Postat de: Teofil Stanciu | 06/03/2011

Prostitutio in integrum

 

spreadshirt.co.uk

Nu sunt deloc original cu acest titlu, ci l-am cules, cu ani buni în urmă, dintr-un număr al Academiei Cațavencu. Iar acum că m-am spovedit, pot să mă apuc de treabă.

E (iar) la modă, văd, dezbaterea privind legalizarea prostituției. Ori de câte ori vine vorba despre legiferarea unui viciu, tarele religioase ale națiunii se deșteaptă și își exhibă potențele rămase multă vreme în stare de adormire.

Într-o primă instanță, legalizarea prostituției n-ar fi decât o recunoaștere oficială a unei stări de fapt. Prostituate* există? Există! Au clienți? Au! Că altfel ar trebui să fie oligofrene fetele alea să stea unde le-am văzut nu demult, pe un frig de crapău pietrele. Știau ele că nu vor fi lăsate prea multă vreme să aștepte. Deci „boborul” creștin practică sporturi sexuale periculoase.

Foarte multă lume se scandalizează când vine vorba de această „profesie”. Nu trebuie legalizată prostituția, auzim, fiindcă noi suntem un popor creștin! Adică morala noastră, continuă argumentul, nu ne permite să consfințim prin lege dreptul prostituatelor de a-și practica îndeletnicirea. E de ajuns însă să te dai numai un pas în spate și perspectiva se schimbă, argumentul trebuie modificat substanțial.

Dacă morala creștină e atât de puternic impregnată în fibra noastră națională, n-ar fi de așteptat să ne oprească de la practicarea acestor vicii? Cum se face că acest popor, în covârșitoarea lui majoritate creștin, umblă la curve cu atâta fervoare încât e necesar să se pună problema legalizării bordelurilor? Aici cred că e punctul în care morala și activismul etic ar trebui să insiste să găsească un răspuns satisfăcător. Târfele nu sunt nici pe departe atât de apetisante încât să constituie o „ispită” irezistibilă și să poată fi socotite, astfel, principalele vinovate.

Firește că Biserica nu se poate arăta favorabilă legalizării desfrâului. Ar însemna să abdice de la valorile care o disting în societate. Dar lupta în care ar merita cu adevărat să se angajeze nu ar trebui să vizeze, după părerea mea, cu predilecție stârpirea viciului, ci cultivarea virtuții. Altfel spus, lasă să se legalizeze prostituția, dar preoții să cultive enoriașilor virtutea înfrânării. Să meargă și să le întoarcă de pe calea pierzaniei pe prostituate. Nu de alta, dar cam așa a făcut și Cristos.

Pe cine ar mai interesa, la urma urmei, că există bordeluri dacă cei peste 90% de creștini ai țărișoarei noastre nici măcar nu s-ar uita în direcția lor? Sau dacă respectivele „așezăminte” ar fi în criză de personal? Ori dacă, în loc să se acupleze la lumina felinarelor roșii, clienții și prestatoarele de servicii s-ar ruga smeriți la lumina lumânărilor din catedrale?

Insistența cu care mulți oameni ai bisericii se luptă ca o asemenea lege să nu fie adoptată denotă mai degrabă o slăbiciune prost camuflată. Cum nu mai poate/știe/dorește să-și folosească mijloacele proprii de persuasiune, Biserica pare dispusă să recurgă – cu resemnare – la presiuni politice și să obțină, în loc de virtute, oleacă de… coerciție legislativă.

Tot ca argument „contra” se invocă și faptul că legalizarea prostituiției ar însemna scoaterea unei infracțiuni de sub incidența legii. Și că, în aceeași logică a recunoașterii unei stări de fapt, ar trebui dezincriminate hoția, violul, crima etc. Există totuși o mică diferență: prostituția e o activitate ce are la bază acordul ambelor părți implicate. Târfa capătă bani, iar „clientul” beneficiază de un serviciu.

Mult mai clar stau lucrurile în cazul avortului, de pildă, unde avem o „victimă” clară, însă Biserica a uitat că problema pruncuciderii macină țara de vreo douăzeci de ani. N-are bani de campanii anti-avort, nici timp să-și educe enoriașii, pentru că are de construit edificii impozante și de polemizat cu caii verzi de pe pereți!

De cealaltă parte a baricadei, cei care militează pentru „dreptul” femeii de a se prostitua – clamând astfel o libertate de care trebuie să se bucure oricine în virtutea demnității sale umane – poate că n-ar fi rău să remarce că se alege pulberea de orice demnitate odată ce curva trece de 30 de ani. Nici unul dintre militanții pentru drepturi nu și-ar dori o nevastă care a fost suficient de „demnă” și de „stăpână pe propriul destin” încât să se prostitueze.

