Postat de: Teofil Stanciu | 05/02/2011

Sunetul muzicii

geekologie.com

 

Am remarcat de câteva luni că un vecin ascultă constant muzică house. Nu înțeleg în ruptul capului de ce i s-o fi dat tocmai acest nume. E, după părerea mea, un soi de „muzică” pe care numai în casă (house) n-ar fi indicat s-o asculți. Iar când casele sunt suprapuse una peste alta e jale, e dezastru.

Ritmul e infernal de monoton și obositor. O fi chestie de gusturi, însă nu pot înțelege cum larma aia poate fi numită muzică. Nicio variație, nicio schimbare. Ceasuri întregi același bubuit înnebunitor. Nu sunt un împătimit al muzicii clasice, nici nu ascult doar chestii „soft” și „romantice”, însă, dacă ar fi fost să-mi închipui o formă de tortură muzicală, n-ar fi diferit cu mult de ceea ce aud eu prin pereți.

Dar ce zic eu „aud”? Că nu e vorba de auz, aici. Acest soi de zgomot cvasi-perpetuu și sâcâitor nu trebuie ascultat, fiindcă îl simți. Pur și simplu pereții transmit mecanic vibrațiile respective, care, la un moment dat, îți lovesc timpanul creând doar un disconfort fără nume.

Nu știi de unde vine, nu auzi deloc „larmă mare prin vecini”, ba sunt convins că omul lasă sonorul în limitele decenței, însă, dacă taci puțin, dacă încerci să-ți faci liniște în gânduri, cu o regularitate exasperantă, timpanul ți-e zguduit de un zgomot apropiat de frecvența infrasunetelor. Te răscolește, te agasează, te torturează lent.

Dacă ești singur în casă, ai toate șansele să te consideri nebun, să crezi că auzi voci, că ți se năzare. Musai, din când în când, să rogi și pe altcineva să se oprească și să stea în aceeași cameră până ți se confirmă că nu îți pierzi mințile.

Când un individ decide să-și zgâlțâie mașina cu un tămbălău pe care el îl numește muzică e doar hilar. E treaba lui ce face cu masochismul lui. Dar când începe să piseze la cap un bloc întreg, deja mi se pare diabolic. Nu neapărat omul, ci „muzica” pe care o ascultă.

Diabolic pentru că te obligă, vrei nu vrei, să o suporți fără să i te poți opune. Fiindcă orice dop de urechi nu poate bloca acea frecvență joasă care face timpanul să vibreze. Dar și fiindcă, atunci când vrei să scapi cumva de acel sunet tiranic, nu poți decât făcând larmă la rândul tău. Iar când zgomotul e permanent, contraofensiva trebuie să fie permanentă. Deci băgați muzică, oameni buni, porniți televizoarele, porniți cd player-ul. Zi și noapte (vecinul meu ascultă de dimineața, de pe la 6, până noaptea, pe la 1 – desigur, cu intermintențe – aceleași 2-3 ritmuri obsedante).

Dacă ar fi să-mi imaginez o muzică potrivită pentru infern, atunci bubuitul care mi se scurge prin pereți e un candidat cât se poate de serios. Cu scuzele de rigoare față de iubitorii genului sau pentru eventuala confuzie a stilurilor.

Nu mă pot abține însă să nu observ că aproape toate sunetele emise într-o asemenea „melodie” sunt complet străine de orice instrument ce necesită activitate umană. Dacă pui un calculator să genereze aceste sunete potrivit unui algoritm prestabilit, nimeni nu mai trebuie să intervină zeci de ani – sau câți ține hardware-ul. „Muzica” va fi perpetuă, aceeași, monotonă, agasantă.

Aici nu-i nevoie de interpretare, nu-i nevoie de emoție artistică. Până și hard-rockul are urletele lui care accentuează o secvență pentru a o evidenția. Dar muzica din pereții mei e fără suflet, fără simțire, rece ca betonul și fierul ce alcătuiesc structura de rezistență a blocului.

Ce mi se pare interesant la nivel de „mesaj”, e faptul că nu simți nicicând nevoia ca piesa să se termine. Mă rog, în cazul meu, simt tot timpul această nevoie, însă nu din pricina discursului muzical care cere o concluzie. Dar, atunci, dacă poate continua la infinit, dacă nu se cere să aibă o încheiere, mă întreb și eu ca prostu’: oare de ce o fi început?

Două lucruri înțeleg totuși din această caznă numită muzică. Mai întâi că e preferată de o anumită categorie de oameni, ceea ce înseamnă că îi reprezintă. Lipsa ei de orizont spune ceva despre sufletul celor care o ascultă. Cu sau fără voia ei, această „muzică” transmite un mesaj implicit, fiindcă e o activitate umană voluntară, deci e de presupus că vizează și un anume scop.

Al doilea lucru e că din războiul gălăgiilor concurente, nimeni nu are de câștigat. Mi se pare realmente bizar ca, pentru a-ți proteja intimitatea de intruzinea unor sonorități torturante, să fii nevoit să produci oarece fel de zgomot tu însuți. Adică, pentru a obține un soi de… „liniște” denaturată, trebuie să generezi o… gălăgie agreabilă.


Responses

  1. Paranteză: sper ca şoferul din imagine să nu fie vreun alt iubitor de acelaşi stil de gălăgie dezagreabil. Asta pentru trăitorii din jurul lui.

    Acum 2 ani, când făceam drumul de 1,40 h dus spre locul unde sunt titulară, trebuia să mă asigur mereu că nu mi-am uitat acasă sursa de gălăgie agreabilă care să mă ajute să rezist la manele de cursă lungă. Sonorul era întotdeauna dat tare, extrem de tare, de dat afară din autocar, dar nu aveam ce face, nu puteam lua elicopterul până la şcoală, iar la destinaţie tot trebuia să ajung.

    Dotată cu căştile de radio la mobil, fixam volumul pe cât mai tare posibil, dar, chiar şi aşa, în pauza de secunde dintre piese, tot îşi mai vâra coada câte-un vers, două, de manea, că nici nu ştiai ce e mai rău: manea pură sau ciolomadie de manea cu altceva (indiferent cât de bun).

    M-am gândit şi să spun şoferului, dar apoi mi-am pus întrebarea câţi alţi călători s-ar putea să prefere, totuşi, minunea asta şi să rămân crucită către ei.

    • Maneaua! Ce sonorități melodioase, ce versuri copleșitoare, ce trăire înălțătoare! Fără manea, n-am ști cine ni-s dușmarnii, cine ni-s iubiții, care ni-s valorile. Always maneaua everywhere!😀


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: