Despre cum poate fi învinsă prostia – Sf. Ioan Maria Vianney

 

Dacă doriți să citiți biografii complete ale sfântului, puteți căuta singuri pe google (rețin doar două site-uri catolice, unul în engleză, celălalt în română, și o prezentare de carte). N-am să reiau aici toată povestea vieții sale.

Rețin însă faptul că a fost numit sfânt protector al preoților catolici. Interesant protector și-au ales…

Ioan Vianney era ceea ce se cheamă un om prost. În ciuda eforturilor sale – alimentate de dorința fierbinte de a deveni preot – învățătura nu se prea lipește de mintea lui. În schimb, era recunoscut pentru cucernicia și smerenia lui.

Am auzit un episod interesant care ilustrează foarte bine atât minusurile lui cât și plusurile. În timpul școlii, un coleg (cred că era vorba de Matthias Loras, care a ajuns mai târziu episcop) dintre cei mai ascuțiți la minte s-a gândit să-i dea o mână de ajutor lui Ioan cel prost. Însă, cu toate strădaniile sale, Ioan nu progresa cu nimic. La un moment dat, Matthias povestea cuiva cât de prost poate să fie Ioan. Acesta era prin preajmă și a auzit, iar mai târziu a venit la Matthias și i-a spus: „Îmi cer iertare că sunt atât de prost”.

Se pare că tot viața sa deosebit de virtuoasă l-a convins și pe episcopul care l-a hirotonit „din milă” ca preot și care ar fi zis: Dacă e un model de pietate, eu îl hirotonesc, iar Dumnezeu va face restul.

În mod ironic, cel ce avea să devină unul dintre cei mai mari duhovnici ai Franței și chiar ai creștinătății occidentale n-a avut voie la început să spovedească. Abia după moartea preotului paroh pe lângă care slujea a căpătat și dreptul de a intra în confesional.

Odată intrat însă, a devenit un adevărat maestru, dacă pot să spun așa. A devenit atât de cunoscut ca „director de conștiință” încât a auzit despre el chiar și împăratul (Napoleon al III-lea).

Poate că nu-i lipsit de interes și faptul că a reușit ceea ce mulți își doresc în zilele noastre: să golească toate cârciumile satului (vreo patru la număr). S-ar putea face un studiu de caz care să releve secretul eficacității metodelor sale.

Tot ironic mi se pare contextul în care s-a afirmat – fără voia lui și insistând asupra propriei insignifianțe – un astfel de om. Pe fundalul Revoluției Franceze, care proclama superioritatea rațiunii, apare un personaj care se remarcă tocmai prin incapacitatea sa intelectuală cronică.

Însă această deficiență nu-l împiedică să devină un adevărat „expert” în citirea sufletelor omenești. Au ajuns să-l caute oameni de toată seama: de la cei mai proști, până la cei mai rafinați. Or, cred că nimeni nu l-ar fi căutat dacă n-ar fi găsit la el o înțelepciune care să pătrundă până în ungherele cele mai greu accesibile ale sufletului omenesc.

E, cred, un exemplu strălucit care dovedește că prostia nu e un blestem implacabil, că smerenia și cucernicia pot naște o înțelepciune care conducă spre esența vieții fără să treacă neapărat prin filtrul unei inteligențe ascuțite. Și că această înțelepciune e accesibilă oricui.

Într-adevăr, vocația lui Ioan Maria Vianney va fi jucat un rol aparte în măreția destinului său, dar calea trasată de el are o componentă general umană, accesibilă oricui e dispus să-și asume un parcurs guvernat de imperative similare.

Pe de altă parte, popularitatea lui Ioan dovește că nevoia mai profundă a oamenilor trece dincolo de libertate, egalitate, fraternitate (sau moarte). Că nici marele Napoleon n-a fost în stare să rezolve problemele umanității. Că, în ultimă instanță, soluțiile politice nu rezolvă crizele de conștiință, nici nevoile fundamentale ale omului.

Nu pot să nu remarc, în final, că și acest sfânt al Bisericii este un om care a îmbrățișat sărăcia și a manifestat o grijă deosebită pentru nevoiașii din parohia sa. De altfel, acesta era și unul dintre „argumentele” cu care i-a convins să renunțe la crâșmă în favoarea bisericii.

Ioan Maria Vianney e sărbătorit în BRC pe 4 august.

Anunțuri

14 gânduri despre “Despre cum poate fi învinsă prostia – Sf. Ioan Maria Vianney

  1. Frumos.
    Lucrul interesant e ca in satul Ars-en-Dombes, văzând mizeria materială şi morală în care ajungeau atâtea tinere fără viitor, a creat pentru ele o şcoală, unde puteau găsi şi hrană, instrucţie umană şi creştină şi unde învăţau o meserie. A numit-o „Providenţa” şi, pentru a o putea ţine pe picioare, s-a slujit şi de ajutorul a două femei vrednice. Pentru adulţi, a creat două asociaţii: confraternitatea Rozariului, pentru femei, şi aceea a Preasfântului Sacrament, pentru bărbaţi, implicându-i pe toţi în activităţi de cult şi de caritate.
    Când Vianney a văzut că, de acum toate, erau la locul lor şi s-a gândit că misionarii ar fi putut să facă lucrurile mai bine decât el, a încercat să se retragă în singurătate, pentru a se pregăti – cum spunea el – pentru o moarte bună. A lăsat o scrisoare pentru episcop şi apoi a voit să se facă pierdut, în zadar însă, pentru că, în momentul când a fost găsită scrisoarea, un grup de credincioşi din parohie şi de pelerini l-au descoperit şi l-au adus înapoi acasă. Avea să se roage, să spovedească şi să predice timp de încă zece ani, mai înainte ca Dumnezeu să-l cheme la sine, în ziua de 4 august 1859.

    Totusi, mie mi-a ramas istoria cum un ţăran, seară de seară, întorcându-se de la muncă, lăsa uneltele la uşa bisericii, intra şi rămânea aşezat mult timp şi în tăcere, s-a apropiat de el şi l-a întrebat: „Ce faci omule, aici, în tăcere?” Ţăranul, mirat de întrebare, i-a răspuns: „Stau înaintea Domnului: el mă priveşte şi eu îl privesc!

    –extras de pe http://universalyes.blogspot.com

    • Marius, ar mai fi fost multe de adăugat, însă m-am limitat la o temă.
      Generozitatea lui e proverbială. Se spune că, dacă întâlnea un sărman pe stradă și vedea că are o haină mai sărăcăcioasă decât a lui, schimba cu el. Schimba chiar și pantalonii (în dosul unui gard, ca să nu fie văzuți).

  2. mai doream sa zic ceva dar am apasat pe enter din greseala: imi place si ideea desi o urasc pt ca e complicata rau, 🙂 ca schimbarea unei natiuni este o lupta de unu la unu in cele din urma si ca nu poti face ceva spectaculos peste noapte.

    • Știi ce mă întreb: oare cât de rare sunt astfel de vocații (nu neapărat de dimensiunile celei pe care a avut-o Vianney, dar pe zona și direcția lui)?

      În altă ordine de idei, exemplul lui obligă la o schimbare de atitudine față de cei proști. Îl ultimă instanță, proștii ar trebui ajutați să se sfințească, ceea ce i-ar scuti de multe primejdii.

      • sarind in alta zona, nu stiu daca ai citit cartea Good to great de Jim Collins (excelenta in afaceri tradusa la noi) dar aici se vorbeste de conceptul de arici sau de focalizare pe o linie de business. e plictisitor sa fii focalizat pe de alta parte si prostii pt ca nu i duce mintea, sunt condamnati la focalizare dar cum zici tu prin sfintenie aceasta limitare (focalizare fortata) ii face de mare folos comunitatii.

  3. Superb text, Teofil. Vad ca nu te astimperi deloc 🙂
    N-ai vrea sa scrii un text de maxim 500 de cuvinte despre Vianney pentru propiectul Sf. Nicolae?

    • Ba da. Cu plăcere. Chiar mă gândeam, în timp ce citeam și scriam textul ăsta, dacă ar merge și pe blogul respectiv. Însă nu va fi foarte curând, pentru că aș vrea să văd înainte de asta cartea publicată de Sapientia. Oricum, n-am uitat nici de ceilalți făgăduiți.

  4. @Teo, nu ti poti permite sa ai prejudecati fata de cartile de business, ok? 🙂 cel putin nu tu! 🙂
    Anumite carti de business sunt rodul unor cercetari care tin si de latura psihologica a oamenilor si de aceea rezultatele sunt surprinzatoare (in mod placut) pentru ca nu fac altceva decit sa sublinieze niste comportamente pe care Dumnezeu ni le cere pe paginilie Bibliei. Ce este interesant e ca in aceste carti nu se pleaca cu intentia hai sa demonstram ca „cerintele” lui Dumnezeu sunt legimite ci se porneste cu intrebarea: ce au facut aia intr-un mod nu asa de evident sa aiba succes de durata. Mai e o carte faina, care te poate ajuta si in cresterea copiilor, Manager contra curentului, scrisa de un tip care a lucrat la Gallup si care arata ce inseamna sa lucrezi cu punctele forte ale oamenilor adica ceea ce noi numim talanti Ca si parinte cred ca e important sa ma uit si sa descopar foarte repede in ce zona copilul meu este talentat si sa l sustin cu precadere in acea directie.

    • Ok, mă lepăd de prejudecăți 😀
      Da, știu că nu tot ce ține de business e junk, însă mă conving foarte greu să citesc o chestie care are ca scop ultim profitul net. 😉 Dar, oricum, poate îți mai cer niște titluri la un moment dat.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s