De ce nu cred în reorganizarea teritorială

Povestea asta cu reîmpărțirea în opt județe mari și grase a fost născocită – dacă e să speculez în zona motivațiilor nobile – din dorința de a diminua cantitatea de birocrație pe cap de locuitor. În prințip, treaba sună bine: mai puține consilii locale, mai puține căpușe pe centimetru pătrat de teritoriu românesc (sau secuiesc).

Dar se ridică o seamă de probleme care, pentru România… însă mai bine să le iau pe rând.

Mă leg întâi de patriotismul local, care va fi vexat de aceste malversațiuni ce se soldează cu diminuarea reputației unor localități în plin avânt. Aradul să fie la cheremul Timișoarei? Oradea în urma Clujului? Târgu-Mureș în urma Brașovului? Etc. Această parte sentimentală este însă dintre cele mai neînsemnate ca pondere în argumentele „contra”. Totuși, pe niște frustrări de acest tip, multe broderii îmbârligate se pot croșeta și mulți sunt cei care au capacitatea și rapacitatea să le speculeze.

Apoi, e știut că în România nicio bună intenție nu rămâne nepervertită. Diminuarea aparatului administrativ nu înseamnă neapărat, cum ne-am aștepta (dacă am mai putea crede în scenarii optimiste), o birocrație mai suplă și mai funcțională. Nu.

O primă consecință va fi, dimpotrivă, că aceste noi „capitale” vor deveni centre de pelerinaj pentru problemele care se rezolvă în prezent în reședințele județene. Dacă, pentru regiunea de nord-vest, există actualmente patru reședințe în care se pot rezolva problemele birocratice din teritoriu, nici nu vreau să îmi închipui cum va fi când un singur centru va deservi toate cele patru județe.

Ca să obții o glorioasă țâdulă de la „centru”, va trebui să îți iei zi liberă, fiindcă între Oradea și Cluj nu există autostradă, ca să ajungi într-o oră și jumătate, ci e drum național, pe care, în condiții normale de aglomerație, faci 6 ore dus-întors. Plus ceasurile petrecute în fața ghișeelor fără nume și fără tupeu.

Apoi, cunoscută fiind țâfna funcționarilor din aparatul de stat, încercați să vă imaginați cam ce proporții cataclismice ar putea căpăta ea când insul ce reprezintă statul va ști că pelerini din 5-6 județe vin să facă sluj cu coatele pe pervazul lui.

Nici șpaga – doar nu crede cineva realmente că va dispărea – n-o să mai fie ce-a fost. Când stau la rând de 4 ori mai mulți cetățeni gata „să se simtă cu ceva” pentru a obține mici sau mari favoruri, e clar că nivelul minim acceptabil al mitei va crește măcar proporțional cu numărul jalbelor. În consecință, tergiversările vor fi mult mai mari, deoarece orice șpagă trebuie provocată și stimulată printr-un pretins blocaj al sistemului.

Mai e posibil să apară și un pervers efect invers celui intenționat (iar la noi, nu e doar posibil, ci chiar probabil să se întâmple astfel). Adicătelea, deși numărul instituțiilor cu atribuții județene să scadă, numărul filialelor, secțiilor, inspectoratelor să crească, fiindcă absențele din teritoriu trebuie cumva suplinite. Iar asta să echivaleze cu o îmbogățire a sistemului birocratic – în ansamblu – cu departamente cu competențe decizionale reduse. Așadar, am avea mai puțin consilieri județeni, dar mai mulți „referenți”, „inspectori”, „comisari” etc.

Dacă peste această reorganizare se mai suprapune și ideea unei descentralizări, atunci chiar că ne-am nenorocit. Pentru că nu va mai fi un singur centru la care se ajunge în ultimă instanță cu problemele cele mai semnificative, ci vom avea încă un cerc al infernului cu 8 centre care vor pune la grea încercare limitele de suportabilitate ale cetățenilor. Puțini vor fi cei care vor avea tenacitatea necesară să răzbată până la capăt și să ajungă în centrul centrelor.

Dar dacă se va diminua presiunea pe aparatul central, concluzia politicienilor va fi că operația a reușit, descentralizarea își arată binefăcătoarele roade. Când colo, cauza reală ar fi mai degrabă că cei care parazitează centrele regionale au vlăguit petiționarii. Gândiți-vă ce mană cerească pentru suflete hulpave: în locul unui singur oraș în care poți să te infiltrezi pentru a te căpătui (prin aparatul central de stat) vârtos, vor exista 9 butoaie cu miere. Ăsta da festin! Secătuiți de trecerea prin centrele regionale, oamenii nu vor mai avea resurse să meargă mai departe.

În cazul în care se va aplica aceeași politică pe care o adoptă autoritățile locale când se joacă (după cine știe ce capricii de consilieri care vor să se afle în treabă) cu numele străzilor, atunci toate documentele afectate de aceste modificări vor fi preschimbate pe spezele cetățenilor. Care, chiar dacă nu și-au dorit asta, chiar dacă nu poartă nicio răspundere, se vor trezi cu amenzi dacă nu se arată dornici să umfle puțin bugetele regionale cu taxele aferente noilor documente.

Banii! O, banii! Unde credeți că vor merge cei mai mulți bani când la gura sacului vor sta de strajă niște consilieri cazați cu toții la Cluj, Iași, Timișoara?… Ok, eliminăm primul răspuns care sunt convins că v-a venit în minte: spre firmele din anturajul consilierilor. Al doilea răspuns, mai pe ocolite, e că bani mai mulți decât în prezent vor ajunge în mâinile unui număr mai mic de „pungași” (adică administratori de pungă). Prin urmare, efectul e greu de crezut că va fi benefic pentru populația din teritoriul administrat. Deci, ce se poate spune, e mai degrabă unde nu vor ajunge banii: în locurile în care ar fi nevoie de ei.

Ar mai trebui luat în calcul și un alt aspect: circulația documentației. Probabil că se mizează pe „sistemele informatizate” care, chipurile, ar trebui să optimizeze intervalele în care se iau decizii. Dar, după cum bine știți, în prezent nimic nu se face dacă nu există o țidulă cu parafa câtorva directori și directorași. Astfel, în loc să circule între două clădiri din același oraș, proiectele locale vor trebui să ia calea centrului, zeci de kilometri, plus tot ritualul birocratic aferent. Iar odată ajunse, vor intra pe mâna unor funcționari anonimi, care vor decide dacă să dea prioritate Iașului în care locuiesc sau Pașcanilor lui Sadoveanu…

Presupunând că informatizarea nu e doar vorbă în vânt și că ar deveni funcțională, după cum prea bine știți, nu există instituție publică în care să nu pățești măcar o dată ca tocmai când te-ai înființat în fereastra ghișeului să ți se spună că „a căzut rețeaua” sau că „nu putem accesa baza de date”. Asta se datorează faptului că și rețelele sunt făcute tot „pe pile”, de către firme „agreate”.

Pot fi de acord că, la nivel de teorie, reorganizarea ar fi o idee bună, chiar salutară. Dar la nivel de „implementare”, nu mă las convins că va funcționa în beneficiul cetățenilor. La cum sunt setați funcționarii și politicienii momentului, și această inițiativă va constitui tot un prilej de căpătuială. Reorganizată teritorial.

Anunțuri

8 gânduri despre “De ce nu cred în reorganizarea teritorială

    • Cami,
      N-am făcut decât să spun de ce nu cred în ea. Ceea ce nu a necesitat prea mare efort 😀 Dimpotrivă, cred că a trebuit să mă temperez… Singura temere e că iar picăm într-un rahat pe care ăia care l-au preparat nici măcar nu l-au testat pe animale. Așa că vin direct la noi cu el.

  1. Cele 8 judeţe vor fi implementate aşa cum a fost făcut parlamentul unicameral şi au dat afară din aleşi…

    • Aici e foarte posibil să aveți dreptate. De fapt, dacă era să investighez în zona motivațiilor ignobile (ceea ce nu am făcut), aș fi zis că e vorba de o petardă, de o manevră de distragere a atenției de la alte evenimente cu adevărat importante care sunt în acest moment pe rol. Dar despre care vom auzi mult mai/prea târziu.

  2. Cea mai mare problema cu aceste 8 mega-judete ar fi, dupa mine, recentralizarea Romaniei. Decizia ar fi indepartata foarte mult de cetatean, am avea de a face cu 8 capitale fata de care restul judetului ar deveni provincie, cu 8 presedinti de consiliu cu puteri foarte mari, care vor polariza puterea. Iar lucrul acesta este, cred, cel mai rau lucru care se poate intampla Romaniei.
    Singurul interes real pentru organizarea celor 8 mega-judete, este ca PDL-ul sa castige, cumva, alegerile! E foarte simplu.

    • Da, de acord. De altfel, fără să-i fi spus pe nume, am avansat și această idee. Nu cred că în România e posibilă descentralizarea și reducerea birocrației concomitent. Probabil că dacă s-ar vrea reducerea birocrației, aceasta ar trebui făcută de la centru. Însă descentralizarea… hmm… greu.

      Nu văd cum ar avea PDL-ul o șansă mai mare să câștige alegerile dacă reorganizează țara în 8 unități d-astea. Posibil să existe vreo legătură precum sugerezi, dar mărturisesc că îmi scapă.

      • Doar 8 birouri electorale. Deci doar 8 oameni cheie. Alţi 8 oameni la poliţie. Deci se va fura mai uşor.

        • Stați puțin. Și asta înseamnă că oamenii din 5 județe se vor aduna la Cluj cu toate voturile ca să le predea la biroul electoral? Atunci mă întreb dacă vor mai găsi fraieri care să fie în comisii (poate că doar politrucii de serviciu), fiindcă am auzit de la cineva care a participat că e absolut criminal să stai ceasuri întregi (uneori până dimineața), ca să poți să scapi de voturile respective și să-ți vezi de treabă.
          Dacă așa se pune problema, atunci chiar că ideea nu mai e atât de abstractă. Totuși, mi se pare o imposibiltate practică. Ceea ce, firește, nu i-ar putea determina pe politicieni să n-o pună în aplicare. Doar exemple avem deja cu duiumul.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s