Postat de: Teofil Stanciu | 01/03/2011

Idiocrația

 

Unul dintre posterele filmului

Idiocracy e, cel mai probabil, un film mediocru. Nu cred să fi excelat nici prin scenariu, nici prin jocul actoricesc, nici prin altceva. Nici nu s-ar fi cuvenit, de altfel. Pe scurt, e vorba despre doi indivizi – un el și o ea – care participă la un experiment în cursul căruia sunt „adormiți” pentru un an de zile. Intenția era să se obțină, desigur, elixirul tinereții, al vieții fără de moarte.

Pentru a fi sacrificați pe altarul științei, sunt aleși doi tipi absolut banali – inteligență medie spre inferioară, lipsă de inițiativă, de ambiții etc. Proiectul este abandonat și experimentul uitat. Așa se face că cei doi se trezesc abia după 500 de ani, în urma unei… avalanșe de gunoaie.

Când revin la viață însă, găsesc o lume cretinoidă, populată cu prostănaci. Activitățile fundamentale ale anului 2505 sunt sexul și televizorul (plasme beton, multiscreen etc.). Indivizi cu priviri tâmpe, fie obezi, fie musculoși, cu voci grohăite și cu vocabular rudimentar, extrem de agresivi, sunt cetățenii acestei falnice lumi.

Nici măcar aparatele nu mai au proverbiala inteligență a mașinăriilor. Stupide până în miezul lor de siliciu – întocmai ca supervizorii lor humanoizi – acestea țin isonul haosului general. Justiția e înlocuită de spectacol, orice proces e un concert de amenințări și înjurături – ce spun eu concert, e un adevărat concurs. Guvernul, o haită de imbecili. Unul face parte din executiv doar pentru că ieșise învingător într-o competiție care avea ca premiu un post de ministru. Se mănâncă junk-food, se beau numai energizante.

Nu mai există medici, pentru că au fost înlocuiți de aparate inteligente. Ura! Gata cu șpaga! Atâta doar că acele aparate colectează date prin intermediul unor senzori ce trebuiesc introduși în cât mai multe orificii din corp. Cel care supraveghează operațiunea nu prea face diferența între senzorii bucali și cei anali… iar aparatura nu se sterilizează între două analize…

A, era să uit un aspect fundamental: toți să dau în vânt după bani. Nici măcar nu trebuie să îi primească, e de ajuns doar să le fie promiși. Habar nu au să-i socotească (aritmetica e o caznă de neîndurat pentru toți cetățenii lumii), dar îi vor, le plac: I like money, î-hî, î-hî, î-hî! Le-au uitat de multă vreme valoarea, dar îi vor în cantități cât mai mari, să fie muuuulți. Orice e în cantitate mare îi impresionează.

Nu prea mă interesează trama și deznodământul plăsmuite de scenariști (unul dintre ei e Ethan Cohen), ci mă surprinde cât de realistă era atmosfera. Bine, e limpede că parodiază un anume fel de a fi și anumite „valori” contemporane. Însă nu mă așteptam să semene atât de tare cu categorii întregi de oameni. Nici să pară atât de posibilă și amenințătoare.

Unii din imbecilii viitorului se feresc să citească, fiindcă, așa știu ei, cititul este doar pentru poponari. Alții se distrează foarte bine când dau cu pumnul, în consecință, preferă o păruială oricărui dialog civilizat. Membrii guvernului au atârnate la gât tinichele de zeci de centimetri lungime, groase și cu medalioane cât niște cd-uri. Toți sunt fascinați de tot ce înseamnă violență: fie că e verbală sau fizică, reală sau televizată, îndreptată împotriva lor sau a altora.

Nu au nimic sfânt decât programele preferate de la televizoare. Iar una dintre cele mai mari crime – pe care o și săvârșește personajul principal – este aceea de a interfera cu cineva în timpul show-ului favorit. Nimeni nu poate accepta asemenea blasfemie.

Nici măcar unul dintre cetățenii lumii respective nu mai este în stare să urmărească un raționament logic până la capăt. Însă sunt experți cu toții în silogisme. De pildă, în loc de apă este folosit peste tot – inclusiv pentru irigații (?!?!) – energizantul Brawndo, care conține electroliți. Joe – contemporanul nostru banal care ajunge în viitor – vrea să afle de ce:

Joe: What are these electrolytes? Do you even know?

Secretarul de stat: They’re… what they use to make Brawndo!

Joe: But why do they use them to make Brawndo?

Ministrul apărării: Because Brawndo’s got electrolytes.

Oi fi eu iar excesiv și catastrofic, dar am avut senzația că, dacă se mai tăia din suprarealismul decorurilor și ceva din excesul dialogurilor, tot ce se petrecea pe ecran semăna cu România zilelor noastre, cu atmosfera urbană a orașelor în care locuim, cu spiritul din clasele în care învață bravii noștri viitori absolvenți.

Întristător e tocmai faptul că tușele caricaturale sunt foarte evident trasate și, cu toate acestea, nu sunt chiar atât de caricaturale pe cât le-au intenționat autorii. Ba chiar par teribil de realiste pe alocuri. Mai nou, ești prost crescut doar pentru că încerci să contracarezi cumva proasta creștere a concetățenilor. Se consideră că le-ai încălcat libertatea!

În film este o secvență în care se dă un test de inteligență, iar una dintre întrebări sună cam așa: „Avem o găleată de x litri și una de y litri; câte găleți avem în total?” Cei testați stau duși pe gânduri și încearcă să înțeleagă sensul metafizic al întrebării, ezitând îndelung să răspundă, ca nu cumva să comită o eroare.

Mă tem că idiocracy e mult mai aproape decât estimează realizatorii filmului. 2505, în cazul în care nu survine sfârșitul în 2012 (după cum ne-au profețit mayașii sau cine), e o țintă mult prea optimistă.


Responses

  1. Tu, Teo,

    pe scurt. Să ne uităm și noi la el? Sau nu?

    • Flori,
      O dată merită văzut. Măcar pentru atmosferă.

  2. Un film excelent! M-a lăsat cu gura căscată.🙂 Mi-a fost frică să mă uit pe geam că poate cade peste mine avalanşa de gunoi.

    Eu am înţeles aproape instantaneu unde mă aflu. Şi de unde vin.

    Vin din comunism, unde printre rele (era foame, erau reguli sociale, ŞI NU ERA TV) erau şi bune era apreciată şcoală, era apreciată munca, era apreciată inteligenţa aplicată în ţară, medicina ajunsese şi pe uliţele satului văscăuţi (cu stomatologie, pediatrie şi medicină generală), avorturile erau o crimă etc.

    Şi sunt într-un loc unde am scăpat de toate. ŞI AM TV CU PLASMĂ (nu am încă, dar mă dau mare acum). Avem de mâncare (pâinea din comerţ este un burete. Lactatele sunt produse petrolifere. Porcii de carne sunt culturişti plini de steroizi). Nu avem reguli sociale. Nu avem şcoală. Nu avem ….

    Totuşi să dau o tentă creştină acestei postări. Avem pe HRISTOS. Putem acum să-L gustăm. Evident că acum nu mai putem avea scuză pentru lipsa de la întâlnirea cu El. Şi El plineşte tot ce ne lipseşte. „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor”.

    E un film care ne arată că suntem la răspântie! Am fost împinşi în spate cu slogane că suntem cei mai buni, cei mai tari, cei mai creativi, cei mai cei. Generaţia de aur. În acest film vedem că nu e aşa. Fără Hristos suntem doar proşti şi mulţi. Cu Hristos suntem mântuiţi.

    • Dacă l-ar vedea unii dintre cei care deja au pornit în direcția indicată de film, cred că ar trebui să se simtă teribil de vexați. Asta în cazul în care l-ar înțelege. Deci… da, a început deja colonizarea cu exemplare specifice.

      Interesantă concluzia. Aș adăuga însă că, de multe ori, creștinismul nu reușește să ne înțelepțească (fiindcă nici nu poate fi vorba de a crește nivelul de inteligență, de altfel, nici nu cred că ar fi necesar), ci doar să ne „prostească”. Adică, unii erau oameni de treabă înainte să-și ia prea în serios părțile pe care le-au înțeles ei din creștinism. Ceea ce ne conduce la ideologizarea adevărului creștin. Blogurile evanghelice și ortodoxe (multe dintre ele) duhnesc de idiocrație religioasă.

  3. Revin cu observaţii pe care le-am omis datorită vorbei lungi:
    – e un film vechi de 5 ani.
    – in vest nu e simpatizat mesajul filmului. Pentru filmul e mai puţin mediocru decât titanicul. Sunt convins că mulţi şi-ar dori să ajungă miniştri că au bicepşii pe maiou.
    – in est nu e difuzat. Circula prin bloguri. Şi face rău. Trezeşte pe cei care dorm.

    Probabil vestul nu acceptă aceast posibil eşec al democraţiei. Care acum se „instaurează” şi în ţările islamice.

    • Eu am văzut filmul la TV, nu pe „net”. M-am uitat doar pentru că mi s-a părut interesant filmul. Nici în vest, nici în est nu cred că e un mesaj prea agreat. Cum să admiți senin că într-acolo conduce traiectoria pe care te-ai angajat? În orice caz, nici dacă s-ar pune mai mare accent pe calitatea școlii în sine n-am avea o garanție că nu s-ar ajunge la ceva similar. Ce cred eu că contează e ce se învață într-o școală. Iar în școlile de azi se învață că toți putem, că toți știm, că trebuie să ne promovăm etc. Funeriu(l) nostru vorbește de școala ca distracție.

  4. Teofile, sa mor nu alta, primu cuvant din articol i.e titlul filmului, l-ai scris gresit…
    N-am vazut filmul dar cred ca m-oi uita la el amu ca ai scris tu despre dansul.

    • Mulțam de semnalarea erorii. A fost o modificare de ultim moment și mi-a scăpat.

      Da, să te uiți la film să vezi ce te așteaptă😉


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: