Postat de: Teofil Stanciu | 03/05/2011

Erezia monoteistă?

Iată ce-mi fu dat să citesc deunăzi în concluziile cărții Părinții greci ai Bisericii, de Hans von Campenhausen, apărută la Ed. Humanitas, în traducerea Mariei-Magdalena Anghelescu (am ales să citez un paragraf mai amplu decât strict fraza care mă interesa pentru a contura puțin contextul):

Rezultatul tuturor acestor mutații [produse pe terenul dogmaticii creștine de limbă greacă] este scolastica bizantină, o teologie științifică, apărată de șapte platoșe, în care nu se mai pot aventura decât specialiștii, clericii și călugării cei mai erudiți. E destul de neobișnuit faptul că un Maxim Mărturisitorul (mort în 662) reușește, datorită forței vii a spiritului și a credinței sale, să lupte cu această armură, să se facă înțeles și să pună astfel în mișcare întreaga Biserică, făcând-o să vadă că erorile sublime ale monoteismului erau contrare credinței. (pag. 254)

Am rămas nedumerit în primă fază, fiindcă nu pricepeam la ce erori sublime ale monoteismului făcea referire autorul. După care, m-am gândit că ar putea fi o eroare (gravă sub raport teologic) comisă de traducătoare sau de redactorul de carte (Dragoș Dodu) al ediției românești. În consecință, am dat fuga la o ediție englezească (disponibilă pe scribd). Iar bănuiala mi s-a confirmat. Iată cum sună fragmentul cu pricina în textul englezesc:

It took a man like Maximus the Confessor (d. 662), and his vigor of mind and faith, to fight in this armor and still make himself understood, setting the whole Church in motion and revealing the sublime errors Monotheletism as heretical.

Din păcate, la textul german, cel original, nu am avut acces. Dar înclin să cred că întreg contextul dă dreptate variantei în engleză. Adicătelea, avem de-a face cu erezia monotelistă, căreia Maxim i s-a opus fără prea mare succes în timpul vieții (strădaniile și meritele i-au fost recunoscute abia post-mortem), și nu e vorba de monoteism.

Pe scurt, această erezie admitea că în persoana lui Cristos existau două naturi distincte (divină și umană), însă o singură voință divino-umană și o singură energie divino-umană. Maxim s-a opus cu consecvență și îndârjire acestei erezii, plătind destul de scump. După un exil de 7 ani, a fost readus la Constantinopol, i s-au tăiat limba și mâna dreaptă și a fost aruncat în pușcărie, unde a și murit în chinuri, pentru că nu voia nicicum să renunțe la învățătura ortodoxă. Papa roman Martin I,  aliatul lui Maxim – împotriva împăratului și a unor influenți episcopi ai vremii – a fost și el exilat din aceeași pricină și a murit în Crimeea. Erezia a fost combătută ulterior oficial la cel de-Al Șaselea Conciliu (sau Sinod) Ecumenic de la Constantinopol (680-681).

Risc să comit și o interpretare nu tocmai avizată a importanței dogmatice pe care a avut-o combaterea acestei erezii (sper să fie pe recepție și cititori competenți în domeniu, care să-mi semnaleze eventualele derapaje). De vreme ce în persoana lui Cristos există două voințe libere (deci voința umană n-a fost absorbită de cea divină) înseamnă că voința umană s-a supus de bună voie celei divine, adică natura umană a lui Cristos și-a păstrat toate facultățile caracteristice, n-a fost diminuată de unirea cu natura dumnezeiască. Voința noastră a fost și ea mântuită și restaurată prin lucrarea cristică, nu anihilată prin încorporare în cea divină. Prin urmare, voința umană se poate supune la rândul ei în deplină libertate voinței divine.

În termeni negativi și moderni, nu i se poate imputa lui Cristos că n-ar fi cunoscut ispitele care încearcă voința unei făpturi omenești (a se vedea episodul din Ghetsimani). Dacă Adam e cel care a pervertit voința (fiindcă perveritirea voinței a precedat și generat actul ca atare al neascultării), Cristos a restaurat-o și prin însuși felul său de viețuire. Așadar, asumarea naturii umane și unirea ei cu cea divină în Isus înseamnă și asumarea voinței, facultate fundamentală a unei ființe libere.

În acest demers al lui Maxim își are temeiul întreaga poveste a libertăților clamate în gura mare de către modernitate. Cu el se deschide drumul spre afirmarea libertăților individuale neîngrădite. Iar libertatea este pusă într-un context teologic just, este apărată nu împotriva Bisericii, cum ar crede unii dintre apostolii ei moderni, ci în cadrul Bisericii, din grijă pentru mântuirea sufletelor.


Responses

  1. Cu siguranta este vorba de „monotelism”, care a fost o incercare de a rezolva diferendele intre monofiziti si cei ce impartaseau hotararile sinodului 4 ecumenic de la calcedon, se stie ca Maxim Marturisitorul a fost unul dintre cei mai mari opozanti ai monotelismului, la un moment dat cam singurul care nu s-a conformat directivelor imperiale de adopta „monotelismul”

    • Într-adevăr. Precizările sunt binevenite.

  2. În general, BO se consideră infailibilă ca instituţie pentru că atunci când cei care o conduc o iau razna Vocea Păstorului apare şi oile Sale (de fapt Biserica) ştiu de drum. Aşa a fost şi cu Sf Maxim. Opinia mea este subiectivă şi cred că nu are legătură cu eroarea semnalată de dvs.

    Oricum aşa pe fond ortodox versus protestant se poate face o paralelă între Sf Maxim Mărturisitorul şi Luther?

    • Zic că e foarte interesantă ideea cu paralela. Nu știu unde ar conduce, dar s-ar putea să dezvăluie niște piste de investigații. Poate că cel mai bine ar fi ca un greco-catolic să meargă pe această direcție.

      • 🙂

        Se pare că este foarte greu să fii doar un simplu creştin!

  3. […] lor vine din aceea că voința umană s-a supus în mod desăvârșit și liber voinței divine. Am mai vorbit despre asta și cu altă […]

  4. […] Sursa: Drezina […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: