…este o replică sinonimă cu „nu-ți mai bate capul” și se situează în antiteză cu „nu-mi pot lua gândul”, „nu-mi pot scoate din minte” sau „nu mă pot gândi la nimic altceva”. Interesant mi se pare faptul că toate aceste îndemnuri sunt organizate în jurul facultății mentale a gândirii, deși, dacă e să… ne gândim, rădăcina problemei e în altă parte.
Fiindcă, da, de obicei când apare îndemnul menționat în titlu, undeva există o problemă. Cu precădere de natură afectivă. Povața se îndreaptă mai ales către cei împovărați sufletește, care nu-și găsesc liniștea și se frământă necontenit. Gândurile pe care ar trebui să le oprească sau să le abandoneze sunt generate de niște neliniști interioare.
Procesul gândirii ca atare nu are atașat un conținut emoțional implicit, ci se desfășoară într-un fel de imponderabil afectiv. Firește că o demarcație netă între ce face creierul și ce zice inima nu e posibilă. La urma urmei, există „hardware” afectiv chiar în cutia craniană. Însă e limpede că pe un același gând se pot altoi sentimente contradictorii, iar de la aceeași emoție se pot elabora raționamente opuse. Deci nu există necesarmente o legătură indisolubilă între una și alta.
„Nu te mai gândi” s-ar traduce, de fapt, cam așa: încearcă să-ți scoți gândirile negre din minte și poate că reușești să scapi de apăsarea care te împovărează. În funcție de context, povața se poate dovedi folositoare sau dăunătoare. Sensul negativ al acestei expresii face apologia unei existențe comode, neproblematice, superficiale, larvare. Omul este îndemnat practic să nu-și analizeze propria viață și să nu se preocupe de consecințele propriilor acțiuni.Citește mai mult »
Cu drezina 