Pledoarie pentru televizor

by ~Vylc3n; deviantart.com

 

I-am auzit pe mulți oameni, mai ales din medii eclesiale (dar nu numai), vituperând împotriva televizorului. La o primă vedere, atitudinea lor ostilă ai zice că e pe deplin justificată. Însă, după cum anunță titlul, mă erijez de data asta în avocatul respectivului instrument.

E foarte simplu să critici televizorul azi, când există numeroase alternative. Internetul e cea mai bogată sursă de informații, căci nu mai există ziar care se respectă, televiziune cu pretenții sau chiar radiou cu oleacă de ambiț fără un site adiacent. Așa că, cu ochii pe monitoare și smartphone-uri îți dă mâna să te plângi că televizorul distruge… mai știu eu ce.

Admit că s-ar putea să fie ceva nociv în felul în care imaginea comunică și este recepționată de către creier. Dar asta e o altă discuție, ce ține de domeniul științei și al medicinei. De obicei însă, argumentele împotriva televizorului nu vin din această sferă, ci mai degrabă se incriminează conținutul transmis prin imaginile respective. Deci obiecțiile sunt cu preponderență morale.

Țin să atrag atenția că înainte să se inventeze telefonul mobil și internetul, televiziunea era unul dintre cele mai la îndemână și mai rapide canale de informare. Promptitudinea televiziunii prin satelit a fost responsabilă, în 2001, că majoritatea românilor au aflat despre atacul terorist împotriva Americii. Tot televiziunea a vorbit lumii despre Piața Tiananmen, despre Nelson Mandela, despre ororile unor războaie. Aceeași televiziune a fost martoră a primei aselenizări umane.

Singura problemă adevărată a televizorului e că de ambele părți ale sale există oameni. Iar unde sunt oameni, există imoralitate și există corupție. Există sete de putere și există mase de manevră. Eliminarea televizorului dintr-o casă, spre exemplu, nu rezolvă nicio problemă, fiindcă în lume există în continuare cei din fața televizorului și cei din spatele lui. Ei rămân acolo și continuă să coexiste într-o simbioză bolnăvicioasă, nefericită.

Credulitatea celor din fața televizorului este adevărata problemă, care, chiar dacă ar dispărea (într-o bună noapte) toate aparatele de pe pământ, tot nu s-ar rezolva. Biserica, școala și familia – adică instituțiile responsabile de educarea fiecărui individ – au ratat se pare, nu știu cum, prilejul să transmită un mesaj fundamental. Și anume, acela că prin televizor nu se vehiculează adevăruri și realități, ci opinii ale oamenilor din spatele televizorului.

Nu știu cine a propagat gogorița asta cu obiectivitatea presei. E adevărat că cei mai buni jurnaliști încearcă să fie imparțiali. Dar această imparțialitate e, în cel mai bun caz, o aspirație continuă a unui jurnalist demn, moral și profesionist.

Însă orice imparțialitate pălește în fața unor situații de cruzime umană, de violență îndreptată împotriva celor fără apărare, de încălcare a dreptății și demnității umane. Nu, călăul și victima lui nu se cade să fie priviți imparțial, nici obiectiv. Acolo survine – sau ar trebui să survină – o atitudine morală. Deci mult clamata imparțialitate are niște limite, nu merge până în pânzele albe. Iar acest fapt se dovedește adevărat chiar și în cazul unor jurnaliști bine intenționați.

Scoateți buna intenție din ecuație și vom rămâne cu minciună, manipulare, servicii jurnalistice plătite, angajarea în slujba unor interese politice oculte (ce pleonasm detestabil!) și tot ce vă puteți imagina mai abject în ființa dumneavoastră sau în străfundurile rasei umane. Legitim ar fi să cerem presei onestitate, adică să-și declare aderențele și afilierile ideologice.

Toate aceste lucruri ar trebui să le știm din școală, din familie, din biserică. Să fie de la sine înțelese. Dacă însă instituțiile care ne educă n-au reușit să inoculeze acest adevăr despre televizor în mintea oamenilor, dacă oamenii au crezut și continuă să creadă că ceea ce văd la televizor e totuna cu ceea ce văd cu „propriii lor ochi”, atunci înseamnă că undeva s-a strecurat o eroare fundamentală.

E deosebit de grav, cred eu, faptul că după o jumătate de secol de televiziune încă n-am reușit să învățăm ce se află și de o parte, și de cealaltă a televizorului. Poate că par puțin alarmist când zic „deosebit de grav”, dar nu cred că sunt. Dacă n-ar exista televizor aproape în fiecare casă, atunci aș sta liniștit. Dar el există și ne-a modelat existența în moduri pe care am încetat de multă vreme să le mai sesizăm.

Deschid o mică paranteză pentru a preciza că, din punctul de vedere al textului de față, cinematograful funcționează esențialmente după același principiu cu televizorul: se folosește de imagini pentru a transmite oamenilor ce stau în fața ecranului ideile și filosofia oamenilor ce stau în spatele a ceea ce se proiectează pe ecran.

Sunt oameni cât se poate de evlavioși, care nu se uită la televizor, dar care, atunci când vine vorba de Isus, și-l închipuie blond cu ochi albaștri, că așa era în filmul care circula pe la evanghelici. Sau se gândesc direct la Robert Powel. Ori, mai recent, la James Caviezel. Deci până și în inima credinței creștine s-a insinuat televizorul. Așa că putem să-l aruncăm în Groapa Marianelor, că ne va lua ani întregi să-l smulgem din creierul nostru.

Iată și un alt motiv pentru care socot inutil faptul de a exila televizorul în afara orașului. Nu se va ajunge niciodată ca o covârșitoare majoritate să elimine „cutia magică” din casă. Iar opiniile propagate de televizor – sau, ca să fim mai preciși, de oamenii din spatele televizorului – vor disemina și oricum ne vor lovi prin intermediul prietenilor, rudelor, vecinilor. Copiii celui fără televizor vor auzi filmele povestite de către copiii celor care se uită. Ba chiar, în momentele lor de „rătăcire”, copiii cuminți vor face câte-o vizită pe la copiii cu televizor și vor mai trage și ei cu ochiul. Și, oricât de educați ar fi, mi-e greu să cred că nu vor fi fascinați de ceea ce vor vedea acolo.

Singura soluții radicală consecventă mi s-ar părea cea de tip amish. Atunci, într-adevăr, se elimină sursa de contaminare, dar se creează totodată și un cadru steril. Altfel, îndepărtarea piesei de mobilier numită televizor poate aduce câteva beneficii – mai mult sau mai puțin discutabile –, dar rămâne o soluție parțială și care nu rezolvă problema de fond.

Televizorul e un barometru care nu minte. Fiecare, închis în casa lui cu televizorul, e el însuși atunci când alege din paleta de programe. Tocmai de aceea poate că rating-ul vorbește mai mult despre caractere, despre înclinații, despre mersul vremurilor decât două mii de studii conduse de „specialiști”.

Tot prin intermediul televizorului detectăm și ce coc cei din spatele lui. Căci, ceea ce apare pe ecran în prime-time (să zicem), nu e întâmplător, ci sunt doze de filosofie esențializată și livrată în limbaj accesibil tuturor. Faptul că doi se sărută pasional la tv nu înseamnă niciodată numai că doi se sărută pasional la tv, ci că au fost puși să se sărute de către o întreagă echipă care crede în acel sărut. Din ce cauză? Cu ce scop? Rămâne de discutat.

Societatea noastră încuviințează tot ce apare la televizor. De aici deduc eu că lipsa discernământului în relația cu televizorul reprezintă un eșec răsunător al educației (cu multiplele sale fațete) din ultimii 50-60 de ani. Spun asta mai ales gândindu-mă la oameni care se declară morali, creștini, cu frică de Dumnezeu, umaniști. Pentru ceilalți, perorația mea e, oricum, inutilă.

Dacă nu putem stăpâni televizorul decât distrugându-l (fizic sau simbolic), ce ne face să credem că vom putea stăpâni computerul conectat la internet? Aici răul e triplu: imagine, cuvânt și oameni oricând gata să-ți umble prin lucruri și să se folosească de toate vulnerabilitățile tale și ale mașinăriei pe care lucrezi. Mă tem că lecția televizorului se va dovedi esențială pentru viitor. Și tocmai la această lecție nu ne-am luat, ca societate, nicicând examenul cu notă de trecere.

Anunțuri

Un gând despre “Pledoarie pentru televizor

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s