Disconfortul de Rusalii

preluată via Wikipedia

Sunt și penticostalii buni la ceva. Mai obsedați, cum îi știm, de problematica Duhului Sfânt, iată că i-au făcut fericiți pe locuitorii României. Dacă informația mea e corectă, se pare că ziua liberă de luni, a doua zi de Rusalii, se datorează inițiativei unui penticostal parlamentar. Așa că, stimați majoritari ortodocși, stimați baptiști superiori, dacă vă convine că stați mâine acasă, puteți mulțumi printre dinții strânși unui penticostal cu inițiativă.

Cred că, de fapt, acesta e singurul motiv pentru care această sărbătoare ne e, în sfârșit, plăcută. Altfel, treaba asta cu Duhul Sfânt nu ne-a picat niciodată prea bine.

Duhul Sfânt a făcut ce a făcut și ne-a lăsat moștenire o Biserică. Iar de aici… toate ponoasele, fiindcă Biserica asta s-a scindat și apoi s-a multiplicat ca o celulă ce se înmulțește prin diviziune. Iată ce de escrescențe are în prezent… unele nici nu știi dacă nu cumva sunt maligne.

Ortodocșii pot fi nemulțumiți că a fost denaturată dogma. Catolicii pot fi nemulțumiți că li s-a stricat frumusețe de organizare și disciplină de inspirație romană. Baptiștii, că penticostalii îi sâcâie cu vorbirea în limbi. Penticostalii, că charismatici au mai mare succes, că pun și-oleacă de prosperitate pe seama Duhului.

Cu Paștele e mai simplu. La fel și cu Crăciunul. Sărbători mai limpezi, mai lămurite. Știi exact ce sărbătorești. Dar Rusaliile ne încurcă. Bine, bine… sărbătorim noi Pogorârea Duhului Sfânt, dar… cu moderație. Între anumite limite.

Dacă e să fim necruțători, atunci de Rusalii musai să ne amintim de succesiune apostolică. Pe care, fiecare ne-o explicăm cum putem. Mai puțin ortodocșii și catolicii. La ei lucrurile sunt mai clare. Măcar pentru ei. La ceilalți, brambureala e mai mare.

De fapt, lucrurile stau cam așa. Fiecare celebrăm Cincizecimea, însă fiecare avem Duhul Sfânt pentru uzul propriu. Fiind o Persoană Divină mai discretă, ni-l putem reprezenta după dorința inimii noastre teologice. Baptiștii sunt mai ordonați, așa că Duhul Sfânt după baptiști e cuminte, ordonat, oleacă mai sărac decât în urmă cu 2.000 de ani. Face o seamă întreagă de lucruri, dar nu se dă în spectacol (sau în stambă, după părerea unora). Cel puțin așa susțin unii baptiști.

După penticostali sau carismatici, Duhul Sfânt e exuberant, locvace, dezinhibat… necontrolat chiar. Și se manifestă mai ales prin glosolalie și/sau alte semne spectaculoase. Libertatea duhului, frate…

Inevitabil însă, de Rusalii creștinătatea musai să-și amintească cât e de fărâmițată. Oarecum ironic, ziua de naștere a Bisericii e tocmai prilejul cu care miile de confesiuni își afirmă cel mai acerb specificitatea care le individualizează și le desparte de toate celelalte grupări creștine.

Deși ar fi posibil și ca, unele minți mai sucite, să se gândească în această zi la unitatea creștină. La ecumenism – pardon de blasfemie! Să le treacă prin cap că, dacă Cristos se ruga pentru unitatea ucenicilor și adepților Săi, Duhul Sfânt ar putea să prelungească această rugăciune și cu referire la prezent. Iar pe creștini să-i numere tot laolaltă, într-o singură biserică. Drept urmare, acestora le-ar putea veni ideea nedorită să colaboreze cu alte confesiuni și să le aprecieze moștenirea.

Nu m-a interesat multă vreme, iar când m-a interesat n-am înțeles de ce trece această sărbătoare cu atâta discreție. Chiar și în plan strict festivist. De Crăciun, se fac o grămadă de pregătiri. De la obiceiurile de sezon, la shopping-ul specific. Nici Paștele nu e mai prejos.

Însă de Rusalii cel mult se mai împodobesc niște porți cu crengi de tei. Nărav păgân, știm. Dar alte manifestări fastuoase nu se înregistrează.

O fi oare o jenă funciară subconștientă vizavi de lipsa de unitate a creștinătății. Mira-m-aș. Poate că e doar sărbătoarea discretă a unei Prezențe divine discrete, dar esențiale.

Anunțuri

12 gânduri despre “Disconfortul de Rusalii

  1. Completări pentru frumosul tablou creştin de Rusalii:
    – în această zi creştinul ar trebui să meargă la biserică şi nu să stea acasă. Altfel ajunge ca muncitorul care nu munceşte de ziua muncii.
    – frunzele de tei sau nuc reprezintă plastic imaginea de limbă de foc de deasupra capetelor apostolilor din icoană. Aşa face ţăranul român. Şi în biserică sunt sfinţite. Cu aghiasmă. (Materia poate fi purtătoare şi transmiţătoare de sfinţenie).

    De fapt o explicaţie ar fi că celelate Sărbători Dumnezeieşti ţin de Iisus Hristos. Adică de modul în care Dumnezeu s-a deşertat pe sine în Om şi s-a putut arăta spre înţelegere şi spre Cale de urmat spre mântuire. De aceea putem înţelege mai uşor pe Iisus Hristos. Despre Duhul Sfânt şi despre Dumnezeu Tatăl sunt necesari ochi şi urechi duhovniceşti.

    Duhul Sfânt este ca un foc, ca o apă, ca un vânt, ca un porumbel. El se duce unde voieşte. El nu poate fi cuprins şi băgat în cuvinte.

    Dacă am face toţi teologie poate am sărbători cu mult fast.

    Dacă am practica rugăciunea şi am urma Calea Lui Dumnezeu şi am fugi de păcat poate am şi înţelege mai mult din sărbătoare.

    • Explicațiile legate de frunzele de tei pot fi preluate și pe filiera creștină, și pe cea păgână. Se pare că teiul și nucul sunt considerate ca având puterea de a contracara atracția ielelor care dansează în noaptea de Rusalii. În orice caz, nu cred că există creștinism pur, după cum se poate vedea și din alte postări (Creștinii care se tem de creștinism, de pildă).

      În buna tradiție ortodoxă, cred că ar fi mai bine să nu despărțim teologia de practică. Mai ales aici. Asta cu atât mai mult cu cât pentru un ortodox care știe teologie, toată închinarea lui capătă noi înțelesuri. Icoanele în sine sunt manuale de teologie, păcat că rămân închise pentru mulți, deși sunt mereu la vedere.

  2. De Rusalii am fost la o biserica carismatica cu sotia. Insa ce m-a nedumerit si nemultumit fuse ca pastorul de acolo nu predicase nimic de Duhul Sfant, de Rusalii. Mai mult, am observat ca nu doar vrea sa se debaraseze de traditia evanghelica cu sarbatoriile, ci si limbajul era afectat. De ex. in loc de lucrarea lui Dumnezeu zice(prea des dupa mine) miscarea lui Dumnezeu. L-am intrebat daca ii place Toma din Aquino(cu Miscatorul nemiscat) de vrea sa ne spele creierele. Nu-l citise, imi spuse. Si oricum ,traditia e gresita, nu e nevoie de ea.Tocmai bine, faceti alta.

    • Întrebarea e foarte tare, în acest context. Ar fi fost o surpriză foarte plăcută să răspundă afirmativ la ea. Probabil că și lipsa oricărui contact cu tradiția (greșită :D) îi determină pe foarte mulți s-o ia repede pe arătură: numai să le vină ideea potrivită, că se descurcă ei s-o implementeze și să mai scoată o gogomănie teologică de succes.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s