind ţărişoara mea aflată la un colţ al Europei. Acum sunt mult mai exigent”. (Puteți citi aici întregul interviu).

Nu doar cei care au plecat de mai multă vreme au început să fie exigenți, ci și cei care sunt în țară s-au cam săturat de corupție, de mizerie, de lipsa perspectivelor. Am cules câteva paragrafe dintr-un text scris de o doamnă care s-a mutat cu familia în Germania. Motivele sunt, firește, amestecate, dar cred că autoarea punctează câteva probleme care afectează toți românii și care, în cazul dumneaei, și-au găsit o soluție.

Noi am plecat din Romania cand ne-am dat seama ca nu mai avem optiuni. Amandoi lucram in corporatii, munca era pe locurile 1,2,3,4 si 5. La inceput a fost frumos, a fost palpitant, insa cu timpul asta a inceput sa ne afecteze viata personala. Adica s-o anihileze. Nu mai ajungeam acasa decat pentru a dormi. In perioada de boom economic am incercat de mai multe ori sa-mi schimb job-ul. Principala virtute a celor care se prezentau era munca. Ce veseli erau cand imi povesteau cum stau ei noaptea la birouri si fac proiecte. Ce mult se munceste la ei si ce fericiti sunt oamenii, ca au cariere de succes. Oriunde as fi intors capul nu dadeam decat peste aceeasi reteta. Nu puteam decat sa traiesc cu asta, ca trebuie sa aleg intre mine si companie, iar job-ul imi ajunsese ca un drog, de care eram constienta dar pe care nu-l puteam opri.

[…]

Si-am mai plecat din cauza sistemului de invatamant si a celui sanitar. Ca trebuie sa-ti iei aspirina si paracetamol cand mergi in spital e ok, pentru ca o poti face. Este o problema insa cand esti prost tratat, cand spitalele de provincie nu au minimum de dotari, cand medicii sunt aroganti si nepregatiti, cand mor oameni si copii cu zile. Doctorii cei mai priceputi sunt Dumnezei, este o normalitate sa stai cu zilele pe la usile lor ca sa-ti acorde si tie 5 min.

Si am dat piept si cu sistemul juridic, desi n-as fi vrut sa aflu ca in Romania legile ii protejeaza mai mult pe cei care fura si mai putin pe pagubiti. Plus ca pana se termina procesul, cel cu care te judeci ori da faliment, ori moare.Citește mai mult »