Postat de: Teofil Stanciu | 24/06/2011

Dăm șpagă la doctor?

Caricatura preluata de pe http://www.vidu.ro/

În ciuda faptului că au apărut clinicile particulare, șpaga din sistemul de sănătate tot nu a dispărut. Sunt destul de numeroase cazurile în care medicul e evaziv, indiferent, inabordabil atâta vreme cât nu i se prezintă un plic cu conținut corespunzător.

Aș face distincția între mita dată pentru a putea beneficia de un serviciu medical necesar, pe de o parte, și atențiile pe care un pacient mulțumit vrea să le facă doctorului care deja a prestat fără cusur actul medical și fără să-l condiționeze de stimulente financiare.

Se poate ca legal să fie considerate tot acte de corupție, dar e limpede că moralicește sunt două situații completamente diferite. Dacă e să fim scrupuloși, există o deosebire însemnată între medicul care pretinde să-i plătești și cel care doar primește.

Dar nu mă interesează să analizez moralitatea celui care ia banii, ci vreau să discut dacă e moral să dai. Plec de la premisa că pacientul are suma necesară, deci e o situație obișnuită, nu una excepțională.

Vă dau un caz (îl puteți considera ipotetic). Pacientul ajunge în spital cu o fractură ce necesită intervenție chirurgicală. Medicul condiționează intervenția de o sumă de bani. Cel cu fractura e copilul tău. Nu ai posibilitatea să-l muți la alt spital (fiindcă s-ar putea să-i faci rău… riscurile sunt necunoscute), nici în alt județ, căci nu știi pe nimeni într-un centru universitar de tradiție.

Nu ești medic, n-ai cum să verifici gravitatea diagnosticului. Firește că îți trece prin cap că, dacă e necesară o operație, atunci n-are cum fi prea roză situația. Așa că te gândești la ce-ar putea fi mai rău. Principiile tale etice spun însă clar că acest serviciu ți se cuvine și, pe deasupra, că șpaga e imorală.

Ce facem, dăm? Eu zic că da. Argumentez. E vorba de a alege între două rele. În ce mă privește, pot să trăiesc mult mai ușor cu conștiința faptului că mi-am încălcat principiul de a nu da șpagă decât cu gândul că propriul copil a rămas infirm (sau a decedat) datorită intransigenței mele „morale”.

Unii sunt de părere că aici ar trebui să intervină un denunț public, un flagrant, dacă se poate, cu presa, poliția și tot tacâmul. Opinia mea e că asemenea scenarii sunt fanteziste. În fiecare oraș există câțiva specialiști fără rival, dintre care unii sunt destul de lipsiți de orice urmă de bun-simț. Vă închipuiți cumva că polițiștii și ziariștii din respectivul oraș n-au ajuns niciodată ei înșiși sau membri ai familiei lor pe mâna acestor specialiști? De ce n-au făcut nimic? De ce n-au denunțat public actele de corupție?

De aici nu decurge că, de vreme ce alții au tăcut mâlc, și eu trebuie să tac. Nu, ci doar că e bine să fii atent ce miză are denunțul. Se poate ca unii să aibă un spirit mai dârz și să fie dispuși să riște, ca în felul acesta să ajute întreaga comunitate. Să fie ei deschizătorii de drumuri oricât i-ar costa.

Eu nu sunt dispus. Poate că e problemă de credință la urma urmei. Că un om care se încrede în Dumnezeu nu recurge la asemenea subterfugii. La asta nu pot răspunde decât că prefer, dacă e să plătească cineva, să plătesc eu, nu familia mea. Adică, atunci când eu sunt pacientul, pot să stau și să mă gândesc dacă să-mi asum sau nu riscul să nu dau șpaga. Dar în cazul celorlalți nu ezit: dau.

Se mai invocă, de obicei, un contraargument mai subtil. Dacă eu dau azi, tu dai mâine, se încurajează un nărav prost. Iar când va veni unul fără posibilități financiare, va fi silit să suporte consecințele unui obicei adânc înrădăcinat. Prin urmare, port și eu răspunderea consecințelor care se abat asupra lui.

Sunt multe obiecții ce pot fi invocate aici. Dar mă rezum la a spune că grija pentru soarta săracului, dacă există și e autentică, atunci ar trebui să se manifeste și în situații concrete, nu doar în cele ipotetice. Această etică a într-ajutorării te menține în preajma celui nevoiaș, iar când se cere șpagă, ca să fie tratat, poți să-i sari în ajutor.

Aștept cu interes și alte păreri și mai ales să fiu contrazis. Eu am zis că dăm, voi ce ziceți?


Responses

  1. Intraţi într-un domeniu în care puteţi să faceţi rău. Să daţi cu piatra în oameni cinstiţi. Şi dau exemple ca să înţelegeţi câteva aspecte:
    – o operaţie pe cord deschis la copil sub 6 luni în România primeşte de la statul Român suma de 2000 Euro. În vest la o clinică basic primeşte 50.000 Euro.
    – un medic bun şi corect în România primeşte salariu 400 Euro. În vest mâine dacă pleacă la prima ofertă (şi au sigur cel punţin 3 oferte deja) va primi 10.000 Euro plus casă, maşină şi serviciu pentru soţie.
    – în cel mai mare spital din Bucureşti nu se mai plătesc gărzile. Au rămas doar doctorii buni care fac din pasiune sau masochism.
    – o operaţie pe sân pentru extirpare costă în România 5 miloane de lei. În vest costa 10.000 Euro.

    Vreau să spun că sistemul sanitar de stat este o redută a profesionalismului. O redută sub asediu pe două fronturi: head huntingul care îi vânează din jumătate în jumătate de an cu cele mai apetisante joburi în Franţa, Anglia, Germania etc şi cu politicienii din România. Ar fi şi al treilea front – media care fac rating pe greşelile de oboseală, de surmenaj (ştiu caz de dr care a făcut infarct în gardă de oboseală).

    Cu copilul cu piciorul rupt şi cu nevoie de intervenţie chirurgicală nu puteţi să mergeţi la particular. Pentru că nu au ce şi cu cine ce să-i facă!

    Se fac naşteri particulare dar cele fără complicaţii.

    Şi cum trăiesc medicii ăştia? Din mila şi pomana celor care dau.

    Dacă vi s-a întâmplat cu adevărat să aveţi nevoie şi medicul v-a cerut şpagă direct este un aspect care vă îndreptăţeşte să luaţi această atitudine. Dacă nu şi doar vă gândiţi cum ar fi atunci faceţi o mare greşeală. Creştineşte vorbind săpaţi groapa sistemului sanitar care este aproape mort!

    Eu însă am avut de a face de 5 ori în ultimii 4 ani cu spitalul şi am altă opinie. Dau pentru că oamenii aceia merită.

    Ia să vă uitaţi de la ultima internare care este suma declarată pentru casa de asigurări. E mai mare de 5 milioane?

    • Înclin să cred că n-ați înțeles prea bine ce am zis eu aici. Am pus situația respectivă ca ipotetică (dar știu cazuri destule reale). Însă am zis că nu discut problema celui care ia, fiindcă acolo sunt multe explicații. De scuzat, tot n-aș putea să scuz un doctor care preferă un om să moară decât să-l opereze fără șpagă. Dar măcar aș putea găsi niște explicații pentru situația în care s-a ajuns.

      Eu discut aici doar conștiința celui care trebuie să dea. Exemplul era pus astfel pentru a face problema mai ușor accesibilă. Problema sistemului nu e asta. Nici n-am intenționat vreun moment s-o dezbat. E mult prea complexă. Spitalele au oameni profesioniști și măcelari cu diplomă, oameni cinstiți și javre. Ca peste tot în lumea asta. Păcat totuși că mulți profesioniști iau calea străinătății, nu credeți? Dar repet, nu mă bag să dezbat problema spinoasă a unui sistem parazitat de tot felul de oportuniști (la cel mai înalt nivel), care nu se sfiesc să se joace cu viața oamenilor, căci ei, birocrații, se tratează în străinătate.

  2. Eu vorbeam de cazuri reale, întâmplate dvs. Eu am păţit mai multe lucruri în care am văzut că doctorii sunt oameni. Adică toţi pe care i-am întâlnit în ultimii 5 ani.

    Dacă nu aţi trecut pe la spitale în mod direct să vedeţi ce se întâmplă în cazuri reale este mai bine să nu faceţi nimic. Că puteţi face mai mult rău.

    La maternităţi cazurile grave mobilizează o armată de asistente şi medici imediat. Dacă strigi ECLAMSIE pe palier o să vezi deodată cum apar toţi ca furnicile. Şi despre cine vorbesc aici? Despre o fată de 20 ani, ţărancă, necăsătorită, sărmană. Care în 10 minute murea. A stat cu soţia în salon. Ce şpagă să dea fata asta?

    Femei sărmane, care trăiesc cu 5 milioane pe lună, care vin şi nasc prematur şi stau câte o lună sau două internate şi se duc acasă cu copilul sănătos. Ce şpagă dau ele?

    Femei care duc o sacoşă cu legume din grădina lor că medicului că le-a operat de cancer de sân şi trăiesc?

    În spitale nu prea mai sunt lepre. Au plecat în vest. La municipal se munceşte pe gratis. 15 milioane nu este un salariu pentru 6 gărzi pe lună. Stai acolo pentru că ştii că altfel vor muri 10 copii şi 2 femei pe zi fără tine.

    Aduceţi-vă aminte de asistenta executată mediatic de la Spitalul Giuleşti. Acea asistentă a salvat vieţi de copilaşi câte nu vă închipuiţi. Nu facem noi cei după blog atâţia copii câţi a salvat ea.

    Acest sistem bolnav mie mi-a salvat soţia de două ori, copilul o dată şi bunica altă dată. Pe bunic nu au avut cum să-l mai salveze. Deşi au stat o oră cu el.

    În fine, nu scrieţi doar ce auziţi. Că este un păcat să ştiţi. E păcat să vorbeşti despre cum credeţi că este undeva, ceva fără să cunoaşteţi.

    Mulţi oameni acum mor în spitale nu că nu au dat şpagă. Ci pentru că nu mai sunt medici şi asistente. De aceea şi închid spitalele.

    • Știu două cazuri în care medicul a condiționat intervenția de o sumă de bani. Într-unul era vorba de o chestie gravă, ce se putea dovedi fatală. Pur și simplu a refuzat să întreprindă orice până când aparținătorii au mers să vadă despre ce e vorba. Iar atunci medicul a spus care este suma pe care o pretinde pentru operație. De altfel, acest medic este cunoscut pe plan local pentru asemenea comportamente. O femeie se plângea că nu i-a operat copilul bolnav de tumoare din cauză că nu a putut dispune de suma cerută. Ulterior, a fost preluat de un alt medic sau s-a mutat în alt spital, nu mai știu. Deci nu e simplă speculație ce zic aici, nici nu fabulez de dragul de a avea un subiect incitant.
      Vorba aceea: dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

      Repet, ceea ce spun eu, nu invalidează nici calitățile, nici performanțele, nici omenia medicilor români. Ba chiar și cei care cer șpagă pot fi profesioniști foarte buni. Una n-o exclude pe cealaltă. Nu aveam în intenție să supun analizei moralitatea medicilor, ci să văd în ce măsură șpaga la doctor poate fi, în contextul românesc, considerată justă. Sau, mai precis, care sunt criteriile care prevalează în această chestiune.

  3. […] Dăm șpagă la doctor? […]

  4. […] lângă asta, am spus deja public că eu nu consider că, din punct de vedere moral, e totuna dacă dai benevol ceva unui medic sau […]

  5. […] Dăm șpagă la doctor? […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: