Postat de: Teofil Stanciu | 26/07/2011

Unde (n-)a avut Anders Behring Breivik dreptate

Norvegianul a știut că nimic din ceea ce ar putea face sau zice el nu va interesa pe nimeni decât dacă reușește să producă un spectacol memorabil. A decis ca acest spectacol să fie unul sângeros, pentru că se impregnează mai strașnic în memoria socială.

Din nefericire pentru el, tocmai acum și-a găsit și Amy Winehouse să moară, astfel încât a fost eclipsat parțial pe agențiile de știri. N-a reușit să se bucure pe deplin de succesul scontat.

Dar raționamentul lui, oricât de diabolic, a fost corect. În momentul în care televiziunile văd sânge, jubilează. Iar ca să poată stoarce evenimentul până la refuz, merg pe firul întâmplării și ajung și la făptaș. Apoi îi descoperă convingerile și le prezintă, cu voluptate morbidă (în numele informării și imparțialității), publicului. În scurt timp, dintr-un anonim criminalul devine o vedetă de talie internațională, iar mesajul lui este auzit și recepționat în toată lumea.

Punct ochit, punct lovit, Breivik! A vrut să se facă auzit și a reușit.

Însă Breivik a ratat un aspect esențial: și-a compromis cauza pentru care lupta. După gestul lui abominabil, toată armata marxiștilor euro-atlantici are în mână un nesperat atu. De acum înainte, există în sfârșit și teroristul mult așteptat al conservatorismului, al creștinismului. Iar cu minime strădanii, el poate fi pus în tabăra „fundamentalismului creștin”.

În ce mă privește, n-am știut până acum (și nu cred nici de acum înainte) că fundamentalismul pe care și-l revendică mai multe grupări protestante din America ar fi atât de violent și că ar legitima crima ca mijloc de persuasiune.

Dar, pentru că trebuia să poarte un nume, i-au spus fundamentalism creștin. Nu fără o noimă bine calculată, însă cam fără temei. Până și faptul că criminalul s-ar fi declarat creștin este pus sub semnul întrebării. Însă, chiar dacă ar fi adevărat, asta nu înseamnă mare lucru decât atunci când avem nevoie de un construct propagandistic.

Toate temele predilecte ale lui Breivik, dintre care unele cu adevărat problematice pentru spațiul european, vor putea fi evacuate de acum înainte în virtutea asocierii cu odiosul lor susținător. Acest tip de retorică se practică cu destul de mult succes și, mai ales, are priză la un anumit gen de public.

Așadar, pe lângă faptul că a ucis cu sânge rece (și premeditat, după câte se pare) aproape 80 de oameni, Anders a blocat niște subiecte sensibile făcându-le indezirabile în spațiul public.

Blestemul lui Breivik va putea fi invocat de către stânga din media asupra oricui va încerca pe viitor să readucă pe agenda publică aceste chestiuni spinoase. E limpede că în Franța există probleme cu comunitățile de străini, suedezii au probleme cu comunitățile musulmane, Belgia are cartiere inaccesibile poliției în chiar inima Bruxelles-ului. Deci această problemă nu poate fi negată.

Nici discursul părtinitor al presei (de stânga sau de dreapta – deși e mult mai la modă stânga) nu poate fi trecut cu vederea.

Există, firește, și oarece probleme cu minoritățile, cu drepturile lor. Iar faptul de a recunoaște asta nu înseamnă radicalizare în sensul întruchipat cu atâta oroare de către Breivik. Pornind de la niște realități, el și-a construit după capul lui elucubrațiile criminale. Dar de acum înainte discuțiile cu argumente vor putea fi curmate înainte să înceapă odată ce unul dintre preopinenți va fi asociat cu măcelarul norvegian.

E de remarcat că în discursul celor care s-au grăbit să vadă în acest atentat o manifestare a unei ideologii cu largă răspândire în Europa, a apărut numele lui Hitler.

Iar aici Behring iarăși a avut dreptate. A anticipat că va fi asemuit cu tiranul nazist, însă se dezicea anticipat de ideologia și metodele acestuia. Inutil, pentru că a adoptat metode la fel de sângeroase. Inutil, pentru că propaganda care vizează promovarea sau contracararea anumitor ide(ologi)i are nevoie să folosească numele sonore și asocierile scandaloase. Dacă se invocă numele lui Hitler, orice european civilizat face un pas în spate. Deci trebuie să fim lucrați la sentiment.

Chiar dacă sunt mulți europenii care împărtășesc parțial îngrijorarea lui Breivik în anumite privințe, nu consider că gestul său este unul reprezentativ și nici nu cred că adună adeziuni semnificative decât printre cei care oricum așa gândeau și înainte de acest masacru.

Intoleranța există de multă vreme și cel mai adesea se consumă la nivel de limbaj sau de atitudini ostile (fără urmări prea grave). Românii și ungurii mârâie unii la alții de decenii sau veacuri, dar, în afară de episodul Târgu-Mureș, 1991, necesar pentru a justifica repunerea Securității în drepturi, nu prea știu să fi existat „măceluri” interetnice. Cu toate că ocaziile n-au lipsit.

Totuși, dacă în locul lui Breivik ar fi fost un lider carismatic… Personal, cred că există pericolul exacerbării manifestărilor extremiste naționaliste, cu atât mai mult cu cât nivelul de educație pare să fie în continuă scădere, iar manipularea e mai facilă pe fond de minte necritică. Totuși, nici în Franța, nici în Ungaria, nici în Austria, nici măcar în Rusia, aceste partide n-au devenit (încă?) majoritare. Ponderea însemnată pe care au căpătat-o în peisajul politic semnalează însă niște temeri, niște probleme care trebuiesc soluționate.

Deși deplâng soarta celor decedați, o seamă de figuri publice nu se sfiesc să folosească prilejul pentru a ataca orice concept sau realitate ce poate fi asociată cu Breivik: națiune, creștinism, conservatorism, anti-multiculturalism. Ca și când toate ar fi rele în sine. Sau au fost diabolizate pentru că ucigașul cu sânge rece le-a denaturat pentru uzul propriu.

Mă foarte îndoiesc că vom asista în următoarea perioadă la o recrudescență a atentatelor puse la cale de „fundamentaliștii creștini” care împărtășesc indignările lui Breivik. Dar criminalul norvegian a pus în mâna adversarilor săi ideologici o armă foarte puternică în aparență, chiar dacă gloanțele sunt oarbe. El este socotit a fi doar vârful aisbergului.

Masacrul din Norvegia nu dovedește că există un curent de opinie favorabil unor asemenea abordări monstruoase (în ciuda comentariilor apreciative făcute de „curajoși” anonimi pe forumuri). Dovedește cel mult că există niște indivizi care amestecă probleme reale cu idei degenerate. Iar a spune că orice idei ce nu cadrează cu multiculturalismul sau care pun preț pe ideea de națiune conduc în mod obligatoriu la astfel de manifestări smintite e pur și simplu aberant.

Una dintre cele mai însemnate erori ce poate fi trecută în dreptul lui Breivik e aceea că problema (sau problemele) societății occidentale poate fi indentificată cu o anumită ideologie. Și mai ales că soluția poate veni tot dintr-o ideologie. Dar în această eroare se întâlnește cu foarte mulți optimiști care cred că dacă repudiază niște „dogme” fundamentaliste, omenirea va scăpa de orice conflicte sângeroase.


Responses

  1. Daca vrei ca opiniile pe care le exrimi aici sa aiba un voal macar de credibilitate, documenteaza-ti afirmatiile cu stiri ale unor agentii de presa decente, nu de pe europenews, afacere a unor maniaci ai caror unica preocupare este productia de text islamofobic! Altfel pari un tot atat de ratacit si dezinformat ca si behring, indiferent ca esti pasnic.

  2. Da, ultimul link e Deutsche Welle, Europa Aktuel, varianta in limba engleza.
    Ma socheaza la Behring atat satisfactia pe care o arata (in putinele imagini cu ele arestat), cat si faptul ca si-a expus de mult opiniile, Politia a fost avertizata, si nimeni nu a facut nimic inainte. Mare grozavie … Urmarile vor fi si ele urate, mai ales ca in Olanda si Danemarca extrema dreapta se intareste frumusel.

    • Părerea mea e că ascensiunea extremei drepte (atunci când atinge o cotă de 25-30%) semnalează o problemă sau o nemulțumire împărtășită și de restul populației, însă în proporții variabile. Când aproape o treime dintr-un grup se adună în jurul unor inși populiști care promit măsuri extreme, cred că liderii politici (fiindcă la ei e decizia) trebuie să fie deosebit de atenți. Din păcate însă, totul se reduce la voturi. Pe nimeni nu interesează realități, fapte, adevăruri, ci voturi, imagine, popularitate, beneficii.

      Direct spus, dacă 30% dintre occidentali se manifestă vehement împotriva străinilor înseamnă că aproape jumătate din populație are o nemulțumire vizavi de politicile față de imigranți. Înseamnă că există un conflict de care trebuie ținut cont. Spălările pe creier nu mai folosesc… Comunitățile de imigranți trebuie să știe asta tocmai ca să se poată stabili un dialog real, până nu se ajunge la izbucniri necontrolate.

  3. Mie mi-a creat un fior de teamă. Am simţit parcă fiara că apare. Mai ales după ce am văzut şi filmuleţul tipului în cauză. Cruciaţii cu capul acoperit.

    Să ne păzească Cel de Sus de cele rele!

    • Cred că există și destulă megalomanie în imaginile folosite. Omul își făcea curaj și atunci și-a găsit niște modele cu care să se identifice. După câte se pare, a avut nevoie de stimulente destul de serioase ca să-și ducă planul până la capăt.

  4. Dar există o drojdie care dospeşte acum.

    Am fost acum 7 ani în Elveţia, întâmplător de 1 mai la Zurich. Am rămas uimit de extremismul şi de nivelul animalic al demonstraţiilor. Erau comunişti şi neo-nazzi. O anti-demonstraţie de neo-nazzi este şi mai rea decât a comuniştilor.

    Nici nu ştim ce dospesc unii în adâncurile somnului naţiunilor.

    • Nu degeaba existau bacanaliile și alte sărbători în care „plebea” să-și mai consume din frustrări și tensiuni.

  5. Demenți sunt peste tot în lumea asta și nu-s puțini… Ai dreptate cu Amy Winehouse – i-a cam tăiat din atenție lui Breivik. Apropos, azi dimineață am văzut o poză cu Amy Winehouse la 18 ani, înainte de a fi celebră și cu mintea făcută praf. Dacă ar fi arătat tot așa acum, în 2011, când s-a dus, Breivik ar fi rămas fără dram de atenție din partea publicului. Asta din cauză că omul de rând reacționează mai degrabă la aspecte estetice decât tragice, dar cum la d-ra Winehouse estetica se dusese pe apa Sâmbetei din cauza abuzului de substanțe mai mult sau mai puțin interzise, iată că și tragedia de la Oslo a avut cât de cât un ecou…

    • Ca să fiu cinic: iată că a avut și un dram de noroc…

      Vezi că nu mai e voie să-i numim demenți, ci doar „mentally challenged” și să-i tratăm cu multă grijă, ca să nu-i ofensăm. Izolarea lor de lumea „normală” ar putea fi considerată discriminare. Așa că trebuie să-i lăsam printre noi până vedem de ce sunt în stare și abia apoi avem voie să-i închidem. Deși s-ar putea să scape și de vină să iasă familia și societatea care i-a „traumatizat”.

  6. Macar de-ar face subiectul tabu, ca sa nu te mai tenteze🙂

    Sau sa nu-l mai tenteze pe reputatul intelectual Dragos Paul Aligica …

    http://morningoffering.blogspot.com/2011/07/spiritual-ghetto-priest-matthew-jackson.html

    Provocarea e nu sa ne ratoim cu incorectitudinea politica, ca raspuns la corectitudinea politica a altora .


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: