Postat de: Teofil Stanciu | 01/09/2011

Creștinul consumator (III)

via: enough.org.uk

Nu vreau să închei înainte să mai aduc niște aspecte în discuție. La baza consumerismului stau, de cele mai multe ori, niște nevoi legitime care au suferit diverse denaturări. Poate că tocmai aici e cheia unei posibile soluții: în identificarea rădăcinilor unor nevoi juste și distingerea lor de false nevoi și de capricii sau interese meschine.

Dacă admitem că există un set de așteptări îndreptățite ale enoriașului, atunci ele trebuie recunoscute ca atare și scoase de sub spectrul condamnării. Demersul presupune însă o muncă laborioasă de autocunoaștere personală și comunitară (aici e vorba și de comunitatea locală, dar și de istoria Bisericii). În acest proces, enoriașii de rând trebuie conduși de către un îndrumător priceput și liber de chingile unor interese colaterale (financiare, de imagine, de carieră etc.).

Apoi, e limpede că discursul culpabilizant, pe care însăși sintagma „creștin consumator” îl sugerează, nu face decât să adauge la sarcina cu vinovății o nouă povară indisolubilă. Din consumerismul economic nu prea știe nimeni cum se scapă cu fața curată, dovadă stă criza. Mă îndoiesc că în domeniul eclesial ar fi mult mai simplu de conceput o soluție, căci, după cum am încercat să argumentez, molima e destul de răspândită.

Abordările care propun ca rezolvare o participare mai activă și mai frecventă la activitățile vizibile ale bisericii locale tind să devină simple exerciții behavioriste, care modifică un comportament indezirabil, dar nu reușesc să preschimbe motivații și predispoziții interioare. Critica și dăscăleala nu prea sunt de mare folos. Recunosc că e dificil de așteptat ca fiecare individ să se transforme – în ritmul lui – într-un om mai bun, mai disponibil, căci această alchimie interioară ține de lucrarea tainică a lui Dumnezeu cu sufletul omului. Poate dura luni, ani, decenii…

Ca să nu rămân exclusiv într-o zonă vagă a teoriei, aș lua unul dintre cele mai banale exemple, o deprindere cât se poate de comună cu precădere printre evanghelici : alegerea unei biserici. În loc să meargă la biserica din imediata vecinătate, enoriașul evanghelic (nefamiliarizat cu oferta eclesială dintr-o anumită localitate) ia toate bisericile la rând ca să vadă unde să se așeze. E destul de lesne de înțeles că acest comportament e alimentat de o vână consumeristă: fiecare consumator este preocupat să găsească cea mai bună ofertă de pe piață.

Cu toate acestea, cui i-ar trece prin minte să condamne această atitudine? Nu suntem pe teritoriul creștinismului tradițional unde liturghia e fixă, iar preotul trebuie să se distingă prin conformism, nu prin inventivitate. Deci putem trage concluzia că acest tip de consumerism e unul legitim. Că aici avem dreptate să ne manifestăm ca orice consumator laic.

Deosebirea se face la nivelul motivațiilor, deoarece nu aceleași imbolduri mână un om la cumpărat castraveți și la alegerea unei biserici, însă comportamentul exterior nu diferă, nici atitudinea față de oferta existentă. Personal, nu sunt deloc încântat că așa stau lucrurile, însă chiar și bisericile tradiționale permit o oarecare marjă de mișcare, căci recomandă alegerea unui duhovnic cu care să rezonezi.

Nu pot omite însă că bisericile evanghelice poartă în bună măsură amprenta liderului local. În consecință, faptul că un credincios încearcă să-și găsească o biserică mai aproape de sufletul lui nu cred că e blamabil în sine. Ba chiar e un gest de maturitate, căci în puzderia de grupuscule care răsar în tarlaua creștinătății, există destule comunități ce deviază în fel și chip de la dreapta învățătură.

În forma ei radicală, sancționarea consumerismului ar trebui să incrimineze vehement această practică de tip comercial și să lupte pentru îndepărtarea de modelul ofertelor concurente. Biserica lui Cristos nu ar trebui să se lase angrenată în practici specifice pieței de consum. Însă cele mai multe biserici sunt destul de mulțumite (ca să nu zic mândre) de oferta lor. Cred cu tărie că sunt mai de soi decât altele, că sunt mai autentic creștine. Cum însă fiecare are mijloace de evaluare proprii, departajările sunt aproape imposibil de făcut.

La urma urmei, cum să evaluezi o biserică? Ce măsurători infailibile se pot face pentru a stabili gradul de „eficiență” al unei comunități eclesiale? Care e intervalul de timp optim pe care să-l aibă în vedere evaluarea? Care sunt criteriile infailibile și determinante ce trebuie aplicate? Câte sunt și cine le-a stabilit? Cum a fost atestată universalitatea acestor măsurători și criterii?

Nu cred că cineva ar putea răspunde fără să se încurce în propriul răspuns. Prin urmare, alegerea finală este tot o chestiune subiectivă, ce ține de înclinații, gusturi, afinități. Așadar, decizia de a frecventa o biserică sau alta nu mai poate exclude năravurile consumeriste.

Tot ce se poate face pentru consumatorul creștin din exemplul ales e să i se furnizeze cât mai multe informații. Consumatorul și năravurile lui nu poate fi eradicat nici din societate, nici din biserică, însă poate fi instruit, ca să ajungă capabil să aleagă folosind cât mai multe repere. Istoria Bisericii ar fi de mare folos, în acest context, oricărui creștin, căci i-ar atenua impresia propriei unicități și excepționalități.

Socot acest caz particular discutat ca fiind suficient pentru a sublinia necesitatea distingerii nevoilor legitime de mofturile personale. În decizia finală a enoriașului aflat în căutarea bisericii potrivite, pe lângă factorii subiectivi, un rol deosebit de important îl va avea și educația căpătată. Iar aici răspunderea se împarte între liderii eclesiali și producătorii de literatură cu conținut specific. Poate că n-ar strica o mai bună colaborare între unii și alții. Deocamdată știu că nu e posibilă, dar poate că la un moment dat s-ar putea ca nevoia să primeze asupra interesului…

Se prea poate să greșesc, dar cred că ar merita încurajate deciziile bine cumpănite. Extinzând puțin, chiar și hotârile ce privesc schimbarea apartenenței confesionale și convertirea s-ar cuveni cântărite bine și chiar domolite, nu grăbite, astfel încât omul să știe în ce se bagă, ca să nu fie dezamăgit mai târziu. Altminteri cu se deosebește pripeala aceasta de a obține noi enoriași de principiul consumerist (extrem de nociv) care zice: „cumpără azi, plătești mâine”?

Mă întorc să înfrunt iarăși ideea (menționată la începutul primei părți a acestui text) că pasivitatea eclesială este principala trăsătură a consumatorului creștin. Pe lângă toate argumentele invocate deja, aș mai adăuga că lista activităților înduhovnicite este destul de săracă. Prin urmare, poate că dacă lista ar fi mai amplă, nici cei socotiți pasivi n-ar fi atât de numeroși.

Nu trebuie uitat și că suntem, ontologic, niște consumatori. N-avem nimic ce să nu fi căpătat, nimic bun nu putem da numai cu de la noi putere. Or dacă așa stăm la nivel ființial, atunci cu siguranță că, într-o eră a consumerismului, ne pândesc mari pericole pe toți, indiferent cât de activi sau pasivi am părea din exterior. În consecință, problema care trebuie rezolvată în primul rând e una interioară și presupune separarea nevoilor noastre fundamentale autentice de apucăturile deprinse din spiritul epocii.

Puteți primele două parți ale acestui text aici și aici.


Responses

  1. […] https://drezina.wordpress.com Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this post. […]

  2. […] 2011 – Teofil Stanciu: Creștinul consumator (III) […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: