Postat de: Teofil Stanciu | 22/04/2011

Frica (lui Isus) de moarte

Aert de Gelder – Christ in the Garden of Gethsemane

Formula consacrată prin care întreaga creștinătate drept credincioasă descrie evenimentele zilei de azi e că Isus a murit (răstignit) pentru oameni și pentru păcatele lor. Din acest enunț, cel mai bine pricepem verbul – a murit! Acesta este, într-un fel, cel care ne șochează cel mai tare. Semn că suntem destul de tare legați de viață și de neajunsurile ei, chiar dacă mereu ne văicărim și ne căinăm singuri.

Am găsit însă la Alexander Schmemann o idee interesantă:

Teama, groaza morții se concentrează pe un singur lucru: „totul va merge mai departe, dar eu nu voi mai fi aici; soarele va răsări, oamenii se vor grăbi spre locul de muncă și eu nu voi mai fi aici”. Acesta este sentimentul ce nutrește teama și groaza. „Credința în viața veșnică” nu ajută. Atunci, mai bine nimic, se gândește omul muribund. Nimic nu-l ajută, nimic nu-l mângâie, nici măcar cuvintele despre „starea binecuvântată a sufletelor curate”. Omul dorește numai fericirea pe care el o cunoaște, iar ea se află doar aici, în experiența acestei vieți. Fericirea noastră o găsim numai aici. Și creștinismul afirmă că o găsim numai în Cristos.

Iată, așadar, și sămânța problemei. Există ceva bolnăvicios în această insistență cu care ne agățăm de viață. Nu arareori, când pomenim evenimentele pascale îi punem, mai mult sau mai puțin conștient, în cârcă lui Isus exact aceeași ezitare în fața morții pe care o resimțim noi. Iar translația de la noi la el o facem în virtutea sentimentelor omenești comune.

Or moartea ar fi însemnat pentru el eliberarea de această natură umană vulnerabilă. Poate că greșesc spunând asta, însă nu cred că moartea în sine îl determina să ezite. Spun asta și dintr-altă pricină: epoca noastră se preocupă de prezervarea vieții într-o măsură de neconceput și absolut inaccesibilă altor epoci (dacă nu de altceva, măcar pentru că nu existau asigurări și chirurgi). Moartea putea fi la fel de glorioasă ca o viață prosperă. Stigmatul unei morți rușinoase era mult mai grav decât o viață scurtă (în VT, de pildă).

Așadar, mai degrabă aș crede că în această ezitare accentul cade fie pe suferință – fiindcă urma să aibă parte de chinuri atroce –, fie pe gravitatea păcatului pe care îl vedea în toată hidoșenia lui. Aș îndrăzni să spun că, cel mai probabil, e vorba de amândouă.

Eventual, dacă punem moartea în continuarea păcatului și o privim ca pe o consecință apoteotică a lui, atunci poate că s-ar putea salva ceva din această excesivă psihologizare modernă a lui Isus.

Altfel, e, după părerea mea de neteolog, o deviație vecină cu idolatria. Riscurile înfățișării unui Isus modern vin în primul rând din efemeritatea modelor. Odată adus la zi cu spiritul veacului nostru, Cristos devine o copie a noastră. Perisabilă.

Această tentativă de a-l face pe Isus părtaș la spaimele noastre denotă faptul că avem o problemă de relaționare cu moartea. Punând în cârca celui divino-uman un simțământ care ne întunecă zilele și ne albește nopțile, parcă nu mai simțim și povara vinovăției ce derivă din disperarea cu care ne-am vrea vii și atât.

Foarte subtil, am preluat năravul specific vremurilor noastre: vrem să trăim mult. De ce? Ca să nu murim. Atât. Dacă e nevoie, putem să mai găsim niște motive: copiii, nepoții, pensia. Frumoase, dar niciunul suficient de convingător. Chiar și când toate astea dispar, tot nu ne îndurăm să ne dăm drumul. Am mai lungi viața cu un cot. Fiindcă, după cum zicea Schmemann, altă fericire nu prea cunoaștem. Iar pe cea de dincolo nu ne bizuim noi prea tare.

Pragmatici cum suntem, știm că o viață avem, așa că o prelungim și-o diluăm să ne ajungă cât mai mult. Mă gândesc că Cristos n-avea asemenea predispoziții. Cu atât mai mult cu cât de la bun început precizează că a venit să moară.


Responses

  1. Mi-a placut foarte mult articolul, cu atat mai mult cu cat ca si medic m-am gandit de multe ori de ce le este oamenilor atat de teama de moarte…si paradoxal celor in varsta le vine mai greu sa se desprinda…am vazut copii murind de cancer impacati si ma vazut oameni la 80 de ani care implorau sa mai traiasca o zi…am vazut medici care au intins limitele vietii la absurd, am mai vazut de altefl ca obsesia tineretii fara batranete si a vetii fara moarte apartine culturii occidentale in cea mai mare masura, fie ea crestina sau nu; se moare impacat si resemnat in Africa de boli care ar fi de altfel curabile cu un simplu antibiotic si hrana.
    Concluzia : Iisus este oriental.Nu e de mirare ca s-a nascut in Bethleem si a murit la Ierusalim.

    • Cred că această concluzie pe care o tragi, Lavi, trebuie ameliorată puțin. Iisus nu e doar oriental (că asta suntem și noi în bună măsură – noi românii adică), ci e din altă vreme. Și nu putea să se închine la viață în felul în care o facem noi. Dacă pățea așa ceva, nu ar mai fi fost fără păcat. Însă pe el nu la interesat nici măcar să își ridice un acoperiș deasupra capului. Deci e clar că nici viața în sine nu era ceva ce să prețuiască. Unde mai pui că există și acea mențiune că nimeni nu îi ia viața, ci și-o dă el însuși de bună voie.

  2. Dacă aș folosi ideea că Isus a fost 100% om și 100% Dumnezeu (am înțeles că ar fi un mod de a-L explica🙂 pe Isus) atunci am putea admite că așa cum a fost ispitit ca și noi și suferit ca noi etc ar fi putut avea și frica de moarte pe care o avem noi.

    Oricum explicațiile astea aritmetice mă lasă rece. Cu cât îți folosești mai mult creierul să-ți imaginezi ce și cum s-au întâmplat lucrurile acum 2000 de ani prin Palestina cu atât riscul de a deveni agnostic e mai mare. Cred că efortul lui Dumnezeu de a atrage oamenii înapoi la coliba Lui țintește alte zone decât cea a cerebelului.

    Cât despre agățatul cu dinții de viață nu prea cred că există ca atare. Eu unul nu-mi doresc nici una nici alta cu tot dinadinsul pentru că ceea ce am și ceea ce sunt nu-mi permit să evaluez complet și corect nici una nici alta. Asta îmi spune instinctul evident . Frica ține ca de obicei de necunoscutul din față.

    • Sam,
      Eu cred că toată industria de asigurări și toată medicina stau dovadă că omul vrea în primul rând să trăiască. Fără să aibă neapărat un motiv anume.

      În ce privește ispita lui Isus de a se feri ca noi de moarte, cred, cum spuneam în text, că nu așa se punea problema la antici. La noi e mare caz dacă moare un copil, vin televiziunile, sunt gata să-i aresteze pe părinți. Cu doar vreo 2-3 generații în urmă era ceva normal să ajungă la maturitate vreo jumătate din copiii unei familii. Oamenii conviețuiau mai firesc cu moartea și cu certitudinea ei. Părere mea…

  3. ,,Așadar, mai degrabă aș crede că în această ezitare accentul cade fie pe suferință – fiindcă urma să aibă parte de chinuri atroce –, fie pe gravitatea păcatului pe care îl vedea în toată hidoșenia lui. Aș îndrăzni să spun că, cel mai probabil, e vorba de amândouă.”
    ,,Nu arareori, când pomenim evenimentele pascale îi punem, mai mult sau mai puțin conștient, în cârcă lui Isus exact aceeași ezitare în fața morții pe care o resimțim noi.”

    Am extras aceste texte pentru ca mi se par cele mai esentiale.Dincolo de argumente, Iisus Hristos a fost om! Crezi ca daca s-ar demonstra ca avut simtamintele unui om de rand in fata mortii ar fi mai putin Dumnezeu? In aceste doua ezitari, cea din Gradina Ghetsimani si cea de pe Cruce este concentrata toata umanitatea LUI: UN FIU AL LUI DUMNEZEU NEPUTINCIOS, UN FIU AL LUI DUMNEZEU CARE SE TEME, UN FIU AL LUI DUMNEZEU PARASIT DE DUMNEZEU! E apofatismul cunoasterii lui Dumnezeu, evanghelicul n-are cum sa inteleaga acest mister pentru ca in teologia lui nu exista mister, ortodoxul dar mai ales catolicul se cutremura in fata acestei realitati ultime pentru ca intelege, cu mintea, pana unde si-a smerit Dumnezeu Fiul, pana la ultima treapta a suferintei si-a durerii, ca Insusi Dumnezeu Tatal l-a parasit! Ca a murit pentru pacatele noastre, ca a vazut ce o sa i se intample, da , sustin punctul tau de vedere dar pana la ce treapta a suferintei a ajuns, inclin sa cred ca la Judecata ne va astepta un Dumnezeu inlacrimat care ne cunoaste disperarea cu care ne agatam de aceasta viata iluzorie. De ce? Pentru ca ne dorim sa nu parasim aceasta Lume creata de El, aceasta viata pentru care suntem invidiati de catre ingeri! Suntem intr-un fel(si-asa o sa ma acuzi de paganism, sau de o fraternizare tacita cu miscarea adventista) dovada vie ca Lumea lui Dumnezeu este Buna,asa rea cum o vedem cateodata…

    • E chestie doar de nuanță. N-am nimic cu pofta de viață, cu dorința de a trăi. Am doar cu dorința de a prelungi cu orice preț existența (cu obsesia pentru viață lungă, dar fără obsesia pentru viață… vie, ca să zic așa). Mă gândesc la asigurări, la tot felul de tratamente de întinerire etc. Repet, cred că în alte epoci nu moartea ca atare era miza cea mare, cât felul în care mureai. Oricum oamenii nu trăiau extrem de mult. Venea o ciumă și lăsa doar un sfert de oraș în viață. Mai venea un război, un incendiu, o inundație, un cutremur etc. Cred că felul de moarte care-l aștepta pe Isus era înspăimântător și toată povara păcatelor. Așa înțeleg eu.

      • Da, oamenii nu traiau mult dar isi doreau sa traiasca iar acum pot, isi doresc sa traiasca si mai mult, ar vrea sa fie nemuritori, viata e mult mai facila si pe asta marjeaza firmele de asigurari! Da. ai dreptate , si in ce priveste doar rastignirea , ar fi de vizionat filmul lui Mel Gibson (si inca nu prezinta rastignirea asa cum era ea, e cosmetizata putin…) , cat despre pacatele asumate…., nu exista cuvinte care sa poata descrie dimensiunea durerii umane asumate!


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: