Richard Wurmbrand – film de animație

Îi mulțumesc lui Florin Pușcaș pentru că mi-a amintit că azi se împlinesc 10 ani de la moartea lui Wurmbrand. După „anul Wurmbrand”, pastorul lutheran a cam dispărut încet din discuții. Din fericire, în fiecare sâmbătă (și în reluare duminică) seara, pe la 23.00, Alfa și Omega TV difuzează câte o predică a lui Wurmbrand, materialele fiind înregistrate în anii ’90.

Am găsit recent pe YouTube varianta integrală a unui film de animație, făcut de către Torchlighters și lansat în 2008, după viața lui Richard Wurmbrand, într-un ciclu întitulat Heroes of the Faith. Desenul animat, cam triumfalist și simplist pe alocuri, e totuși impresionant, din cauză că viața personajului a fost impresionantă.

Cred că materialul ar fi util pentru a-i familiariza pe copii cu eroi ai creștinătății de mărimea lui Wurmbrand. Inițiativa o găsesc lăudabilă. Aceeași organizație are în portofoliu filme de animație despre Perpetua, Tyndale, Bunyan și alții.

Citește mai mult »

Somnul rațiunii… și trezia intelectualilor

Goya - Somnul rațiunii

Se spune că somnul rațiunii… dar știți toți ce se spune. Ce rost are să repet? În creierul intelectualilor, teoretic, rațiunea este la ea acasă, am putea zice. Sau așa ne-am aștepta. Adică, la statutul de intelectual ajung niște oameni care au muncit cu creierul, prin urmare, sinapsele sunt bine unse și mai eficiente decât ale altora.

Cel puțin aceasta e imaginea tradițională despre intelectual. Iar faptul că activitatea intelectuală – alta decât cea care urmărește profitul pecuniar – e disprețuită azi, nu schimbă starea de fapt a lucrurilor. Ca să n-o lungesc, cred că admitem cu toții că, potrivit staturii standard a intelectualului, ne-am aștepta ca aceia dintre noi care poartă această denumire să-și folosească mai mult rațiunea decât cei care nu pun mâna pe carte din principiu.

Astfel că dacă rațiunea e foarte trează, monștrii ar trebui să se pitule prin colțișoare, piperniciți și nevolnici, nemâncați și disperați. Creierul intelectualilor ar fi cel mai senin loc, o zonă eliberată de tot felul de aderențe prostești. De aici ar trebui să iasă rectitudine, echilibru, luciditate, critică dreaptă. Aici, iar nu la jurnaliști, te-ai aștepta să găsești o sănătoasă imparțialitate, o justificată (și explicată) părtinire.

Firește că urmează să spun că lucrurile nu stau deloc așa. Iar asta, din păcate, nu-mi vine deloc greu să demonstrez. Problema e că mă zgândăre tocmai faptul că nu pot bate apa-n piuă și nu sunt nevoit să caut de nebun argumente și exemple.

Cel mai recent mi-a fost furnizat de Marga. Andrei Marga. Fostul țărănist de frunte, fostul minstru al educației, fostul reformator al învățământului românesc. Omul are un cv impresionant. Nimic de comentat. Însă felul în care tămâiază noua alianță (USL) e absolut respingător.

Iată câteva fragmente care ar trebui să zguduiască orice rațiune funcțională, orice conștiință care încă n-a abdicat de la funcțiile ei specifice. USL înseamnă „coalizarea forţelor sănătoase […] Nici unul dintre aceste partide nu a sprijinit politicile ce au dus în impasul actual. Această coaliţie este nouă şi nu i se poate imputa trecutul.”Citește mai mult »