Postat de: Teofil Stanciu | 21/07/2011

Malnutriți și îmbuibați

Copyright: Richard and Slavomir Svitalsky (via http://www.cartoonmovement.com/)

UPDATE: Iată și o știre care explică de ce nu auzim mai des despre foametea din Africa, deși fenomenul este unul cât se poate de actual și de real.

Nu demult am primit pe email o colecție de ziceri ale unor oameni de seamă care propuneau soluții pentru stoparea exploziei demografice (le puteți citi aici). La cât sunt de inumane, firește că sunt prudent în a le da crezare. Însă, dincolo de radicalitatea acestor propuneri, există un element comun: toate vizează controlul înmulțirii populației.

Asta în condițiile în care 16% din populația Terrei consumă 80% din resurse. Având în vedere că procentul e prezentat de CNN și argumentat de către grupări ecologiste, e foarte posibil să fie într-o anumită măsură falsificat. Dar e o certitudine că țările așa-zis civilizate consumă din resursele naturale cu mult peste Africa, Asia (săracă) și America de Sud la un loc.

Dacă așa stau lucrurile, bizar mi se pare că se consideră că sursa problemei o reprezintă sporul natural foarte ridicat al țărilor în curs de dezvoltare care, chipurile, ar trebui să ia lecții de la civilizații europeni și americani ce nu mai produc la fel de mulți pui, ci se împerechează fără… urmări. Nici măcar nu se ia în calcul ipoteza că stilul de viață euro-american ar putea fi atât de costisitor și exagerat încât factura o plătește întregul glob pământesc și că de la asta s-ar putea să ni se tragă toate primejdiile.

Ba da, se mai vorbește totuși și despre acest aspect, însă ideologizat. Vin organizațiile ecologiste și ne îndeamnă să facem dușuri mai scurte, să stingem becul o oră pe an etc. Niște frecții la picior de lemn, care, dacă e să cuantifici, nici nu se știe dacă nu cumva fac mai mult rău decât bine. Căci toate aceste „campanii” înghit fonduri, necesită afișe, folosesc resurse etc.

În loc de mașini pe benzină și motorină, ecologiștii industriei auto vin cu mașini electrice, ca și când electricitatea ar fi produsă numai din resurse regenerabile. Ca și când n-ar exista încă sute de centrale nucleare, mii de termocentrale etc. Și ca și cum n-ar exista nici măcar un firicel de plastic, lemn sau metal în caroseriile și amenajările interioare ale autovehiculelor.

Am auzit adesea vorbindu-se despre campanii ce vizează educarea mamelor sărace de prin Africa în privința metodelor contraceptive, dar foarte rar se atinge cineva de vacile sacre ale stilului de viață din țările „civilizate”. Europenii și americanii consideră că li se cuvine o cotă parte dublă sau chiar triplă din tot ce are de oferit Pământul. Păi, doar ei plătesc, că au cu ce… deci se justifică să consume oricât pot cumpăra.

Aici se vede fără efort una dintre limitele acestei stupide impresii că banul e singura măsură a lucrurilor, căci ceea ce se termină nu mai poate fi cumpărat pentru simplul motiv că nu mai există. Imposibilitatea imaginării acestei situații extreme stă mărturie pentru dimensiunea iluziei în care trăim.

Deocamdată însă, suntem dispuși să apărăm cu orice preț confortul în care trăim și autismul care-l înconjoară și care-l face posibil. Îl împrejmuim cu „drepturi”, îl considerăm „necesar”, îl statuăm ca model pentru țările în „curs de dezvoltare”. Trecem cu vederea nu doar costurile lui, dar și neajunsurile intrinseci, pe care suntem gata oricând să le socotim disfuncții temporare, ajustabile. Refuzăm să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai amplă, care ne-ar putea releva că huzurul nostru e plătit cu sărăcia lucie a altora.

Nu am știință despre vreo organizație ecologistă sau umanitară semnificativă care să propună măsuri radicale în ce privește consumul, excesele, luxul occidental. Dimpotrivă, multe dintre campaniile de „responsabilizare” sunt finanțate de companii care își fac imagine și își sporesc profitul pe urma acțiunilor umanitare la care participă.

Însăși promotorii acestor demersuri se regăsesc adesea printre cei care nu-și refuză vreo vacanță scumpă, nu concep să nu aibă parcuri de distracții, cazinouri, hoteluri luxoase, mese copioase, servicii ireproșabile, casă mare și cu tot confortul aferent, gadget-uri de ultimă oră, petreceri până în zori, cataloage de prezentare, aer condiționat etc. Am înșirat numai câteva dintre accesoriile și serviciile cu mare consum de energie electrică, resurse financiare și naturale.

Atâta vreme cât belșugul euroatlantic este considerat o necesitate și nu se pune cu adevărat problema renunțării la el (nu se vorbește nici măcar despre înlăturarea exceselor scandaloase, căci, deh, nu mai avem morală învechită, care să condamne lăcomia!), cred că nu se va putea adopta o soluție cu adevărat viabilă.

Pe viitor, o soluție încă ipotetică ar fi descoperirea unor surse de energie necunoscute deocamdată. Actualmente, toate rezolvările vizează în primul rând (dar niciodată explicit) conservarea stilului de viață occidental și instituirea unor reguli cu valabilitate globală care să reducă amenițarea ce planează asupra acestui mod de existență. Împărțim pe cât posibil factura cu toată lumea fără a împărți însă și beneficiile.

E foarte interesant cum într-o epocă ce face paradă de globalism și gândire globală, această perspectivă e adoptată numai în măsura în care poate aduce diverse beneficii. Dacă paradigma globalistă aduce atingere sfântului confort occidental, atunci ea e repudiată și înlocuită cu teorii despre drepturi și libertăți individuale, norme internaționale etc.

În relațiile noastre din „satul planetar”, fiecare face atât cât îi permite legea. Așadar, orice rudiment de solidaritate umană autentică iese din calcul. Dacă legea și dieta ne-ar permite, ar fi de așteptat să începem să ne mâncăm unii pe alții. De altfel, asta și facem, însă mai subtil, căci prada și vânătorii sunt la mare distanță unii de alții. Suficient de mare încât să interpună între ei un zid întreg de justificări morale, legale și sociale.

Numerele pot fi mai convingătoare decât cuvintele în această situație. Aproape un miliard de oameni suferă zilnic din cauza hranei insuficiente, în vreme ce în America obezitatea atinge cam o treime din populație. Putem, desigur, discuta nuanțe, însă se vede cât de colo că unora le prisosește ceea ce foarte mulți nu au îndeajuns.


Responses

  1. si pe linga faptul ca doar 16% consuma cit restul, a cam consumat pe citiva ani in avans. vezi datoria sua. ma bate gindul ca tipul ala ce l-am impuscat putin prin 89 avea ceva dreptate…

    • Mulți au dreptate… puțini merg până la capăt. El a fost dus, săracu, până la capăt.

  2. Ei, dar nu e cazulsa fii chiar atat de alarmist .

    Numerele pot fi foarte convingatoare, mai ales atunci cand te mint, si mai ales atunci cand nu dai atentie la cum se face interpretarea. Deci hai sa fim atenti la nuante🙂

    Sa incepem cu sporul natural al populatiei … Na subiect distractiv, cand spui ca occidentalii se imperecheaza fara urmari. Pai in principiu, ori te imperechezi fara urmari ori te abtii de la imperechere. Imperecherea numai cu urmari e nesustenabila ecologic pe termen lung.
    Daca vrei sa argumentezi biblic … iarasi sunt ceva probleme, nu cred ca tine. Poate ne-am inmultit deja ca nisipul marii, si nu e cazul sa intindem metafora pana la „ca atomii din cosmos”. Ai vazut episodul din Monty Python cu „Every sperm is sacred? ”

    Eu zic ca e foarte bine ca femeile din Africa sa aiba acces la family planning. Dar ma rog, de exemplu evanghelistii din America sunt un picut de alta parere. Noroc ca domnului Bush i-a expirat termenul, si acum USaid poate finanta si family planning.

    Ok, acum cu consumul occidental. E adevarat ca e un pic desantat.

    Dar nu e complet imoral, prima fascie, asa cum interpretarile tendentioase lasa sa se inteleaga. Americanul consuma mult pentru ca si produce mult, nu pentru ca fura de la altcineva.

    Africanul consuma putin pentru ca si produce putin. Si cum sa-l ajutam sa produca mai mult, asta nu e o problema chiar asa usor de rezolvat, mai ales ca avem de-a face, in mod esential, cu libertatea umana asa ca nu e usor sa impui solutii din afara, si nici bine cu forta nu se poate face.

    Deci daca vrem sa acuzam occidentul de furt de resurse, trai imoral, samd, avem un onus probandi care nu poate fi expediat asa usor cu doua linkuri si niscai retorica🙂

    • Dacă așa se cheamă ce am făcut eu, de data asta prefer să fiu alarmist.

      Mi se pare extrem de simplu. Din punctul de vedere al moralei creștine sau umaniste, faptul că unul moare de foame în vreme ce altul huzurește nu are cum să fie ok. Asta am vrut să spun. Iar nuanțele nu ar putea schimba mare lucru.

      Că se poate argumenta foarte fain cum că ghiftuiții au tot dreptul să fie ghiftuiți, iar malnutriții sunt pe drept cu burta lipită de spate… mă interesează mai puțin.
      Deși aș fi interesat să aflu cum se evaluează munca unui african care își lucrează pământul la marginea Saharei, din zori până în seară. Cum se poate argumenta că e just ca el să aibă parte de venituri infinit mai mici decât toată suflarea sportivă din Occident, Orientul Mijlociu și Orientul bogat? Ce produc CR7, Nadal sau Tiger Woods mai mult și mai de soi decât ăia care-și muncesc holda pe degeaba? Spectacol? Asta-i tot? Și pentru asta îi plătim deșănțat de mult? Iar la urmă putem considera că ei își „muncesc” și își „merită” banii? Ei bine, nu mă pot alinia acestei etici… Toată industria de media funcționează pe principii asemănătoare… Ce „produc” acești oameni atât de valoros încât să merite sumele colosale pe care le capătă?

      Când un occidental preferă să arunce mâncare, din cauză că e mult prea complicat să o doneze, iar săracii lumii mor din lipsă de hrană, cred că avem o problemă, oricum am răsuci-o.

      În final, repet ideea fundamentală: cred că explozia demografică (din țările Lumii a Treia) nu e cea dintâi răspunzătoare de situația în care ne aflăm.

      • Teofil,

        Eu stiu ca te intereseaza mai putin detaliile. Dar fara sa privesti detaliile cu atentie s-ar putea sa nu fii in stare sa rezolvi problema.

        Ce e just si ce nu e just o sa judece cine e in masura sa judece.

        Suntem noi in masura sa-l judecam chiar si pe Tiger Woods ? Cat bine ai facut tu in viata ? Si cat a facut Tiger Woods ? Sa masuram in procente sau in valoare absoluta ? Daca stam sa masuram in procente, vin eu si te intreb: nu cumva ti-ai irosit talentul. nu cumva era mai bine sa te fi facut inginer agronom, sate duci sa ajuti in Africa ? Sau sa fii ca Bill Gates care a facut o gramada de bani pe chestii mai mult sau mai putin juste si acum isi doneaza 99% din avere (cand foarte bine altii ar lasa-o mostenire urmasilor).

        Decat sa avem cutezanta sa-i judecam pe altii, mai bine sa avem umilinta sa vedem ce putem face noi … Ca nici o solutie n-o sa vina acuzand pe altii si n-avem nici o masura sa ne verificam obiectivitatea in impartirea vinilor si responsabilitatilor. N-ai nici o certitudine ca contributia lui Tiger Woods la buna functionare a societatii e inutila in timp ce contributia ta e utila. Poate e exact pe dos, de aia e mai bine sa nu intrebi … Nu cumva vehementa cu care denunti occidentul en gros si en detail ascunde neputinta de a face tu, personal, atat cat ti-ai dori ?

        Ca sa vorbim de etica, a furat Tiger Woods painea de la gura copilului african ?

        Ca avem o problema e clar: dar asta nu vine de ieri de azi, si nici nu s-a nascut in occident, ci vine tocmai de la Adam si Eva.

        Da, occidentalli sunt egoisti, materialisti. Africanii cu nimic mai prejos. E de vina occidentul ca in Africa se omoara omenire nu de ieri de azi, ci de mii si mii de ani ? Pana nu de mult se omorau ca chiorii si englezi cu irlandezi, germani cu francezi, catolici cu protestanti, romani cu unguri. Uite ce s-a intamplat in Norvegia. Daca e sa privesti cu obiectivitate si realism la cauzele reale, nu sunt asa sigur ca automat ajungi la frivolitatea occidentului.

        Am noutati: traim inca intr-o lume cazuta, si daca avem pretentia ca putem construi raiul pe pamant inainte de a doua venire, si mai ales judecand si condamnand pe altii, ne inselam tare amarnic.

        Singurul lucru care il putem face si suntem chemati sa o facem e sa aducem marturia credintei noastre, adica sa schimam lumea prin puterea exemplului. Ca maica Tereza, dar si ca Bill Gates. In spusele episcopului Kallistos Ware credinta noastra e una a afirmarii, nu a negarii.

        Are si negarea rostul ei, dar e bine sa o folosim cu moderatie si cu multa umilinta. Inclusiv negarea negarii🙂

        • Poți să speculezi la infinit pe marginea motivelor, putințelor și neputințelor mele. Până la urmă, nu cred că vom ajunge vreodată la vreun rezultat. Nu de alta, dar nici dacă ai avea dreptate, nici dacă n-ai avea, tot nu m-aș apuca să fac analiza publică a resorturilor mele interioare. Ele rămân ascunse vederii și va trebui, eventual, să mă iei de bun. Dacă dorești.

          Nu mă interesează donațiile lui Tiger Woods. Mă interesează cum a ajuns societatea să prețuiască „efortul” lui Adrian Mutu infinit mai mult decât efortul unui african dintr-o mină de diamante sau al unuia care-și muncește tarlaua cu plug de lemn. Probabil că e mai important să privim detaliile, dar nu știu cum se face că eu de disproporția asta mai mult decât evidentă și grosolană nu reușesc să trec prea ușor. Am încercat să exemplific o idee, nu să judec persoană. N-am fost destul de clar? Bine, insist și repet.

          1. Societatea occidentală se pretinde umanistă și dă lecții de drepturile omului tuturor. De aici pornește, chipurile, înțelepciunea mondială. Păi, atunci, de ce nu se inventează și dreptul de a nu muri de foame? E chiar atât de absurd? Fiindcă dacă nu există acest drept, pare-mi-se că toate celelalte devin inutile.

          2. Creștini cu gura mare avem destui, dar trăiesc destul de bine și confortabil. Deci nu avem o problemă? Nu judec pe nimeni. Ridic o problemă. O fi justă? Eu cred că da.

        • Mai propun un exemplu (fără nume): e just ca pipițele care-și arată decolteurile prin televizii idiotizante să capete sume colosale, iar români care muncesc 8 ceasuri pe zi să nu capete nici măcar salariu minim (unii lucrează pe vreo 4-5 milioane)? Nu are nicio problemă o societate care a ajuns să își evalueze de asemenea manieră membrii?

          Ca să nu existe dubii, teza e că aceste disproporții reprezintă o formă de patologie.

  3. Aș fi interesat să citesc mai multe despre soluții la ceea ce prezinți.
    Câteva repere pentru o (eventuală) discuție pe margine:
    – care este alternativa oferită de creștinism consumerismului și regionalizării (împărțirii resurselor și șanselor pe regiuni geo-politice)?
    – care este etalonul pentru măsurarea sărăciei?
    – ce mecanism există pentru a preveni exportul viciilor populației bogate odată cu resursele și mijloacele de producere a bunăstării?
    – cum putem afla în ce măsura gradul de fericire al unu individ depinde de bunăstarea lui materială?
    – este un individ obez din USA să zicem, mai împlinit/fericit decât un muncitor din India plătit cu 2 dolari pe zi?

    Cred că am vrut să ajung de fapt la ideea că problemelor globale nu li se pot oferi soluții individuale.
    Problema inechității este universală și nu cunoaște granițe ideologice sau geografice
    Care este rolul creștinismului aici? Fie că e vorba de indivizi sau instituții soluția e aceeași: Imitatio Christi. Nu oferi pâinea și peștii și nu vindeci ologii pentru că asta ar face omul fericit forever after ci pentru că asta îl face apt să vadă dincolo de ele (de pești, pâine și picioare sănătoase)

    • sam,

      După cum probabil bănuiești, soluții n-am. Am semnalat ceea ce mi se pare a fi o problemă. Recunosc că se poate să n-o fi pus tocmai cum s-ar fi cuvenit. Dar ea rămâne în picioare.

      M-aș bucura să pot furniza soluții, dar n-am. Rețin doar ideea lui Steinhardt: pâinea aproapelui meu este o problemă spirituală. Iar asta independent de credința, moralitatea sau dezirabilitatea respectivului.

      Nu sunt nici primul, nici singuru și cu siguranță nici vreo minte strălucită care semnalează că stilul de viață occidental are niște carențe grave. Firește că tot ce exportăm e contaminat. Probabil că ar trebui să ne intereseze asta, însă, fiind vorba de chestii de moralitate, șansele să ne facem vreo evaluare critică sunt extrem de mici.

  4. După Scriptură, să te îmbuibi e un păcat. E un păcat, dar și păcat de omul care nu-și mai cunoaște limita stomacului (mă refer la volum). A mânca precum porcul nu e bine nici moralmente, nici fizicește. Nu cred că are importanță dacă produci mult sau puțin; pur și simplu, ideea de autocontrol ar trebui să funcționeze în cazul fiecărui individ în toate privințele, dar se pare că nu-i cazul. Mă abțin de la droguri și fumat pentru că știu că nu-mi fac bine. Atunci, de ce nu m-aș abține și de la mâncat ca porcu?

    • Probabil că, dacă te îmbuibi suficient de spre Vest, există justificări mult mai rafinate. Scriptura… ei, aș! Noi reprezentăm o societate emancipată, care nu mai ia seama la preceptele unei cărți atât de perimate. Noi burdușim mațul cu sârg… ca să știm pentru ce am muncit toată ziua, toată luna, toată viața… În rest, „piară ei cu toții”, noi să fim sănătoși și ghiftuiți. Că merităm.

      Lăsând ironia la o parte, îmi vin în minte cazurile celor care sunt nevoiți să facă (sau sunt siliți să li se facă) bypass gastric, ca să nu moară de la cât mănâncă. Sunt niște exponenți triști și demni de compătimire ai unei societăți orientate spre consum. Ei trăiesc această idee în cea mai literalistă variantă a ei: consumul efectiv și neîntrerupt de mâncare. Mănâncă până mor.

  5. Teofil,

    Deci e foarte just ca ridici problema si problema e reala.

    Unde cred ca gresesti sunt in cateva puncte, dar in mod esential greseala e ca te intereseaza doar aspectul de „ultraj al bunelor moravuri”, si cine e de condamnat sau macar de dezaprobat foarte tare (de la exemple individuale la vini colective: societatea occidentala), mai putin te intereseaza aspectele esentiale:
    1) cauzele reale ( ca occidentul e putred sau decazut moral, asta nu e o cauza reala)
    2) ce se poate face , incepand cu persoana I singular.

    –-

    „Dreptul la a nu muri de foame”

    Eu sunt pentru asta. Crestinii ar trebui sa lucreze, sa voteze, sa faca ce pot pentru o societate globala in care nu se moare de foame. Nu e chiar asa de simplu sa ajungem in punctul ala. E o mare taina si ar trebui sa privim subiectul asta cu multa umilinta, poate ca nici macar nu se poate, pentru ca din vremuri imemoriale, rautate egoismul individualismul se simt foarte bine in societatea umana, si nu sunt semne ca au de gand sa plece prea curand.

    Uite ca, in America, fratii tai baptisti si „crestinismul evanghelic” – „christian right”, „bible belt” etc, se impotrivesc cu inversunare ideii ca statul sa isi asume orice responsabilitati sociale de genul dreptului de a nu muri de foame. Ba chiar pe considerente „biblice”. Ca in schimb le place sa-si sustina armata cea mai exorbitanta de pe mapamond din taxele tuturor, asta nu se mai pune, pentru ca, vezi bine, asta rimeaza cu biblia.

    „Societatea putreda occidentala”

    E lesne sa o condamni. Dar putreda/ne-putreda hraneste sute de milioane de oameni, ba mai face si de pomana prin toate locurile uitate de Dumnezeu.
    hai sa ne imaginam o societate perfect virtuoasa, dar care nu produce nimic, abia traieste la limita subzistentei, si deci nici nu ajta pe nimeni in afara ei – nu stiu nici macar daca ar fi posibil (poate Muntel Athos? Vaticanul ?).

    Crezi ca o astfel de varianta ar fi de preferat ?

    Bun si daca e putreda pe ici pe colo prin punctele esentiale, asta inseamna ca neaparat drepturile omului, notiunile civilizatoare (democratie , stat de drept, etc) trebuie respinse prima facie pentru ca vin din occidentul „putred” ?

    • Nu discut situația celor din „Bible belt” pentru că nu mă identific deloc cu deviațiile lor. Și cu teologia lor am destule probleme. Deci nu cred că atitudinea ține de confesiune și nici nu am partizanate de apărat.

      Nu am zis că societatea occidentală e putredă, ci că, dacă tot susține că are niște principii care vizează binele omenirii, n-ar fi rău s-o arate cât mai convingător. Să nu se piardă în teorii.

      Soluțiile, în România, sunt mai simplu de identificat. Există destui oameni săraci ușor de reperat. La nivel de societate însă, și românii preferă să-și tragă o clădire mișto de biserică decât să stea într-una mai modestă, dar să facă mai multe gesturi caritabile.
      Cred că am mai povestit asta pe blog. Am întâlnit un ins (cam cherchelit) care identifica biserica „pocăiților” cu o clădire în jurul căreia erau foarte multe mașini scumpe. N-a greșit prea tare – acolo era clădirea înălțată de o grupare charismatică. În acei ani (undeva prin 2000), era încă o excepție, acum cam toate bisericile – indiferent de confesiune – dețin duminica un parc auto de invidiat. Cel puțin în orașul meu…
      Asta am în minte când mă refer critic la deficiențele societății care se pretinde creștină.

  6. Deficientele ca deficientele, dar deocamdata nu se intrevad alte solutii …

    Totusi, ca sa fac discutia sa convearga, uite cum putem privi problema:

    * e drept ca societatea occidentala ar putea face mai mult (chiar cu mult mai mult). toata lumea e de acord, aici, nu-i asa ?

    * e nedrept sa condamni societatea occidentala ca nu face mai mult. Daca un om munceste pentru banii lui e dreptul lui sa dispuna asa cum il duce (sau nu-l duce mintea). Daca vrea sa-l plateasca regeste pe Tiger Woods sau pe Adrian Mutu, si sa trimita mai putin ajutor in Africa, nu e dreptul nostru sa-i reprosam asta.

    * cu toate resentimentele de rigoare, din punctul de vedere al celor in nevoie (necajitii din Africa si de pe aiurea) e in interesul lor sa adopte modelele si valorile occidentale, pentru ca asa au o sansa sa o duca mai bine. Chestiile „abstracte” cu democratia si drepturile omului au o legatura directa cu pusul painii pe masa.

    * abia cand ne restrangem aria discursului la cei ce ne chemam crestini, avem libertatea sa adoptam un ton mai moralizator, dar chiar si aici e bine sa folosim un ton moderat.

    Pentru ca crestinii nu pot sa stea si in caruta si in teleguta, noi avem obligatia asumata a urma invatatura lui Hristos care e aceea de a te dispensa de averile materiale si de a te pune in slujba aproapelui. Asta nu inseamna ca crestinii pot reprosa „occidentalului generic”, in mod asumat ne-crestin si laic, ca societatea nu e cladita pe valorile crestine.

    Noi crestinii am avut sansa de a modela societatea de-a lungul unui mileniu si jumatate cand eram „calare pe felie”, si am ratat-o. Nu mai putem veni acum de pe pozitia lupului moralist si sa le spunem altora ca noi stim mai bine ce si cum.

    Trebuie sa avem umilinta de a dovedi mai intai prin puterea exemplului ce inseamna credinta crestina, si ce efecte are. A ne iti la societate in ansamblu si a-i reprosa frivolitatile si multele neajunsuri masurate dupa masura noastra, mi se pare neprincipial si contraproductiv.

    Unghiul asta ti se pare corect ?

    • În principiu da.

      Singura observație e că n-am criticat societatea decât în raport cu niște principii etice asumate de către purtătorii ei de cuvânt mai vocali (fie instituții, fie persoane reprezentative). Însă, chiar dacă ar avea o etică individualistă și egoistă explicită, nu văd de ce n-ar putea cineva, la un moment dat, să sesizeze deficiențele unui atare comportament…

  7. Eu cred că nu există nevoia unei justificări atunci când judecăm extremele:
    – copiii obezi din vest versus malnutriţii şi cei care mor de foame din lumea a cinşpea.
    – copiii vaccinaţi de gripă din vest şi copiii care nu au vaccin anti-poliomelită.
    – copiii care stau până la 25 de ani fără muncă pe banii babacilor şi copiii care muncesc de la 5 ani

    Una este identificarea unei probleme şi alta rezolvarea ei. Dacă am sta să identificăm doar problemele care le putem rezolva o se ne mănânce viermii. Sunt probleme care vor fi rezolvate poate în viitor de alte generaţii. Însă trebuie să putem să arătăm ce e bine şi ce e rău.

    E rău că Europa creştină nu face milostenie Africii musulmane, idolatre şi pe alocuri creştină.

    E rău că în schimb Europa creştină se îmbuibă, se mândreşte, asupreşte, Îl ignoră pe Dumnezeu, nu se uită la aproape etc.

    E rău că Europa creştină discriminează creştinii şi promovează anticreştinismul şi antiteismul.

    Sau ar trebui şi acestea ignorate?

  8. PS.

    Eu nu văd că domnul Teofil ar blama societatea occidentală. Ci doar propaganda actuală. Propagandă care modelează pe viitor o cu totul altă societate occidentală decât cea pe care o ştim acum. Peste 30 de ani societatea occidentală va fi mai apropiată de comunismul lui Ceauşescu decât ne imaginăm. Cine nu va fi în curentul de opinie mediatizat va fi în ofsaid.

  9. Draga nevrednice,

    Occidentul trimite mai mult ajutor decat restul globului. Si daca o iei in cifre absolute, si per cap de locuitor si ca procentaj din PIB, cum o intorci si cum o sucesti tot aia iese.

    Deci inainte sa te contrariezi ca de ce nu trimit mai mult din avutia lor, hai sa ne contrariem de ce tarile ortodoxe (par examplu) nu muncesc mai mult ca sa aiba de unde sa ajute si pe altii. E risipa talantilor mai putin grava decat avaritia si imbuibarea ?

    O fi occidentul zgarcit si individualist si cu alte pacate, dar pana cand nu avem o alternativa care sa arate cum se poate face mai mult sau mai bine ajungem la vorba poetului: unde nema puterinta, geaba chichirez galceava.

  10. Dragă Costine,

    Şi că munceşti mult şi că munceşti puţin nu ai o garanţie de mântuire. Poate dacă faci fapte bune, poate dacă iubeşti aproapele, poate dacă ierţi, poate dacă faci milostenie.

    Reclam şi eu că este ruşinos să bagi bani în salvarea naturii în loc să dai pâine şi apă la săraci. Decât 2 copaci plantaţi de fiecare zbori în Franţa mai bine AirFrance ar da 20 de pâni şi 10 litri de apă plată la nişte magrebieni.

    Reclam şi eu că este ruşinos ca în România să avem câini comunitari dar să nu avem cerşetori comunitari. Adică câinii sunt ai noştri dar cerşetorii ai cui or fi.

    Şi să ştii că românii muncesc mult mai mult decât multe ţări. Fac comparaţie cu ceea ce am văzut în Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Italia şi Grecia. Atât la ciocan, la gresie, la căpşuni şi la sapă cât şi la cei cu mapa. Iar cei ce stau în general sunt cei oblăduiţi de politicieni. Adică aparatul de partide şi de stat.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: