Postat de: Teofil Stanciu | 20/06/2011

Șpaga egalității de șanse

Șpaga (sau mita) e încadrată la acte de corupție, pentru că vizează, în principal, obținerea unor beneficii prin mijloace necuvenite. Domeniile în care se dă/ia șpagă sunt nenumărate. Anumite forme de mituire au fost legalizate și au căpătat denumirea de lobby. Sună mișto și are imunitate juridică.

Celalalte poartă încă stigmatul ilegalității și pe cel al imoralității. Chiar dacă pentru unii lucrurile sunt limpezi – le e clar ce înseamnă șpagă și ce nu –, mă declar încurcat când vine vorba de a da sau a nu da mită în anumite situații.

De actualitate e, în prezent, cumpărarea BAC-ului. Însă ideea, după cum se va vedea, capătă aplicabilitate mult mai largă. Totul e să știi să faci adaptările necesare.

Eu plec de la premisa – nedemonstrabilă, dar devenită deja subînțeleasă și chiar imperativă – că examenul de bacalaureat se cumpără. E una dintre cumpărăturile absolut obligatorii pentru a putea păși cu dreptul în viața matură. Îi lăsăm d-lui Funeriu privilegiul să se amăgească și anul acesta cu un examen curat. Cei care am ajuns să supraveghem, care mai avem câte un văr, frate sau cunoscut în liceu știm bine cum stă treaba.

Reluăm de dragul preciziei? Înainte de clasa a XII-a, toți părinții știu că urmează niște „cheltuieli” mai consistente. Pe lângă banchetul – absolut necesar – al absolvenților, se adună și un fond de „protocol”. Din acest fond este ținută comisia „pe mâncare și pe bere”.

În această „mică” afacere de familie sunt implicați președinții de comisii (adică profi universitari), inspectori, directori, profesori. Fiecare își capătă după nivelul la care se află, nimeni nu e uitat și nu rămâne pe dinafară. Totul e să-și dea concursul. Iar mulți, prea mulți, și-l dau.

Dovedirea acestor fraude e practic imposibilă, fiindcă și cei care ar trebui să se ocupe de supraveghere sunt implicați. Păi, domnul polițai de la poartă, cum să se opună când știe că peste 3-4 ani și fiul lui va avea bac-ul? Și poate că tânărul vrea să îi calce pe urme tatălui, să meargă la Academie, așa că are nevoie de o notă cât mai frumoasă la examen, căci contează și asta.

Nu e decât un exemplu dintre numeroasele posibile. Dar ideea e destul de limpede. Nimeni nu are cu adevărat interesul să înceteze frauda de la bacalaureat. Deoarece examenul contează la admiterea în facultate.

Anul acesta, la un renumit liceu de Oradea, numai profa de română a avut alocat un buget de 500 de lei (noi) pentru cadouri căpătate din partea unei clase de a XII-a. Să-i spuneți lu’ mutu că n-a existat și un fond de protocol pentru comisie.

Mai mulți cunoscuți care lucrează în învățământ au renunțat să participe la supraveghere, dat fiind faptul că sunt nevoiți să asiste sau chiar să ia parte activă la fraudarea examenului. Unii au fost dați afară din sală sub diverse pretexte și puși pe coridor sau trimiși acasă.

De fapt, ce-mi bat eu gura degeaba? În afară de câțiva oficiali rupți de realitate și a unor jurnaliști papagali, care nu fac decât să repete niște declarații sforăitoare, nimeni nu bagă în seamă gargara asta cu corectitudinea bacalaureatului. Nimeni n-o poate crede.

Singurii care chiar au ceva împotriva acestor năravuri bine înfipte în educația națională sunt niște minoritari: elevii cinstiți. Ei nu prea pot ridica glasul să protesteze, fiindcă n-au nicio cale să dovedească ministeriabililor că ceilalți (adică majoritatea) fură. Asta și pentru că, oameni fiind, nu iau note maxime la toate probele, că sunt singurii care au și emoții să-i încurce suplimentar. Le e imposibil să concureze cu niște indivizi fără scrupule care și-au copiat rezolvările făcute de profesori, trase la xerox și aduse în sală.

Mai mult decât atât, au fost situații când elevii care n-au fost dispuși să contribuie la fondul de protocol (deci să dea șpaga convenită) au fost învinuiți de părinții celor care au contribuit că vor să profite de bunăvoința comisiei, fără să fi făcut nimic concret pentru a o obține. Prin urmare, ei erau cei imorali, că n-au dat, că numai beneficiază pe spinarea celor care au pus mălaiul la bătaie.

De vreme ce fenomenul e generalizat, practic există un grup minoritar căruia i se fură șansa unui start cinstit. În consecință, dacă ar decide și respectivii să dea șpagă, n-ar face decât să-și asigure șanse egale cu trișorii, urmând ca ulterior să se departajeze prin forțele proprii. Nenorocirea face ca nota de la BAC să stabilească ierarhii în facultate, angajând costuri destul de mari pentru cei care, cinstiți fiind, intră numai pe locuri cu taxă.

Mi se pare foarte complicat să explici unui absolvent de liceu cum, datorită unui scrupul moral al școlii sau părintelui său, el este nevoit să stea la coada proștilor. Cum să-l motivezi să învețe? Care ar mai putea fi scopul lui? Presupunând că el nu împărtășește nici o credință în viața de apoi (care aici poate fi invocată numai ca un fel de analgezic, căci nu furnizează o explicație), nici o morală puritană, cum să-i explici că trebuie să-și asume o suferință din pricina convingerilor părinților lui?

Singura cale decentă ar fi poate să ia drumul străinătății, să încerce să-și câștige un loc acolo unde capacitățile îi sunt apreciate independent de nota de la bac. Căci, dacă îl îndrumi pe un absolvent către universități din țară, are mari șanse să întâlnească același tipar perpetuat și la nivel de învățământ superior. Nu e nicio taină că lucrările de diplomă se cumpără de pe net și că examenul de licență poate fi cumpărat chiar și în facultăți de teologie.

Problema nu cred că e deloc simplu de rezolvat. Semnalul dat de ministru stârnește mai degrabă râsete înfundate. Chiar dacă s-ar găsi un liceu în care toți părinții să sisteze protocolul, elevii de acolo vor concura în câteva săptămâni cu alții, din liceele corupte până-n măduvă (orice profesor cu oleacă de vechime vă poate da o listă cu cele mai corupte școli în care a supravegheat sau corectat, doar ministrului n-are cine să-i spună). Iar dacă s-ar întâmpla într-un județ… Ei bine, asta e o adevărată mo(n)stră de naivitate a d-lui Funeriu: unde a văzut el că promovabilitatea e mai scăzută, fix acolo a trimis control. Deci unde se copiază mai puțin, oamenii sunt suspectați de incompetență.

Dacă atâta pricepe însuși ministrul, atunci chiar că șpaga devine un soi de imperativ. Fiindcă amploarea și gravitatea situației impune măsuri drastice. Oamenii cinstiți nu doar că sunt condamnați din start de către un sistem corupt, ci sunt și pedepsiți pentru cinstea lor. Cei care au vegheat la corectitudinea examenului sunt suspectați că ar fi prost pregătiți.

Strict în această chestiune, îmi vine foarte greu să pledez pentru șpagă. Dar nu pot să nu mă întreb dacă, într-o lume atât de dementă, e drept să refuzi unui copil șansa de a porni de la aceeași linie cu un coțcar care toată școala n-a făcut decât să frece menta, știind că părinții îi „rezolvă” bacul. Să nu dai, cu alte cuvinte, mita care să garanteze egalitatea de șanse.


Responses

  1. Am fost si in situatia de a aduna pentru comisie, si in situatia de a-i da afara din sala pe unii care-au copiat la licenta. Nu am raspunsuri pentru cei corecti si cinstiti, care nu cred in viata viitoare. Impresia e ca pierd aici.
    Insa am invatat ceva recent. Pentru ca i-am judecat pe cei ce fura si copiaza, trebuie sa-mi cer iertare. Nu e ceva ce sa-mi placa, dar mi se pare corect sa iert si sa ma bazez pe dreptatea Lui… atunci cand se va face. Asta nu inseamna ca nu-i voi da afara in continuare din sala daca-i prind copiind, ci inseamna ca nu ma voi aseza mai presus de ei, fiindca exista un „inaintea Lui” care ne egalizeaza.

    • În ce mă privește, n-aș avea căderea să-i judec. Sunt mai aspru în exprimări, în ce-i privește pe hoți, fiindcă n-aș putea nici să vorbesc de bine asemenea năravuri. Dar nu cred că, dacă privim în ansamblu, ei sunt neapărat inferiori moral sau mai culpabili decât alții. Ba chiar s-ar putea ca pe cei corecți să-i încerce mult mai greu demonul mândriei. Lucrurile sunt, desigur, mai amestecate.

      Deplâng însă handicapul de conștiință cu care cei ce fură pornesc în viață. Și rana pe care o poartă cei care sunt trași pe sfoară de un sistem inept. Și mă îngrozesc când mă gândesc ce viitor își construiește țara asta. Cum nu se mai sinchisește nimeni de caracterul tinerilor care urmează să ne deseneze viitorul. E grotesc. Nu e nicio diferență, la nivel de principiu, între cei care întrețin acest sistem corupt și cei care-și trimit copiii la furat. Cerșitul, în acest context, este cu adevărat nobil, pentru că e fundamental onest.

      • Mie cerșitul îmi pare un act eroic.
        Cel care dă e înnobilat de sacrificiul de Sine al celui care primește.

        La subiect totuși🙂
        Lumea de care faci vorbire aici are regulile proprii chiar răsturnate cum sunt. Problema apare când indivizii sunt teleportați în alta.
        Cei cinstiți din lumea ta sunt excepțiile necesare pentru întărirea regulilor și pentru înaintarea României spre…ce-o mai veni

        • 1. Există mai multe feluri de a cerși. E un tip care vine periodic și de fiecare dată fie a rămas fără bani să se întoarcă acasă, fie e cineva în spital, fie are un necaz urgent. Greu să-l mai crezi. Dar există și cerșitul ăla cinstit, eroic, cum ziceai tu.
          Eu am vorbit mai degrabă din punctul de vedere al celor care incriminează cerșetoria. Și aici e vorba atât de români (prin Oradea sunt o grămadă de semne pe care scrie: „Spune NU cerșetoriei”), cât și de străini (britanicii se tot plâng de cerșetorii români).

          2. Da, sunt de acord că cinstiții sunt necesari pentru că te poți bizui pe ei😀

  2. Pana la urma, e vorba tot de mentalitatea romanului! Daca parintii n-ar da spaga (fondul de „protocol”) si n-ar cadorisi profesorii, situatia s-ar schimba (valabil si la medici) dar atata vreme cat inclusiv parintii reproseaza celorlalti parinti care refuza sa dea spaga ca profita nemeritat fiii acestora de „beneficiile” spagii comune, mi se pare o dovada concreta a imbecilitatii romanilor. F.putini au reusit sa-si inteleaga drepturile si sa lupte cinstit pt ele.

    • Oare mai are rost să zicem „dacă nu s-ar da…”? Că toată lumea începe așa, însă tot la șpaga noastră sfârșim.
      Problema e complicată tocmai pentru că nu îți joci propria viață pe convingerile ferme, ci e viața copilului. Mie mi se pare că de aici vine marea dificultate și faptul că mulți cedează, chiar dacă, în principiu, nu agreează metoda.

  3. Problema de fond este: E păcat să dai şpagă? E o problemă că zona este gri şi nu se poate decide decât după circumstanţe.

    În schimb este sigur păcat să iei şpagă. Mai rău de cei ce închid ochiul decât de cel care copiază.

    Iar cadourile de 500 lei nu justifică gestul unui profesor pentru a da subiectele rezolvate. Justifică o atitudine mai binevoitoare. Şi noi acum 20 de ani faceam fond de protocol. Cico, eclere, fripturi. Dar elevii învăţau iar profesorii supravegheau. Şi s-a copiat. Eram liceu de real şi eram prima serie care dădea bacul la 5 materii. La română, mate, fizică profii au fost duri. Adică nu se putea mişca nimic. Însă la istorie am copiat şi eu să iau o notă mai mare. Am luat 8 în loc de 7. Nu cred că e o tinichea de coada mea.

    Dar ca să copiezi chiar la profesia ta mi se pare o mare înşelăciune şi un păcat. E un cerc vicios care te va scoate hoţ, judecător părtinitor, politruc etc.

    • Sunt de acord că singurul lucru 100% cert e să hotărăști dacă iei șpagă. Dacă dai… deja e mai complicat. Eu dau, la medici, dacă așa se pune problema, fiindcă nu vreau să regret restul vieții că din pricina principiilor mele ferme soția, tata, mama, copilul… nu mai sunt oameni normali. Mi-e mult mai ușor să trăiesc cu povara unei mite, decât cu a unei vieți distruse indirect.

      • Cu privire la medici este o alta discutie. Eu dau ca mod de recunostinta. Un fel de pomana. Dupa ce mi-au salvat copilul si sotia de la moarte (fara de bani) pot sa va spun ca oricat am dat tot putin mi s-a parut.

        Aceasta in contextul in care sunt tinuti pe salarii de mizerie pentru a cadea in plasa headhuntingului. Sunt vanatitoti medicii din Romania.

  4. […] Șpaga egalității de șanse […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: