Postat de: Teofil Stanciu | 28/06/2011

Când incompetențele se întâlnesc – BAC-ul la română

Deci (ca să încep în stil analfabet) după ce, în urmă cu câțiva ani, Moromete a fost făcut intelectual, a venit vremea ca Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război să devină piesă de teatru. Asta da reușită. Eu zic s-o ținem tot așa că viitorul ne surâde blajin și nițel tâmp. Dar ne surâde.

Influențați probabil de vocea din background care comentează știrile „dramatice” de la orele 17.00, respectiv 22.00, unii dintre elevii de clasa a XII-a au socotit că și romanul lui Camil Petrescu e la fel de „dramatic” ca o crimă pasională sau ca operațiunea de salvare a unui motan scăpat în fântâna satului. Așa că, de cum au auzit cuvântul cheie, mintea lor a procesat ceea ce acumulase mai cu sârg și nici măcar acum, când s-a lămurit confuzia, nu sunt dispuși să accepte că accepțiunea dată termenului era eronată (în context).

Pentru orice absolvent din urmă cu zece ani, ideea de text dramatic era destul de limpede și ar fi însemnat piesă de teatru. Acum însă, o asemenea formulare este considerată „subiect capcană”!!!

Dar elevii nu sunt singuri în confuzia minții lor. Profesorii care au formulat subiectele au uitat că prin școală nu se mai studiază – după toate semnalele „din teritoriu” – dramele intelectuale camilpetresciene. Așa că au băgat un autor, în virtutea inerției, că doar ei știau prea bine că există niște piese de teatru scrise de Camil Petrescu. Cine nu știe? Păi, nu știe elevii de a XII-a. Adică, o parte dintre ei.

Nu s-au gândit autorii subiectului nici că unora le-ar fi putut crea confuzii chiar și cu Iona lui Sorescu, care nu e tocmai o piesă de teatru în sens tradițional. Iar A treia țeapă sau Matca – piese cu personaje, dialoguri și tot ce trebuie – nu se studiază în școală. Astfel că elevilor le rămânea să trateze un personaj dintr-o piesă de I.L. Caragiale. Asta e ca și în bancul cu cei patru evangheliști care au fost numai trei: Luca și Matei.

Poate că e doar opinia mea de ins fără simțul umorului (în astfel de situații), dar mi se pare că nu se cuvine să dai la un examen național un subiect care aduce în discuție un autor care n-a fost studiat la clasă. Ba chiar că e o gafă vecină cu incompetența sau măcar cu reaua-voință. Nu faci asemenea experimente pe niște oameni stresați, aflați în fața unui examen însemnat. Desigur că profii au acoperire, de vreme ce programa nu impune care autori să fie studiați pentru a exemplifica trăsăturile unui anume gen literar.

Ca și în cazul „intelectualului” Moromete, dar de data asta mult mai grav, se pune problema ca, dacă mai mulți elevi dintr-o clasă au scris despre „drama” Ultima noapte…, să le fie punctat totuși discursul reușit. Iar asta spun și profesorii, nu doar elevii.

Așadar, ideea ar fi ca genurile literare să fie hotărâte prin vot democratic. Acolo unde mai mulți elevi dintr-o școală sunt de părere că un roman este piesă de teatru, așa să-i rămână numele până ce, la un viitor examen, va fi declarat, să spunem, elegie. Nu contează că ai scris o bazaconie, ci contează că ai scris frumos.

Înțeleg… drama cuiva care a încurcat borcanele și înțeleg foarte bine dorința celui în cauză de a lua o notă cât de cât decentă, dar orice examen are riscurile lui. Neștiința sau/și confuzia au un preț.

La cum arată situația, mi se pare că se încearcă mușamalizarea incompetențelor din ambele tabere. Mai întâi, printr-o corectură mai binevoitoare se aruncă oarecare ceață peste formularea cu totul neinspirată a subiectului și, eventual, peste „păcatul” profesorilor care n-au insistat suficient pe distincția dintre genurile literare și, mai ales, nu prea au nici ei proprietatea termenilor folosiți.

Iar în al doilea rând, se transmite un mesaj de bunăvoință față de elevii care au comis-o, căci, la urma urmei, statisticile de promovabilitate contează, nu-i așa? Altfel iar se sesizează ministrul și trimite comisii în control. E în joc și mândria castei (profii de română sunt o castă privilegiată a dăscălimii – vorbesc ca unul care a făcut parte din ea o scurtă bucată de vreme), care nu poate accepta umilința unei confuzii penibile.

Elevii cu musca pe căciulă sunt convinși că greșeala nu le aparține, de vreme ce singura piesă de teatru studiată ar fi fost O scrisoare pierdută, care, fiind comedie, nici nu prea poate fi considerată „dramatică”… (În spiritul subiectului de la BAC, explichez că aceste trei puncte exprime o nedumerire vecină cu consternarea.) Ei se simt absolviți de răspundere din cauza faptului că alcătuiesc împreună o destul de numeroasă mulțime confuză.

Semnalele de îngăduință date de către unii profesori confirmă pentru părinți și elevi asumarea unei culpe. Singura ieșire onorabilă este ca toți în cor să blameze ministerul. Deși poate că ar merita observat că sistemul este în așa fel structurat încât să permită accederea în poziții cheie a unor indivizi cu deficit de competență.

Și uite-așa, tinerii absolvenți vor porni în viață cu fericirea că nu contează ce au scris, atâta vreme cât au scris frumos și caligrafic. Dacă nici genurile literare nu mai sunt clare, nici măcar atunci când sunt clare, puține lucruri le mai rămân profesorilor de română de făcut. Până la urmă, dramatismul știrilor a câștigat bătălia cu textul dramatic.

Televiziunea e mai tare decât școala, iar dacă CNA-ul încă mai caută motive pentru a elimina violența gratuită din știrile de la ora 5.00, are deja un punct de pornire. Părinții, în schimb, se pot văicări în continuare pentru că odraslele lor au fost nedreptățite de niște profesori prea „aspri”, care n-au gustat confuzia nevinovată din lucrări.


Responses

  1. Dar despre al doilea subiect ce ziceţi? (Text argumentativ despre „A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă”.) Mergea şi la filosofie…

  2. nu cred in aceasta confuzie . In clasa a XII-a sa nu stii genurile literare , inseamna sa patesti ce-au patit acesti elevi . Elevii , de data asta , nu au scuze !

    • Cred că există o foarte redusă proprietate a termenilor. „Aroganță”, de pildă, a ajuns să însemne ceea ce fac Morar și cu ălalalt. La fel și „dramatic”… înseamnă orice zice televiziunea.
      Însă, de acord, măcar această distincție ar trebui să fie clară – între genurile literare, care, de altfel, sunt numai 3.

  3. […] Chris – “File de album WORSHIP” interviu by Oana Grigore (crestintotal.ro) 43. Când incompetențele se întâlnesc – BAC-ul la română (drezina) 45. Nu am fost la Peniel (dyobodiu) 51. Care proiect castiga cei 5000 de euro ? […]

  4. „Așa că au băgat un autor, în virtutea inerției,” sau a inepţiei, nu?

    • Oho. Inepție cât încape… de la felul în care e concepută programa, până la ponderea nejustificat de mare a literaturii naționale și convingerea profesorilor că materia lor e prima și cea mai însemnată din toată curricula.

  5. Dincolo de formularea subiectului cu pricina, mie mi s-au părut dificile pentru vârsta lor şi textul ales din Eliade, şi explicarea punctelor de suspensie (nu ştiu, dar bănuiesc că nu era suficient să spui ce semnifică punctele de suspensie în general, trebuia explicat în contextul dat, iar pentru aceasta era nevoie să înţelegi bine textul; nu era tocmai uşor), şi citatul cu Idealul; ultimul era complicat şi pentru studenţi, prea necesită o putere de abstractizare pe care nu tocmai o ai la 19 ani…

    • Da, nu s-ar putea spune că au fost cele mai accesibile subiecte. Citatul ăla din Nichita Stănescu m-a nenorocit. Pe ăia mai „pragmatici” sigur i-a ars rău de tot. Închipuiește-ți cum arată un eseu care ia oglinda în sensul propriu…

  6. e jalnic. la noi se instaleaza sute de camere video sa ii prinda pe cei ce fura si calitatea e sub orice critica, iar in finlanda calitatea e super extra si nu este o camera video. cveva e putred TARE in …românia!

    • Nu ne mai comparați cu Finlanda că ne ia disperarea. Sau prindem drag de ei și, după ce învățăm limba aia imposibilă, plecăm. Numai să avem drept de muncă.

  7. Păi vinovată este Academia. Ea trebuia să introducă adevăratul termen: teatrologia. Sau poate nu au introdus-o din cauza unei posibile confuzii cu tetralogia?🙂

    Oricum este multă barbologie acolo unde nu ar trebui să existe decât note.

    • Eu știu că termenul de teatrologie există, însă are alt sens.

  8. Dau cu seama ca mai nou in fiecare an bac-ul la limba romana e un adevarata fenomen. Si perlele sunt de nepretuit. Sa fim seriosi, ce greseala in vreo ecuatie de la proba la matematica ar putea fi distractiva pentru cineva? In schimb, unele greseli de la proba de limba romana sunt bune de amuzament multa vreme apoi..

    Cu vreo tara scandinava nu m-as risca la nici o comparatie, in schimb, ca noi suntem pe fundul Marelui Canion pe langa ei. Stiu chiar personal, am participat la cateva cursuri in Spania, predate de niste profesori finlandezi, spanioli si romani si am avut ocazia sa simt diferentele cat se poate de intens.

    Totusi, la ce dezastru e ceea ce se invata la limba romana la noi, nu ma mir nici de elevi, cu atat mai mult de cei care nu dau doi bani pe disciplina in sine. Primul lucru ce imi trece prin minte cand ma gandesc la ce am studiat la romana este ca in majoritatea covarsitoare a operelor personajul de interes s-a sinucis si noi a trebuit sa „interpretam” ca a fost vorba de un act sublim, rafinat, superior si transcendent. Si ne mai miram ca la stirile de la ora 5 vedem cate un elev care a vrut sa faca si el ceva eroic precum Itic Strul cand prietena lui a „dezertat” pentru altul cu cel putin portofelul mai gros. Sau ca vreun adolescent a invatat de la Ion ca atunci cand vrei bani (si trebuie sa vrei bani, si Ion a vrut si avere si femei si de toate) dai cu sapa sau toporul sau ce ai la indemana in vecinul, il bagi definitiv in pamantul pe care il pupa personajul din carte si cand sa-i furi pensia constati ca nu ai ce fura .. ca ti-a luat-o deja statul inainte !

    • Ponderea literaturii române e prea mare, de acord. Dar nu toți eroii sunt sinucigași. Și chiar dacă ar fi, contează mai degrabă motivații, conflicte, eșecuri decât faptul că literatura ar fi deprimantă. Dostoiesvki nu scrie comedie, nici vodevil, dar, cu toate astea, e cel mai mare. Părerea mea e că nu de la literatură li se trage celor care ajung la știrile de la ora 5. Dimpotrivă, poate că lipsa oricăror repere fie ele și numai culturale îi aduce acolo.

      • Desigur ca nu de la literatura li se trage celor de la ora 5, insa nu mi s-a parut ca literatura sa ajute cu ceva in acest sens. Nu cea prezentata in liceu.

        Bineinteles exista multa literatura buna din punctul tuturor de vedere si inca pe atata literatura buna din punctul de vedere al anumitor indivizi ( si rea din perspectiva altora ). Ea asteapta frumos sa fie citita, nu vine cartea singura la tine sa ti se bage pe gat. In prezent trebuie sa-ti dedici timp extra pentru a citi ceva care chiar merita, de ce sa nu faca parte din sistem cititul unor carti bune ? Iar daca te intrebi cine si cum ar putea hotari care sunt cartile bune, pai asta mi s-ar parea o intrunire mult mai utila decat sa se hotarasca in cate judete va fi impartita tara, de exemplu. Meeting-urile lor deplorabile imi evoca in minte intalnirile din evul mediu in care s-a stabilit daca femeia este om si apoi cat de egala ar fi cu barbatul ( la ultimul punct inca mai sunt pareri divergente si in ziua de astazi ).

  9. […] Când incompetențele se întâlnesc – BAC-ul la română […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: