Osama… de cuvinte

Pe bune, câți dintre dumneavoastră aveți dovada că Osama a existat? Eu unul n-am auzit deloc pomenindu-i-se numele (sau chiar nu-mi aduc aminte) înainte de 11 septembrie 2001. Nici despre acum celebra lui organizație teroristă nu știam.

Auzisem de nenumărate ori despre Gadhafi, despre Khomeini, despre Yasser Arafat, despre Hezbollah, despre Fatah, despre Hamas. Chiar și despre celebrul și mediatizatul atentat de la Lockerbie. Însă nimic despre Osama.

După prăbușirea turnurilor însă, iată că el fu identificat (iar el a confirmat) ca marele adversar al Americii, al Occidentului, al Civilizației iudeo-creștine, ca să folosim un clișeu. E greu, din fața televizorului, de stabilit dacă respectivul chiar există. Asta cu atât mai mult cu cât a apărut cu înfățișări diferite de-a lungul timpului.

Singura dovadă că ar exista sunt înregistrările misterioase pe care le făcea publice Al-Jazeera. Casetele erau apoi evaluate de „un grup de experți” și declarate autentice sau falsuri. După caz.

Osama, pentru mine, a doar o adunătură de cuvinte. Nu prea înseamnă nimic. E un nume dat unei ficțiuni mediatice.Citește mai mult »

Reclame

Agora – un film interesant, cu teză prost instrumentată

Agora este un film care descrie moartea Hypatiei, o filosoafă, matematiciană și astronomă din Alexandria secolului V d.Cr. și distrugerea celebrei biblioteci (una dintre minunile lumii antice). Epocă tulbure pentru Biserica ce dobândea tot mai multă putere și influență politică.

E un fapt îndeobște recunoscut de istorici că o răspundere indirectă pentru crima a cărei victimă a fost Hypatia o poartă Chiril al Alexandriei, un episcop abil, viclean și violent. Aceste năravuri se pare că le-a moștenit de la Teofil al Alexandriei, unchiul său, care a uneltit împotriva Sf. Ioan Hrisostom, contribuind la alungarea lui din scaunul de episcop al Constantinopolului.

Filmul are însă o teză clară: doar cei care nu cred în nimic sunt oameni pașnici, lucizi, iubitori, ceilalți, care împărtășesc vreo credință în indiferent ce fel de zeitate, sunt oricând pasibili de a deveni criminali. Plus: creștinismul s-a opus progresului și cunoașterii.

Simbolistica vizuală este deosebit de transparentă, ofensivă și tezistă: totdeauna creștinii apar îmbrăcați în negru (cu toate că nu toți sunt călugări), iar păgânii și adepții Hypatiei sunt invariabil în alb (cu toate că nu toți sunt filosofi).Citește mai mult »