Postat de: Teofil Stanciu | 21/06/2011

Capsa (ori despre colectarea diferențiată a deșeurilor)

Imagine preluată via omuletiiverzi.ro

Făcui imprudența, zilele trecute, să smulg o capsă de pe o bucată de carton (ambele proprietate personală). Chiar în acel moment mă aflam la Biblioteca Județeană din Oradea. Cum nu-mi stă în fire să arunc mizeriile pe jos, m-am dus să caut un coș unde să-mi depun deșeul.

Când colo, 3 (trei coșuri) în loc de 1, ca să ai de unde alege. Citesc pe etichete: plastic, hârtie, sticlă. Capsa mea era de metal. Na, dilemă de ecologist! Rezolv-o! Ulterior am dat un „search” pe net și am descoperit că în pubela pentru plastic merge și metalul. Dar asta a fost abia mai târziu, când ajunsesem acasă.

La momentul respectiv, stăteam cu capsa în mână – din fericire, nu eram cu capsa pusă – nedumerindu-mă ce o să fac cu ea. E drept că era mică, nici nu s-ar fi observat printre sticle. Că acolo m-a bătut gândul s-o depozitez. Ziceam că cioburile și metalele sunt mai asemănătoare prin rigiditate.

După cum vedeți (sau poate știați din educația ecologică familială), mă înșelam. Metalul se colectează laolaltă cu plasticele. Încă n-am prins sensul ascuns al acestei conviețuiri. Treaba necesită documentare… nu poți scăpa de gunoaie oricum, ci trebuie să asimilezi, în prealabil, teoria deșeului.

E drept că m-a pufnit râsul în sinea mea gândindu-mă la lucrătorii de la firma de salubritate care vin cu o singură mașină și deșartă totul în același pântec metalic împuțit. Nediferențiat. Așa că selectarea pe categorii e de un teribil umor involuntar. Un moft, ca să n-am eu unde să arunc capsa.

Dar dacă aș fi avut resturi alimentare (sâmburi de fructe, resturi de măr, coajă de pâine), unde să le fi aruncat? Că niciun coș nu era inscripționat corespunzător unei asemenea necesități. Poate că sunt considerate biodegradabile și pot fi lăsate pe primul tăpșan de verdeață care ți se ivește în cale…

Povestea asta cu recipiente diferite mi se pare o mare maimuțăreală, o gogoriță de prost gust. În realitate, spiritul ecologist care ar trebui să anime aceste demersuri lipsește cu desăvârșire din mediile decidente. „Autoritățile” responsabile de aceste măsuri cu iz european și civilizat nu prea se sinchisesc ca lucrurile să funcționeze, ci doar să pară.

Acum vreun an și jumătate m-am dus cu 40 de kg de hârtie la un centru de colectare. Am primit colosala sumă de 2 lei. Am aflat însă de curând că între timp s-a dublat prețul de achiziție. Deci pe un kilogram de maculatură n-aș mai căpăta 5 bani, ci 10 bani.

Nu sunt atât de ecologist încât să-mi pierd o oră din zi ca să car 1 chintal de maculatură, să fac peste 5 km (cu mașina sau taxiul), iar la final să mă aleg cu 10 lei (care nu mi-ar ajunge nici măcar să plătesc taxiul). Așa că mai dau ceea ce se adună prin anticariat la voluntarii din școli. Până când vor ajunge și ei să întrezărească inutilitatea demersurilor făcute.

După cum se poate deduce, nu sunt un fan al campaniilor ecologiste. Asta poate și datorită faptului că tot ceea ce am deprins din cei șapte ani regulamentari de acasă, plus din educația de bun-simț din școala primară, e transformat actualmente în ideologie populistă și poliloghie ecologistă sforăitoare. Nu mă prinde, nu mă convinge.

Cu toate astea, am suficient respect față de natură încât să nu împănez pădurile și dealurile cu blide și pahare de unică folosință. Însă niciodată n-am asociat preocuparea mea cu ecologismul. Nu simt nevoia să mă declar „verde”. Mai degrabă ține, în cazul meu, de o decență a faptului de a fi om așa-zis civilizat. Nu e un merit personal, ci asta mi-au inoculat cei care m-au educat.

M-am lăsat furat de peisaj și nu v-am mai spus ce am făcut cu capsa. Am aruncat-o într-un coș negru, pe care nu scria nimic, lângă un automat de cafea. Dar pentru asta a trebuit să cobor un etaj. „Efortul” nu s-a datorat însă grijii deosebite pentru colectare selectivă, ci unei curiozități care mă zgândărea să aflu unde aș putea să arunc și eu o bucățică de metal potrivit normelor ecologice actuale.

Cum în coșul cu pricina erau recipiente din plastic (rezultate de la automatul de cafea din imediata vecinătate), iată că am nimerit taman la fix. Cred că, pe viitor, voi avea mai multă încredere în intuiția mea eco. Sunt un „green” înnăscut.


Responses

  1. In Italia si cred ca si in alte tari functioneaza bine treaba cu colectarea diferentiata a deseurilor. Faptul ca noi nu avem implementat un sistem pentru a continua procesarea lor separat mai departe nu inseamna ca toata treaba cu „green” e doar un moft, ci inseamna ca dam dovada inca o data ca suntem mai incapabili ca popor sa facem ceva cu soarta noastra colectiva ( m-am ferit sa spun ca suntem mai prosti ca e pacat de minoritatea care nu se incadreaza in etichetare ).

    Campaniile ecologiste la noi oricum se aud numai in surdina, e o problema majora de educatie care ar trebui rezolvata mai intai. De fapt sunt o mie de alte probleme care ar trebui rezolvate mai intai: sistemul de invatamant, sistemul sanitar, infrastructura, economia tarii etc. Unde e mizerie apar si viermii, deci nu ma mir ca si din punctul de vedere ecologist stam foarte prost.

    Parerea mea e ca ar trebui insistat mai mult pe ideea cu colectarea diferentiata. E unul din pasii aceia mici care ar putea duce spre zile mai bune, candva.

    La noi abia s-a inceput cu avantul ecologist, scoatem si noi capul in domeniu. Ce putere au ecologistii pe aici? Mai nimic. In Italia, verzii sunt un partid destul de insemnat, nu cel mai de seama insa are ceva de spus. Si inca nu s-a transformat totul intr-un cataclism ideologizat, dimpotriva, sunt la un alt nivel. Cu exceptia Napoli si imprejurimi fiindca acolo este mai multa mafie ca-n tot parlamentul nostru.

    Probabil acum nu e o problema daca nu te simti miscat de ecologism, insa realitatea este ca oamenii sunt foarte nepasatori si exploateaza fara mila toata resursele, fiind si destructivi cu mediul in proces. Desi o auzim si o vedem extrem de des, imaginea de ansamblu nu se schimba. Si planeta nu se joaca cu noi. In momentul in care am depasit limita se va simti drastic orice abuz. Si sa vezi atunci ecologism „ideologizat”. Intr-un fel imi pare bine ca nu prind vremuri de alea, insa totusi ma gandesc cat de nasol o sa fie pentru generatiile cu pricina.

    • Ce mă deranjează la ecologiști, e puternica influență marxistă (recunoscută). De pildă, unul dintre marii eroi de la 1968, Cohn-Bendit, e acum mare ecologist. Deci a trecut vremea revoluțiilor maoist-leniniste și urmează să fim verzi. Nu-mi place treaba asta. Însă e de apreciat activismul ecologiștilor. Faptul că vor o planetă mai curată, mai nepoluată, nu e rău.

      În România, mă deranjează că ecologia e o chestie de făcut proiecte inutile la școală. Și de gargară televizată a unor personagii care luptă pentru orice drepturi (fie ele oricât de fanteziste). În rest, toate CET-urile poluează de te omoară. În centrul țării, mafia lemnului ucide pe oricine se opune defrișărilor abuzive. S-au făcut reportaje, s-au făcut știri… nimic! Ăia fură nestingheriții, iar noi reciclăm hârtie la 10 bani/kg. E ridicol. Iar sentimentul inutilității nu poate să nu-ți dea târcoale.

      Ca preferință strict personală, prefer ecologia care nu mă angajează ideologic, ci transcendent, o ecologie de sorginte creștină, izvorâtă din convingerea că omul e menit să stăpânească responsabil natura și, în ultimul rând, s-o mântuiască.

      • Nu stiu daca sa ma consider norocos sau nu ca nu a trebuit sa fac proiecte inutile la scoala, ecologiste sau de alta natura. Poate daca eram obligat, le prindeam gustul si aveam mai multa munca la activ acum, sub forma de proiecte, voluntariat sau alte chestii asemanatoare. Mai vad ocazional pe net, atunci cand caut ceva anume, CV-uri cu anumiti indivizi, de exemplu am dat peste un fost gojdist, care sunt implicati in tot felul de activitati din clasa a 9-a, ceea ce acuma da excelent la interviuri, angajari si asa mai departe. Nu ma plang, Doamne fereste, dimpotriva, sunt foarte multumit de tot ce reusesc sa fac, insa cred ca sunt cam la limita. Pentru generatiile viitoare a nu avea proiecte facute pe cand termini liceul va fi un dezastru. Valoarea diplomelor tinde de ceva vreme spre zero si in contextul acesta trebuie sa existe ceva care sa clasifice oamenii si sa arate cat ii duce capul. In societatea europeana aparent se pune accent pe proiecte de numa. Si daca stau sa ma gandesc la ele mai bine, sunt un lucru destul de bun fiindca constituie rezultatul unei munci de creatie (acolo unde e cazul, nu vorbesc de copy-paste documente de pe net), iar in cazul lor nu exista supraproductie. Cu cat documentam mai mult, cercetam, scriem, descoperim, proiectam si invetam cu atat impingem tehnologia si starea noastra de dezvoltare mai departe, chiar daca nu e ceva semnificativ.
        Macar o populatie fara vreun analfabet (cum sunt de exemplu suedezii) ar fi deja o realizare. La noi, cu toti olimpicii la matematica, informatica si fizica, media intelectuala lasa mult de dorit.

        Legat de ultima ta afirmatie, cu toata stima pentru homo sapiens sapiens, nu cred ca a stapanit vreodata natura. Invers se intampla frecvent, ia de exemplu vulcanul care a paralizat tot traficul aerian peste Europa sau tsunami-ul japonez. Mai profund, nimeni nu se poate pune cu vreo lege naturala, fac parte din categoria de legi care nu pot fi incalcate nicicum. Cred ca mai degraba ar fi corect sa spunem, crestineste sau nu, ca omul doar se foloseste de fenomenele naturale in limitele legilor care guverneaza realitatea din jur, cu scopul si in incercarea de a-i fi mai bine. Se foloseste de ele, dar nu le poate manipula dupa bunul plac. Si cred ca e mai bine asa, e mai fascinant felul in care Universul functioneaza si e cu atat mai interesanta intrebarea de ce exista asa cum este acum ? Puteau fi alte legi..

        Nu am inteles ce ai vrut sa spui prin omul care mantuieste natura.

        • Duțule,
          S-ar putea să nu ne potrivim la concepția despre rostul școlii. Eu cred că trebuie să educe în primul rând pe linie academică, morală și civică. Povestea cu proiectele trebuie să decurgă din moralitatea și civismul elevilor. Ca profesor spun, sunt exasperat de „activități extracurriculare”. Eu nu vreau să prestez astfel de activități doar ca să-mi îngroș dosarul, fiindcă astea nu dovedesc cât de bun profesor sunt eu. Competențele mele se dovedesc în calitatea actului educațional, în relația cu elevii, în corectitudinea cu care în notez și tratez pe fiecare. Că fac proiecte sau nu… nu ține de calitatea de dascăl.

          În raport cu natura, cred că datoria mea e să nu o distrug cu bună știință. Iar când aflu despre vreo chestie nocivă, pe cât posibil să o îndepărtez. Însă, în primul rând, cred că ar trebui să am grijă de oameni totuși. Fiindcă pentru mulți natura devine un substitut pentru semenii lui. Tot așa se întâmplă uneori și cu animalele. Discuția e, desigur, mai amplă.
          Apropo de mântuirea naturii… e interesant că mulți dintre sfinți sunt pomeniți ca având o putere aparte asupra animalelor sălbatice, care se poartă foarte „domestic” în prezența lor. Adică se ajunge la o stare neconflictuală cu sălbăticiunile.

  2. Teo, am văzut și eu mașina cu turnarea tuturor deșeurilor colectate separat în același ”portbagaj”. Ajută la ceva o sesizare la domnii de la ecorom cum că ăștia micii locali nu-și fac treaba decât de ochii lumii sau de la cap se-mpute peștele?


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: