Contribuții la CNAS pentru PFA

Imagine preluată de pe http://www.acus.org/

PFA-uri din toate părțile, uimiți-vă! Deși se poate că eu sunt ultimul care află chestia asta, tot o spun. Poate folosește PFA-urilor care vin din urmă. Că doar n-o fi secat izvorul persoanelor fizice autorizate din România.

Fiți atenți cum vine treaba (nu după facultăți, ci după buget). Toată lumea care și-a adăugat inițialele PFA după nume ca să poată deveni și instituție – filosofia acestei prefaceri trebuie să fie fabuloasă, dar mă las păgubaș, fiindcă am chestii birocratice mai stringente de lămurit – știe, sau ar trebui să știe, că are de depus, până cel târziu pe 15 ale lui mai, în fiecare an, o declarație. E vorba fie de o declarație ce privește venitul ESTIMAT (220), fie declarația privind veniturile REALIZATE în anul anterior (200).

De la D.G.F.P (adică de la „Finanțe”) mi s-a spus că, dacă am realizat venituri în anul anterior, nu mai e necesar să depun și declarația 220, ci doar 200. Așa mi se părea și mie logic, dar aici logica trebuie lăsată de fiecare dată la intrare. Așadar, pe baza declarației (200 sau 220) se eliberează o Decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit (acesta e chiar titlul oficial al formularului 260).

Cu acesată decizie de impunere la braț, se umblă pe la Casa de Pensii și pe la CAS. De ce? Păi, după cum știți, în funcție de asta se stabilește cuantumul contribuțiilor plătite către instituțiile aminitite, în vederea unei bătrâneți minunate și a asigurării în caz de boală. În situația în care venitul dumneavoastră nu depășește însă plafoanele stabilite PRIN LEGE, atunci umblați a prostu’. Oricum veți plăti cât vi se cere, așa că nu mai comentați și faceți joc de glezne.

Las la o parte povestea cu pensiile și mă concentrez (cu efort) numai pe chestia cu CAS-ul. După ce te duci la CAS cu formularul 260, acolo se face un calcul prin care se stabilește suma (din câte îmi amintesc, e vorba de 5,5% din venitul net) care trebuie plătită. Partea bună e că suma poate fi plătită integral pe un an întreg.

Partea proastă… ei bine, este și o parte proastă. Mai întâi precizez că partea proastă se aplică celor care au venituri mai mici decât salariul minim pe economie și nu au altă sursă de venit decât PFA-ul. Cei care sunteți în altă situație, e bine să vă informați pe propria piele, ca să n-aveți surprize nașpta.

Partea proastă este că mai există un formular (250) care se cheamă Decizie de impunere anuală pentru venituri realizate din România de persoanele fizice pe anul… Această decizie nu prea ajunge niciodată în cutiile poștale ale contribuabililor. Ba mai mult, dacă mergi s-o ceri și nimerești la ghișeul incompetent, nici măcar nu se știe ce anume ar trebui să capeți.

Dacă reușești să te descurci cumva – cu intervenția mântuitoare a colegilor mai competenți – atunci intri în posesia formularului misterios. Cu acesta te întorci (cel puțin, eu m-am întors, fiindcă am aflat că-mi trebuie, dar nu-l dețin) la CAS, unde urmează să se facă regularizarea.

În cazul în care nu v-am pierdut deja pe drum, fiți atenți că aici e faza tare. Regularizarea asta forțată se face în 2011 pe 2009. Trebuia făcută în cursul anului 2010, dar dacă ai fost contribuabil precoce (adică prevăzător, cuminte și prompt) și te-ai prezentat din timp să-ți achiți integral suma datorată pe 2010, atunci n-ai mai aflat că tu, de fapt, ai niște restanțe frumușele pe 2009, care, însă, au rămas o taină până prin toamna anului 2010, când formularul 250 – pe care nu l-ai văzut în viața ta – ajungea la termenul scadent! Concluzia e că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită de sistem.

De unde apar restanțele dacă ai plătit la timp? Ei, aici e bomba! Din LEGE, fraților! Fiindcă legea IMPUNE ca plafon minim pentru contribuții un cuantum corespunzător salariului minim pe economie. V-am pierdut? Nu-i nimic, reluăm imediat. Acum mai precizez doar că toate restanțele se plătesc cu penalități. Așa că s-ar putea să aveți de achitat câteva milioane bune ca să fiți la zi.

Iar dacă vreți ca la anul să nu vă aflați în aceeași situație, atunci mai bine faceți un efort de voință și mergeți cât de repede (deja cred că se poate elibera) la D.G.F.P. aka „Finanțe” și cereți Decizia de impunere anuală pentru venituri realizate din România de persoanele fizice pe anul (am subliniat cuvintele cheie). Verificați ca în colțul din dreapta sus să fie numărul 250.

Revin să lămuresc treaba cu penalitățile. Așadar, omul se duce cu declarația de impunere la CAS, unde, cu toate că SE ȘTIE că legea nu permite o contribuție mai mică decât cea raportată la salariul minim pe economie, ți se face un calcul pe venitul tău (mai mic decât salariul minim) și la final ți se spune că, dacă ai plătit suma respectivă, ești rezolvat pe tot anul. Poate că ți se amintește să vii la regularizări, poate că nu. Treaba ta. Legea te obligă.

Porcăria nu mi se pare că ești lăsat în seama unei legi (în contextul în care se știe cât de stabile sunt legile), ci că nu ți se încasează de la bun început suma OBLIGATORIE prin lege. Dacă tot s-a dat legea care nu te lasă să plătești sub un anumit plafon, atunci de ce nu i-o fi dus capul să calculeze DE LA ÎNCEPUT toate contribuțiile raportat la această sumă minimă? Adică, chiar dacă documentele tale ar spune că, potrivit calculului bazat pe formularul 260, tu trebuie să plătești 10 lei, să ți se IMPUNĂ să plătești 360 (cam atâta am înțeles că ar fi pe an). Oricum, tot la asta ajungi, însă peste 1 an sau 2 și te trezești și cu restanțe.

Probabil că aceste chestii sunt secrete de serviciu. Trebuie să le deprinzi făcând câteva pelerinaje obositoare la ghișee. Noroc că, în Oradea, doamnele instalate la ghișele CAS sunt destul de pricepute. De multe ori știu mai bine cum stă treaba decât funcționarii de la finanțe și chiar decât legiuitorii înșiși (asta am aflat când cu brambureala de anul trecut).

Reiau prostia fundamentală în alte cuvinte, mai puțin tehnice. Deși se știe din start că ești obligat să plătești o sumă minimă, nu afli nimic (scriptic vorbind) despre această obligație decât retroactiv (la mai bine de un an, în cazul meu). Așa arată o lege făcută în România și care reglementează activitatea – să zicem „buna funcționare” sau se consideră că am fi ironici la adresa statului care ne îngrijește cu abnegație și delicatețe? – uneia dintre cele mai solicitate și problematice instituții, care, între altele, dirijează întregul sistem public de sănătate.

Tâmpenia asta nu face decât să-i toace mărunt atât pe oamenii care, deși plătiseră conștiincios și în avans tot ce li se ceruse, se trezesc cu inexplicabile restanțe, cât și pe funcționarii care trebuie să aplice o lege neglijent făcută și să se certe cu niște oameni altfel foarte bine intenționați. S-ar putea face un studiu despre dezumanizarea prin birocrație.

PS: De anul acesta s-a introdus un plafon minim și la Casa de Pensii. Indiferent de veniturile realizate, ești obligat să plătești minim vreo 220 lei. Potrivit funcționarilor din Oradea – mă aștept ca îl alte părți din țară să existe alte convingeri pornind de la aceeași lege –, nu există derogări de la această regulă. Singura concesie care se poate face oamenilor cu venituri nete mai mici de 880 lei (aproximativ) e să li se suspende – la cerere – contribuțiile pe un semestru. Dar asta înseamnă 6 luni în minus la calculul stagiului total de cotizare.

Publicitate