Postat de: Teofil Stanciu | 15/03/2011

Cum se discreditează un om – rețetă în 7 pași

 

1. Se alege un exemplar care trebuie sacrificat. Desigur, el trebuie să fie public, ca să merite investiția te timp și de efort. Numai așa se poate face cu adevărat rating pe spinarea lui cocoșată.

2. Mai întâi, se găsesc niște guralivi care să-și dea cu părerea despre personajul ce urmează a fi compromis. Cum se face asta? Simplu: se vâră microfonul sub nasul vreunu chefliu sau vântură-lume – poate fi și puțin cherchelit, ba chiar e recomandabil. Sau poate fi doar teribil de înverșunat. Interlocutorul de ocazie nu trebuie să aibă nimic altceva decât o furie oarbă, o lehamite sau o idee fixă împotriva cobaiului nostru. Faptul că sentimentul sau ideea lui au sau nu acoperire în realitatea propriu-zisă nu importă în acest punct.

3. După ce individul (indivizii) își varsă năduful, este prezentat pe un post de televiziune (de obicei pe cel care orchestrează acțiunea).

Aici intervine arta de a construi materialul filmat. Niciodată nu se începe cu cârcotașul, nici nu se aduc contraargumente la ceea ce spune el. Trebuie, în aparență, tratat doar ca o voce din popor – el e omul simplu (divinizatul om simplu!). În realitate însă, dacă replica lui e inserată la finalul unei știri sau al unui reportaj despre personajul ce trebuie compromis (să-i spunem COMPY), efectul este garantat. Nimeni nu poate zice că a fost luat prea în serios, de vreme ce nu s-a dat curs balivernelor debitate de individul indispus. Dar lumea va rămâne cu replica lui în minte. Asta va funcționa ca impresie finală de pe urma știrii. Nici nu trebuie mai mult deocamdată. E suficient să se sădească în mintea telespectatorului sămânța îndoielii.

4. Ulterior, „cineva” – mai mult sau mai puțin „tocmit” în acest scop – va aminti în treacăt (în vreo emisiune care poate să aibă cu totul altă temă), cum că există „nemulțumiri” sau „supiciuni” la adresa lui COMPY. Ca să nu fie nevoit să aducă vreo probă, va strecura un enunț de tipul: „am auzit că sunt voci care îi contestă lui COMPY…” indiferent ce.

5. Dacă televiziunea – sau trustul de presă – e bine organizat, lucrurile nu se vor opri aici. Destul de curând – astfel încât subiectul să nu se răcească în memoria afectivă a populației – se va da o știre „pe surse” cu privire la mișmașurile pe care s-ar putea să le fi făcut – nu se știe când, nu se știe unde, nu se știe în ce condiții – abominabilul COMPY. Chiar nu contează deloc dacă aceste informații vor fi sau nu confirmate ulterior. Importantă e publicitatea negativă care i se face. „Profesioniștii” din televizie știu foarte bine să meargă doar până la limita infracțiunii, astfel încât să nu poată fi acuzați penal pentru informațiile furnizate.

Momentul e numai propice pentru organizarea unei mici „dezbateri” de tipul „cum ar fi dacă toate astea s-ar dovedi adevărate”. Se aduce un invitat care să-și dea cu părerea despre posibilele implicații ale presupusei fapte nasoale a lui COMPY. Desigur că i se dă și lui posibilitatea să intervină și să se apere.

6. Cea mai proastă mutare pentru personaj va fi, desigur, să intre în acest joc declarându-și nevinovăția. În România de azi, nimeni nu mai e dispus să creadă sau să folosească prezumția de nevinovăție în evaluarea unei persoane contestate în presă. Așadar, ca în filmele americane, orice face acum COMPY, poate și va fi folosit împotriva lui.

De aici încolo nu prea mai contează ce anume se întâmplă. Asta și pentru că lucrurile odată aduse până în acest punct se duc singure mai departe (în cazul în care n-au început deja să meargă). Se vor sesiza și alte televiziuni care vor rating, alte ziare care vor tiraj etc.

7. Dar chiar dacă nu se va mai întâmpla nimic semnificativ, tot se poate face un ultim gest crucial. Se atașează personajului o etichetă. Nu contează dacă a fost dovedit sau nu vinovat. Importantă e eticheta finală.

Pașii nu sunt toți obligatorii, unii pot fi săriți, alții comasați, iar alții, dimpotrivă, mult extinși. Se pot, de pildă, aduce niște personaje care pretind că au legături cu COMPY și îl descriu în culori întunecate. În orice caz, firul roșu al parcursului merită ținut minte.

Pentru exemplificare, se recomandă știrile sportive. Dat fiind nivelul destul de rudimentar la care se lucrează în această zonă, procedeele nu sunt atât de bine camuflate ca în alte părți. Presa sportivă fiind plină de incompetenți și veleitari, aceștia sunt adesea incredibil de transparenți și necugetați. A se vedea, de exemplu, încăpățânarea cu care pe Becali îl numesc Valiză (deși pentru oricine e clar că nu așa arată șpaga adevărată), pe arbitrul Deaconu se oțărăsc să-l boteze mereu Brichetă etc. Nici nu se mai discută dacă e just sau nu, ci se consideră de la sine înțeles că numele respectiv i-a fost deja alocat.

Odată ce eticheta a devenit funcțională, COMPY a fost catalogat și înfipt în insectar. Who’s next?

Notă: Textul e ceva mai vechi și a fost inițial publicat pe un blog care nu mai poate fi accesat.


Responses

  1. Teofil, scenariul seamana parfect cu linsajele mediatice intre evanghelici, diferenta fiind ca nu se folosete (inca) televiziunea. Vai si amar cind se va putea si asta.

    • Între timp avem însă bloguri și… radio, parcă. Televiziunea e mai scumpă (încă) și nu chiar atât de influentă.

  2. […] Cum se discreditează un om – rețetă în 7 pași by Teofil Stanciu pe blogul Cu drezina […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: