Bebelușul homosexual

În stilu-i caracteristic, Andrei Pleșu vine să aducă nițică limpezime în reacțiile stârnite de afișul care a apărut mai întâi în Timișoara (pare-mi-se), iar pe urmă… în toată țara.

Citez numai câteva fragmente:

Era previzibil. Ideea să pozezi un nou-născut purtînd la încheietură o brăţară pe care scrie „homosexual“, ceea ce ar demonstra că orientarea homoerotică nu e nici opţiune, nici boală, ci fatalitate, înclinaţie înnăscută, n-are cum să fie atrăgătoare pentru o minte raţională. Trec peste faptul că explicaţia genetică e încă în stadiul de ipoteză, trec peste faptul că există o amplă cazuistică a domeniului din care rezultă că deprinderile homosexuale pot avea origini, motivaţii şi evoluţii extrem de diverse. Dar faptul în sine de a utiliza imaginea unui copil pentru a justifica particularităţi biologice ale unor adulţi nu e o dovadă de bun-gust sau de inteligenţă propagandistică. A manipula nevinovăţia proverbială a pruncului pentru a induce ideea nevinovăţiei sexuale a unei practici erotice de maturitate e o perfidie şi un abuz.

Ce-ar fi dacă un criminal în serie ar declara răspicat că pofta de a ucide nu e opţiunea lui şi nu e nici un derapaj patologic, ci un blestem nativ, căruia nu-i poate rezista. Sau să luăm cazul invers: orice om înzestrat va avea motive să dezvolte un complex de superioritate asupra celorlalţi, pe motiv că e, genetic, altfel (mai bine) alcătuit. Rasismul e exact asta: sîngele arian e, din naştere, altfel decît sîngele „barbar“, şi anume îi e superior. Iată cum un afiş programat să evacueze discriminarea sfîrşeşte prin a o institui la nivel suprem. El camuflează teama de opţiune prin invocarea unei mute fatalităţi. E vorba, în fond, de o şarjă prost condusă împotriva liberului arbitru.

Întregul articol îl puteți citi aici.