Începând din 29.06.11, timp de 12 săptămâni, urmează ca în fiecare miercuri să apară câte un volum din opera lui F.M. Dostoievski, cuprinzând toate romanele și microromanele uriașului scriitor rus din secolul XIX. Programul complet al aparițiilor îl puteți vedea aici.
Articolul de mai sus suține că vom avea parte de o traducere semnată de Antoaneta Olteanu. Faptul este infirmat, în parte, de datele primului volum din Frații Karamazov, care o indică drept traducătoare pe Elena Vizir(u).
De asemenea, în colecția cărților „pe care trebuie să le ai în bibliotecă” a apărut și Idiotul, în traducerea lui Nicolae D. Gane, șansele fiind destul de mari ca această variantă să fie inclusă și în noua colecție. Deci o treime din colecție poartă semnătura altor traducători. Însă am cere prea mult unui ziar(ist) dacă am solicita mai multă precizie. Plus că articolul e scris cu vădite intenții publicitare. Celelalte titluri se pare că vor fi totuși semnate de d-na Olteanu, ca traducător.
Există însă o ediție de opere mai cuprinzătoare decât cea care urmează să apară cu ziarul amintit. Între 1966-1974, Editura pentru Literatură Universală (care, din 1969, a devenit Univers) a publicat o serie de 11 volume din opera lui Dostoievski. Pe lângă titlurile anunțate de către Adevărul, în acea ediție se regăseau și o seamă de nuvele, însemnări, pagini din jurnal.
Traducerile postbelice din Dostoievski datează însă chiar de pe la mijlocul anilor ’50, când, sub paravanul literaturii ruse – agreate de sistem – erau traduși și autorii de prim rang, care nu aveau nimic sovietic în măduva lor artistică.
În tot acest răstimp, marile romane dostoievskiene au cunoscut mai multe ediții, la diverse edituri – Univers, Cartea Românească, Minerva, Cartea Rusă, RAO, Polirom, Corint – cu traduceri realizate de Emma Beniuc, Nicolae Gane, Ștefana Velisar-Teodoreanu, Isabella Dumbravă, Răzvan Junescu, Ovidiu Constantinescu, Emil Iordache și alții. Polirom a avut inițiativa traducerii Jurnalului de scriitor, ajuns acum la a 3-a ediție.
Dincolo de valoarea incontestabilă a autorului, un lucru e cert: numele lui Dostoievski încă se vinde. Altfel nu îmi închipui că Adevărul s-ar fi apucat să facă un act cultural de mare generozitate.
Cu drezina 
Problema este că nu mai apar scriitori de categorie grea. Cititori suntem mulţi. Scriitori însă … nu prea mai sunt.
De unde să mai apară?
Traducerea este superba. Am mai citit niste carti cu o traducere proasta. Aplauze pentru traducatoarea Elena Vizir.
Va multumesc mult……
Mă bucur să aud asta. Am luat și eu Amintiri din casa morților & Jucătorul, tocmai în speranța că traducerea va fi una mai bună decât cea anterioară (mă refer aici la Jucătorul), însă n-am apucat să văd cum sună.