Sau, dacă tot sunt gata să apere asemenea libertăți, ce-ar fi să-și îndemne fetele să urmeze și această „carieră”, ca să se poată… emancipa de mai multe ori pe zi? Altfel jocul lor mi se pare o mascaradă. Avem de-a face nu cu o luptă pentru drepturi „fundamentale” și libertăți, ci cu o formă de indiferență subtil disimulată. Ba aș cuteza să zic că e vorba chiar de dispreț față de ființa umană!

Nu e de lepădat însă argumentul medical pe care-l invocă unii atunci când pledează pentru intrarea bordelurilor în legalitate. Bolile cu transmitere sexuală sunt o amenințare cât se poate de reală. Măcar așa ar exista posibilitatea (teoretică – în România majoritatea posibilităților sunt teoretice) supravegherii medicale.

Refuz însă cu totul argumentul cinic al banilor aduși la buget prin impozitarea veniturilor astfel obținute. Nu merită discutat, atâta vreme cât în joc sunt ființe umane care își „folosesc” trupul ca pe un instrument profesional. Un astfel de argument vorbește despre degenerescența umană a societății care admite să discute în acești termeni.

Nu zic să nu recunoaștem că avem „pulsiuni” nestăpânite. Că doar nimeni nu e obligat să respecte morala creștină de vreme ce nu crede în nimic sfânt. Dar măcar să nu ne ascundem după „drepturi” și „libertăți”, să nu invocăm „demnitatea” unor persoane pentru care n-avem niciun fel de respect. Fundamental nu vrem decât să ne descărcăm sexual în condiții acceptabile, așa că acesta e argumentul cel mai cinstit. De ce să nu-l folosim atunci?

Tot în tabăra luptătorilor pentru drepturi se vorbește și despre discriminare. Cică legalizarea prostituției ar elimina discriminarea. Acum, nu înțeleg foarte bine dacă discriminarea se referă la profesie sau la persoană. Dacă e vorba de „profesie”, atunci e de remarcat că doar actorii de filme porno mai au o „meserie” similară. Nimic comparabil nu mai există pe piața muncii.

Or nediscriminarea acestor „categorii profesionale” ar însemna, din ce înțeleg eu, acceptarea lor în orice poziție socială: profesoare-prostituate, doctorițe-prostituate etc. Similar, nediscriminarea ar trebuie marcată și prin girul familial acordat prostituției: căsătorii cu prostituate, fiice încurajate să îmbrățișeze această „profesie”, soții care să beneficieze de libertate deplină de alegere etc. Altfel totul e vorbărie goală, o formă de toleranță indiferentă.

După părerea mea, cât se poate de subiectivă, curvele nu vor scăpa prea curând de discriminarea de fapt, chiar dacă teoretic vor căpăta recunoaștere legislativă. Atunci vor interveni probabil iarăși promotorii drepturilor și vor dori să impună „discriminarea pozitivă”, care, în esență, nu face decât să confirme existența unei discriminări și imposibilitatea înlăturării ei.

Cred că ceea ce pierd din vedere atât susținătorii legalizării cât și contestatarii e, în esență, același lucru: persoana. Ambele tabere apără principii. Unii vor să legifereze morala, alții emanciparea. Însă terenul lor de dispută îl constituie niște ființe umane cu un destin tragic.

Dacă societatea laică și poporul creștin s-ar preocupa de-adevăratelea de soarta prostituatelor, atunci n-ar fi fost lăsate pe mâna proxeneților fără inimă. Comerțul cu carne vie ar fi mai atent supravegheat și mai aspru pedepsit. De ce nu sar apărătorii „drepturilor” să le apere de abuzurile la care sunt supuse constant? N-ați remarcat că amenzile se dau de obicei prostituatelor, însă foarte rar proxeneților sau clienților?

Deci toată această vorbărie pro și contra acunde, în fapt, intenția organismului social de a se proteja de o categorie primejdioasă. Cred că miza e o utopică asepsie a societății pe care unii speră că o vor obține legalizând, alții interzicând o practică ce nu va înceta – orice s-ar decide în final – să existe.

În cel mai rău caz, ar putea fi vorba doar de un exercițiu de imagine, în care, Biserica luptă să nu-și piardă credibilitatea în fața populației, „emancipații” vor să câștige o bătălie împotriva „retrograzilor”, politicienii umblă să câștige capital politic (ortodox) sau bunăvoința Europei (open-minded). Însă atunci, cine ar fi adevăratele prostituate din toată această poveste?

*Am ales să folosesc femininul, pentru simplul motiv că femeile predomină în „branșă”.


Responses

  1. Mesajul dvs văd că împinge la o viaţă căldicică.

    Eu cred că trebuie luptat cu răul sub orice formă şi fără să cedezi. Iar legiferarea prostituţiei va fi o greşeala ca şi legiferarea avortului.

    Eu nu vreau să fiu în barcă cu cei care susţin avorturile sau prostituţia. Şi sunt convins că sunt mulţi oameni, creştini şi necreştini, care fac aceste păcate. Dar ca om nu mă împiedică să lupt pentru păstrarea barierelor morale laice. Măcar să nu fiu căldicel.

    • „Fierbințeala” eu aș localiza-o mai mult în inimă și în acțiuni izvorâte din iubirea creștină decât în legi. Dacă mă întrebați, eu tind să nu fiu de acord cu legiferarea prostituției, dar ezit, tocmai pentru că statul e laic și atunci Biserica n-are decât să tragă foloasele și ponoasele acestui statut. Personal mă tem că BOR sau Biserica Baptistă ar putea căpăta puteri politice sporite. Mă tem că aș putea trăi într-o țară care să impună o „morală creștină”. Baptiștii (unii dintre ei) ar fi în stare să interzică definitiv alcoolul și tutunul. Or se știe deja din experiența altora că prohibiția a generat poate mai multe victime decât a izbăvit de „viciul beției”. Așa nu se obține virtute.

      Verdictele sunt greu de dat. Eu am încercat să deschid cumva problema spre mai multe paliere de discuții. Cred că, într-un fel, creștinii sunt prinși acum în plasa propriilor concepte: drepturi, libertăți etc… au fost promovate de mulți creștini foarte bine intenționați și care au făcut bine societății (vezi Wilberforce), dar poate că există o eroare de procedură undeva. Sau poate că nu trebuia pusă niciodată problema în termeni de drepturi, ci într-un alt registru. Nu știu. Cert e că e foarte greu să mai pui stavilă „drepturilor” și „libertăților” odată ce bolovanul a fost urnit, având în vedere că el e rostogolit de o natură umană coruptă/depravată.

  2. Daca oamenii reactioneaza violent la ideea legalizarii prostitutiei, sunt curios cum ar reactiona la ideea legalizarii drogurilor. Drogurile prezinta un risc mult mai ridicat, iar legalizarea consumului ar beneficia enorm dependentii care se distrug pe strazi. La noi nu se pune problema pentru ca nu prea avem drogati pe la colturi, dar pe-aici prin vest, legalizarile astea sunt cam necesare.

    Cum spui tu, motivul moralitatii nu prea tine. In cazul avortului treaba e clara, la fel mi se pare si in cuplurile homosexuale care vor sa adopte copii. Insa niciunul din cei care urla impotriva legalizarii prostitutiei nu urla impotriva ilegalizarii pornografiei, care prezinta aceeasi problema. Apoi trebuie mers mai departe, sa ilegalizam tutunul si alcoolul!

    • Să te informez: în Senatul României se discută despre legea anti-pornografie. Însă senatorii s-au oprit în punctul în care trebuiau să definească ce înseamnă pornografia. Iar unii au sesizat că direcția e către interzicerea a tot mai multe lucruri. Legile de acest tip spun de fapt că oamenii sunt, în esență, niște „pacienți morali”, ca să-l cităm pe Remus Cernea.

      • Atunci am gresit. Mersi de info, nu stiam. Eu raman de parere ca e mai bine sa fie legalizate. Sa aiba access la ele cei peste 18 ani, si fiecare sa se responsabilizeze. Fumatul poate fi interzis cel mult in interior, iar cu alcoolul nu vor avea sanse. In ce priveste pornografia, exista tari in care e interzisa sau filmele sunt cenzurate. Vor veni multe mesaje din Vest ca pornografia beneficiaza vietii de cuplu si tot felul de alte idei.

        Daca ideea din spate e sa ilegalizam orice pricina de viciu sau pacat, nu avem nicio sansa. Mai bine am incerca sa responsabilizam omul.

        Legat de lumea in care toate-s legalizate, e interesant de lecturat Minunata Lume Noua, de Aldous Huxley.

        • Problema e spinoasă. Eu nu (mai) cred în responsabilizarea omului, fiindcă astfel de acțiuni sunt considerate ofensatoare. Cum adică, io-s prost? Îmi spui tu mie ce să fac cu viața mea? Și atunci tot la lege se rămâne. Însă e o situație paradoxală și stupidă. Cei ce tot bat apa-n piuă cu drepturile ridică în slăvi discernământul, însă când vine vorba de decizii, o grămadă nu sunt în stare să decidă nici măcar să-și apere integritatea corporală de factori evident nocivi.

  3. […] Prostitutio in integrum […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: