Un Dumnezeu dezamăgit sau despre un antropomorfism păgubos

Recent am descoperit pe un site foarte vizitat un articol care se întitulează, insidios: De câte ori l-ai dezamăgit pe Dumnezeu?  Am încercat să mă lămuresc cum stă treaba și am primit un răspuns (pe care-l puteți citi în subsolul articolului menționat).

Din câte am priceput eu citind prin dicționare, dezamăgirea înseamnă decepție, deziluzie și survine atunci când cineva îți înșală așteptările, speranțele, iluziile. Așadar, dezamăgirea ia naștere în momentul în care intervine o discrepanță între proiecțiile mentale ce anticipează evoluția unui eveniment și realitatea ca atare a respectivului eveniment.

Dacă ar fi să intru puțin în mecanismele interioare ale acestei stări sufletești – cred că nu greșesc numind-o astfel –, ar trebui remarcat că, în mod logic, dezamăgirea se leagă funciar de imposibilitatea anticipării exacte a viitorului. Întotdeauna, decepțiile survin pe fondul unui anumit orizont de așteptări.

O persoană dezamăgită în dragoste n-a fost tratată de partener așa cum se aștepta. A fost înșelată, disprețuită, agresată etc. Toate aceste fapte dezamăgitoare erau de neconceput la un moment dat al relației. Persoana rănită nădăjduia ca lucrurile să evolueze favorabil, pozitiv.

Cred că e destul de logic să conchidem că, cu cât așteptările sau speranțele legate de un eveniment sau de o persoană sunt mai mici, scad simțitor și șansele de a fi dezamăgit.Citește mai mult »

Reclame