Postat de: Teofil Stanciu | 14/05/2011

De ce sunt intolerant?

©Cohen, main.nc.us

Franța s-a săturat de romii noștri. Că-s hoți, că-s nespălați, că-s… ai noștri. Ni-i trimite acasă la pachet. Ba ne dă și bani la fiecare „colet”, numai să-i ținem noi departe de Hexagon. Recent au fost promovate niște legi mai aspre privitoare le imigranți. Și nu e vorba de vreun accident, ci de o tendință.

Italieni nu ne au nici ei la inimă. Mai mulți români au avut de suferit de pe urma faptului că sunt români. Independent de cazul Mailat, au avut loc mai multe agresiuni asupra unor cetățeni români, iar italienii (îmi spune un prieten) nu se arată deosebit de încântați nici de români, nici de albanezi, nici de kosovari.

Britanicii nu ne simpatizează nici ei în mod deosebit. Probabil că s-au săturat de cerșetori. Dar ăia care cerșesc la ei, asta vor face și dacă se vor întoarce la noi. Deci dacă ei nu-i tolerează, de ce ne-ar dăscăli cum să-i tolerăm noi? Păi, pentru că sunt ai noștri.

Nici cu nemții nu ne avem tare bine. Germania e reticentă când vine vorba de spațiul Schengen pentru români. Aceeași Germanie a declarat recent eșecul multiculturalismului (spre care nu o dată am fost noi îndemnați).

Cu ungurii… știți povestea. Aici le e greu lor cu noi, dincolo ne e greu nouă cu ei. De ce? Păi, nu suntem de-ai lor.

Americanii ne primesc numai cu viză. Iar cine a fost respins la ambasadă (mai ales în anii trecuți) știe cam ce tratament „nediscriminatoriu” li se aplică românilor care vor să ajungă în „pământul făgăduinței”.

Olandezii ne țin la graniță și ne lasă numai în măsura în care suntem buni de muncă și dacă nu mai vor ai lor să trudească. Nu le suntem nici simpatici, nici antipatici, ci doar necesari. Ca orice alt obiect casnic. Ca orice pubelă de la poartă.

Elvețienii ne-au și găsit o reprezentare foarte plastică: suntem niște corbi care abia așteptăm să ne înfruptăm din trupul țării lor.

De ce? Pentru că suntem români? Puțin probabil. Mai degrabă, pentru că nu suntem elvețieni, britanici, francezi, unguri, italieni etc. Adică, sub acea pojghiță de ideologie, de toleranță autoimpusă, se ascunde o funciară intoleranță, care nu poate fi suprimată multă vreme. Și, orice i-ai face, tot răzbește până la urmă afară.

Așadar, un prim răspuns la întrebarea din titlu ar fi acesta: pentru că așa mi-e firea. Pentru că natura umană e intolerantă și nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este străin.

Superficial? Fără-ndoială. Dar epoca ne permite să fim superficiali, ne încurajează. De vreme ce însăși toleranța e selectivă: suntem toleranți doar cu anumite categorii de oameni și mai ales cu cei care sunt la modă ca ideologie. Toleranța e, așadar, preferențială, aleatorie, discriminatorie! Ah!

Al doilea răspuns la aceeași întrebare ar suna astfel: pentru că așa mi-e firea. Ca să vezi că mă repet. De data aceasta însă conotația e alta. Dacă așa mi-e firea, numai ceva suprafiresc m-ar putea salva din intoleranța mea congenitală. Or ideologiile și programele antidiscriminare sunt teribil de… firești.

În esență, ca să nu mă ascund după vreun deget arătător spre alții, cred că izbăvirea de intoleranță o furnizează numai o autentică credință din care să se nască alt soi de îngăduință, având la temelie iubirea de oameni, nu patima oportunistă a militantismelor de orice culoare.

Chiar și trecut prin experiența transformatoare a mântuirii sufletului, omul rămâne intolerant. Fiindcă nu poate tolera păcatul, de pildă, nici la el, nici la alții. Însă multora le place să se identifice cu faptele lor tocmai pentru a se putea victimiza ulterior. Dar, oricât de dureros ar fi, omul iubitor de oameni va încerca să disocieze păcatul de păcătos. Pentru că așa învață și așa i se pare onest.

Nu cred în toleranță pentru că e indiferentă, searbădă și populistă. Îmi displace să fiu acceptat numai în măsura în care nu sunt înțeles sau cunoscut, numai câtă vreme sunt victimă sau un subiect docil, afabil și insipid. De aceea nu cer să fiu tolerat și nu manifest toleranță.

Prefer alți termeni, alte resorturi: îngăduință, iubire de semeni, milă.

Mă întreb, acum că s-a constatat (fățiș sau implicit) eșecul toleranței multiculturale, ce o să i se substituie în plan ideologic? Ne întoarcem la patriotismul specific secolului XIX sau încotro o să pornim? Ca civilizație, ca spațiu ce împărtășește valori comune… Un’ se va duce Europa dacă-și pierde toleranța pe care voia să construiască societatea viitorului?


Responses

  1. […] Stanciu recidivează cu un articol de zile mari, De ce sunt intolerant? Păi uite, d’aia, pentru că sunt om, zice autorul, iar subiectivismul în selectarea celor care […]

  2. Frate-miu, eu te inteleg ca esti intolerant pentru ca esti om.

    Dar nu te lauda cu asta, si nici nu-i aduce pe idiotii de pe alte meleaguri drept justificare. Intoleranta este un afront in fata lui Dumnezeu. Epoca iti cere sa fii superficial, dar cuvantul lui Dumnezeu iti cere alceva.

    „Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

    „Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
    Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?
    Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
    Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.”

    Ceea ce occidentul face acum se cheama ca ei au fost foarte binecuvantati material si socialmente, si li se pare e ca e meritul lor, si e dreptul lor sa-si pazeasca agoniseala cu gelozie.

    Ori asta este leti-motivul vechiului testament. Poporul lui Israel sufera. Domnul se milostiveste si-i scoate laliman. Israel aduce multumiri domnului, dar dupa o scurta vreme de huzur si imbelsugare Israel uita de unde-i vin toate binecuvantarile. Domnul le lasa altora sa aiba grija sa le reaminteasca ca nimeni pe pamant nu se poate pretinde cel mai tare din parcare.

    Daca in trecut au fost babilonienii, acum poate ca se pregatesc chinezii sa ne dea o lectie.

    A bon entendeur salut !

    • Costine,

      Să cred sau nu că m-ai luat ad literam?

      Ca să recapitulez: intoleranța există, intoleranța mi-e în sânge. Nu cred în toleranță, ci doar în iubire de semeni, care e cu totul altceva. Cred în milă și îngăduință creștină. Deloc în toleranță. Mi-e foarte simplu să-i tolerez pe talibanii ortodocși, la fel și pe cei baptiști. Ce mă costă să zic: fiecare e liber să facă ce dorește? Însă mi-e destul de greu să-i iubesc. Și să fiu îngăduitor cu ei și să mă port cu înțelepciune. Tolerant nu vreau să fiu, dar mai mărnimos… Doamne, dă! Doamne, ajută!

  3. Teofil, ma bucur ca ai precizat, pentru ca, zau, nu se intelege din textul initial.

    Cred, totusi, ca toleranta e buna. Asa, ca un prim. pas, macar Ca pana ajungem sa ni-i iubim pe cei cene urasc, mai e cale lunga.

  4. Poate că de fapt intoleranţa nu e ceva rău în sine, de fapt intoleranţa e menită să protejeze un organism, o societate, un „ceva” împotriva unor efecte externe negative. Că se încearcă să ni se bage în cap că intoleranţa ar fi reprobabilă, că cine e intolerant e neapărat rău, că e contra nu ştiu căror valori ale nu ştiu cui….asta e altă poveste. Intoleranţa e utilă, şi benefică şi foarte folositoare. Şi după cum spuneai, e aplicată cu mândrie şi succes de alţii. Nu pot să nu concur la această idee şi să nu mă declar şi eu un intolerant de cea mai joasă speţă. Să „intolerăm”!

    • Eu cred că intoleranța e inevitabilă. Indiferent ce am spune sau am afișa la vedere pe placardele ideologice. Fie și numai reacția virulentă împotriva intoleranței tot intoleranță poate deveni.

      Fârtatul Costin mă urechea că am fost ambiguu. Cred în eficacitatea iubirii de oameni, pe care o văd ca fiind o chestie superioară (calitativ) toleranței. Toleranța, repet, mi se pare o formă de indiferență… poate că e utilă ca treaptă, dar nu ține la tăvăleală, nici nu poate fi menținută pe termen lung.
      Sunt de acord să „intolerăm” în măsura în care facem un salt pe un nivel superior. Care presupune conștientizarea și asumarea limitelor toleranței de care suntem capabili.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: