Așa să pățească toți cei care descoperă adevărul

Imaginea: http://stareanatiunii.com/

Măsura lui Funeriu de a instala camere de supraveghere generat o corectitudine a examenului de bacalaureat fără precedent în ultimii ani.

Știa toată suflarea implicată în aceste examene anuale că „protocolul” își îndeplinea funcția corespunzătoare: aceea de a asigura procente frumoase de promovabilitate pe școală, pe județ și pe țară. Nu cred că vreun elev sau vreun dascăl a fost în pericol se creadă că ceea ce vedea an de an la televizor e și adevărat. Toți știam că statisticile finale erau consecința unor mânării grosolane în majoritatea covârșitoare a școlilor.

Acum însă șansa de a ajunge la un adevăr dureros e teribil de mare. Înspăimântător de mare. Grație lui Funeriu. Nu cred că e un ministru excepțional, ba chiar are destule hibe, dar iată că a comis un gest ce pune pe jar pe toată lumea. Personal mă declar cu adevărat plăcut surprins de faptul că a recurs la singura metodă care putea să și dea oarece roade: supravegherea video. Spre deosebire de anul trecut…

Dacă rezultatele de acum nu cumva i-au speriat prea tare pe toți factorii implicați, atunci m-aș aștepta ca anul următor camerele de supraveghere să devină obligatorii și în „județele sărace”. Eventual, s-ar putea testa și eficiența dispozitivelor de bruiaj pe unele centre de examen.

Puși în fața acestor procente surprinzătoare, politicienii s-au grăbit… să se disculpe și să strângă, parșiv, capital politic.

Androneasca nu poate admite acum că, de fapt, BAC-ul s-a desfășurat după programa stabilită în mandatul ei. Așa că aberează despre dificultatea subiectelor. Care dificultate a fost mereu o problemă deschisă. Nu e prima dată când subiectele la matematică sunt dificile, dar până acum situația se rezolva „în famiglie”. Sub înaltul patronaj al ministrului în exercițiu, sistemul își punea în funcțiune toată rețeaua subterană de corupți, șpăgi și făcături.

Fiți atenți că d-na (care se pretinde a fi profesor universitar) susține că BAC-ul se pregătește „cu un an-doi înainte”, deci nu cu 4-5, atunci când începe un ciclu școlar. Deci, altfel spus, să-l înfundăm pe Funeriu și s-o uităm pe ea, care l-a precedat în funcție și care, de altfel, a mai avut un mandat consistent în fruntea ministerului – fapt care i-ar putea determina pe unii să suspecteze, desigur că fără temei, că doamna ar putea fi socotită vinovată în mai mare măsură decât alții pentru situația rezultatelor de azi.

Vine repede și Victor Ponta să declare că e vorba de o „terapie de șoc”, care, fără-ndoială, e „greșită”. Nu știm exact ce e greșit. Greșeala – nu se știe care e ea – e atât de gravă, încât s-ar impune demisia ministrului pe motiv că: „avem jumătate nu doar din copiii, ci şi din părinţii acelor copii care, în acest moment, simt un sentiment de revoltă şi de nemulţumire la adresa celui care răspunde în numele sistemului pentru ceva care s-a organizat greşit”. Trec peste calitățile retorice ale acestui discurs și mă limitez să constat că ce anume e greșit tot n-am aflat. Camerele de luat vederi sunt greșite? Subiectele sunt greșite?

Stați că ne spune tot posibilul viitor prim-ministru sau președinte ce e greșit: „Nu poţi să ceri de la şcoală, dacă tu nu oferi nimic, dacă arăţi că cel care nu are şcoală ajunge primul om în stat şi cel cu şcoală pleacă în străinătate.” Mai că-ți vine să-l pupi în frunte, dragu’ tatii, cum grăiește el adevărul fără rețineri și fără frică.

Dar oare, în această logică, nu e cumva și Vanghelie un contra-exemplu? Nu cumva sistemul de pile pus la punct de PSD-ul anilor 2000-2004 e vinovat, în solidar, de starea în care ne aflăm? Ei bine, răspunsul e un „nu” hotărât. De vină e guvernul Boc. Și gata.

O duduiță care a fost funcționăreasă prin minister (probabil din ceata lui Andronescu) vorbește despre un bacalaureat desfășurat „sub teroare”! Adicătelea, dacă le spui profesorilor că vei fi drastic, că îi paște concedierea dacă fac mișmașuri, iar elevilor că o să fie supravegheați „pe bune” înseamnă că instaurezi teroarea? Ce sistem e ăsta, duduie?

Ca să putem trece totuși mai departe, ar trebui să acceptăm măcar acest adevăr indiscutabil că, odată ce corectitudinea examenului a sporit vizibil și demonstrabil, promovabilitatea a înregistrat un recul semnificativ. Acesta e un fapt statistic, indiferent, dar irefutabil. Iar asta spune – ceea ce aproape toată lumea știe de peste un deceniu – că la BAC se copiază de ani întregi „pe rupte”. Că nu există limite ale ingeniozității, nici ale corupției. Că mulți dintre inspectorii care acum au făcut pe gardienii erau, anul trecut sau acum doi ani, pe aceeași mână cu o seamă de directori sau profesori corupți.

Nu înseamnă că toți elevii sunt hoți, nici că toți profesorii sunt corupți. Există școli care nu adună bani de protocol. Însă cei corecți sunt mai degrabă excepția. Sunt acei profesori și absolvenți care țin sistemul pe picioare. În acest an, ei au avut o șansă în plus față de trișorii care mizau pe banii părinților.

Părinții n-ar trebui să se revolte și să urle. Iar dacă totuși se revoltă, bine-ar face să spună ce anume găsesc că e nedrept: că n-au trecut odraslele lor BAC-ul? Păi, ăsta e doar un fapt, nu o nedreptate. Nedreptate devine în momentul în care ei au învățat, dar profesorii le-au dat note mai mici decât cele meritate. Iar pentru asta există procedura legală a contestației.

S-ar putea însă ca frustarea părinților să vină din faptul că au băgat mii de lei în meditații, că au „sponsorizat” comisiile de examen și, cu tot efortul, nu prea le-a mers. Înțeleg această frustare, însă nu face decât să dezvăluie altă hibă a sistemului.

Dar tot rămâne în picioare că examenul corect face bine, chiar dacă nu pică bine. Am auzit vreo 3 inși care au intervenit în emisiuni televizate și care afirmau că, de fapt, acest procent (ce se învârte pe la 50% la nivel național) este încă mult prea mare față de realitatea din teren. Ciudat e că imediat erau luați de beregată, ca și când ei ar purta întreaga vinovăție pentru eventuala adeverire a spuselor lor.

După ce ne punem de acord că promovabilitatea scăzută e consecință directă în primul rând a măsurilor de securitate luate de ministru, putem să discutăm și despre alte chestiuni. Că subiectele sunt concepute la un nivel prea înalt – posibil, deși nu mi se pare c-au fost chiar atât de complicate încât să determine o reacție de acest tip.

După cum spuneam, acest refren e repetat – nu fără temei – de ani întregi. Însă nici în 2005, nici în 2006, nici în 2008, nici în 2010, ci doar în 2011 a devenit deosebit de grav. Coicindența face ca tocmai acum să fi fost camere de supravegheat, nu-i bizar?

Putem discuta și despre eliminarea examenelor de admitere, care a mutat toată presiunea pe examenul de BAC, dezavantajând în mod clar orice elev dintr-o școală bună și cinstită aflat în competiție directă cu unul dintr-o școală proastă și coruptă. Școală coruptă înseamnă, în principiu, director corupt – deci nu e cazul ca toate cadrele didactice dintr-o asemenea școală să fie la rândul lor corupte. Ajunge un nucleu minimal și funcțional (un director, un profesor de română, unul de mate și încă unul de istorie).

Pe lângă isteria promovabilității, mai există și problema celor care rămân fără diplomă. Societatea se vede pusă față în față cu ceea ce a produs. Ce facem cu cei care nu reușesc la examen nici în toamnă? Dar cu cei de anul viitor? Ce șanse au acești oameni în viață? Ce posibilități oferă societatea pentru ei?

Aici, într-adevăr, ei n-au nicio vină că, de douăzeci de ani încoace, au fost încurajate studiile liceale care nu erau decât un fel de anexă a celor postliceale. Faptul că un licean cu BAC-ul luat nu poate face mai nimic (ba chiar are șanse mai mici să-și găsească un loc de muncă decât un absolvent al fostelor „profesionale”) li se datorează tuturor miniștrilor și politicienilor care au contribuit la starea învățământului.

Mai putem discuta și despre abolirea moralității la nivel de societate. Fie că vor, fie că nu, adulții constituie un exemplu pentru copii, care prind repede cum funcționează lucrurile. Iar când vezi zi de zi că cel corupt prosperă, cel care are bani reușește, cel care alege scurtătura e privilegiat, ce sens mai are să cauți drumul drept și dificil?

Mai putem discuta și despre rolul școlii în viața unui individ. Și mai putem discuta despre multe altele. Însă musai pornit de la acest adevăr ce se întrevede: nu ministrul e răspunzător de rezultatele la BAC, ci el a fost cel care a ridicat capacul de pe cutia Pandorei.

Toți știam că învățământul e varză, dar acum vedem cât de varză. În sfârșit se dovedește că povestea cu olimpicii români – lângă care se pozau toți miniștrii, de parcă ei i-ar fi pregătit sau ar fi avut vreun merit pentru performanțele incontestabile obținute – care certifică nivelul calității învățământului românesc s-a dovedit că este o inepție. Olimpicii există, dar nu sunt produsul sistemului actual, ci sunt îndrumați de profesori „de modă veche”, însă existența lor nu mai poate fi folosită pentru a ascunde dezastrul în care se scaldă majoritatea.

Desigur că ministrul trebuie sacrificat, deoarece ne pune față în față cu o realitate insuportabilă. Aceasta e soarta celor care cu sau fără voia lor descoperă societății un adevăr indezirabil. Ca să fiu mai specific, Funeriu nu trebuie sacrificat, ci doar folosit politic. De către putere, pentru a asana imaginea întregului Guvern, ca și cum toți ar fi la fel de corecți precum ministrul educației la acest examen. De către opoziție, pentru a stârni toate umorile și resentimentele împotriva partidului de guvernământ.

Aceasta trebuie să fie soarta celor care ajung la un adevăr: să fie transformați în unelte politice pentru a sluji interesele celor pe care nu-i interesează nimic altceva decât propria lor agendă. Întâmplarea face ca acest adevăr să fie furnizat tocmai de către sistemul de învățământ.

Ironia sorții face însă ca potențații acestui moment să furnizeze un model uman de onestitate și rectitudine care vorbește mai clar decât o mie de subiecte. Pedagogia lor involuntară e mai convingătoare decât orice argumente, iar direcția e clară: nu contează adevărul, nici cinstea, ci interesul. Deci nu vă pierdeți cu firea, stimați elevi, o să scăpați de țicnelile lui Funeriu, iar apoi lucrurile vor reintra în normalul cu care ne-am deprins. Q.e.d.

Publicitate