Ce ne facem cu renegații?

http://www.inmagine.com/

Nu mă interesează atât de mult cazul specific al lui Iosif Țon, Petrică Bohuș sau Ray Boltz. Despre primii doi nu cred că mai e cazul să vă spun prea multe. În cel privește pe cel de-al treilea, aduc câteva lămuriri. Dacă nu știți, Ray Boltz e unul dintre cântăreții creștini contemporani care, în urmă cu câțiva ani, s-a declarat homosexual. Înainte, era difuzat, de pildă, de către RVE fără nicio restricție, pentru că muzica lui era socotită canonică (nu ca Petra, DC Talk sau alții).

S-ar putea ca pe unii să vă revolte această alăturare, dar mai așteptați un pic. Fiindcă nu soarta unuia anume mă interesează aici în primul rând, ci metodologia aplicată renegaților.

Toți au fost buni până la un punct. Lăudați, adulați chiar, promovați, ascultați, purtați ca trofee, datorită faptului că făceau mândria unui grup sau grupuscul creștin. Erau scoși în față (Ray Boltz chiar de Billy Graham, de pildă) și prezentați ca modele.

În Oradea, se știe că există o mai veche dihonie între Țon și… cealaltă tabără. Dar Iosif Țon a continuat să vină în bisericile baptiste mai mici, a continuat să fie ascultat la radio, a continuat să atragă auditoriu mai numeros sau mai sărac.

Dintr-odată însă, el face un gest cu adevărat năucitor (pentru majoritatea celor care-l cunoșteau doar ca mine). Iar de aici încolo se transformă într-un jăratec pe care nimeni nu mai știe precis unde să-l arunce.

Nu cred că e simplu de tranșat o asemenea problemă. E limpede că niște decizii trebuie luate în raport cu anumite practici, orientări sau alegeri ale unui asemenea personaj. Nu se poate rămâne într-o imobilitate complice (mai ales dacă e vorba de erezie sau de păcat). Însă, una dintre întrebările la care trebuie dat un răspuns temeinic e următoarea: schimbarea (să zicem că „în rău”) survenită în viața unui om anulează și invalidează toate lucrurile „bune” făcute până în acel punct?

Trebuie scoase cărțile lui Iosif Țon din biblioteci, trebuie eliminată muzica lui Ray Boltz din repertoriu? Merg mai adânc puțin cu interogația. Se poate spune că nimic din ceea ce au realizat acești oameni nu avea scânteie divină, revelație, inspirație sau cum vreți să-i ziceți? Adică, tot ceea ce au înfăptuit este rezultatul exclusiv al propriilor lor strădanii?

Dacă da, atunci cum se explică creșterea spirituală pe care o atestă unii ca fiind stimulată de lecturile din cărțile lui Țon ori de predicile sale sau faptul că unii pur și simplu consideră că muzica lui Ray Boltz îi conducea către Dumnezeu? Toți au trăit o iluzie colectivă? Chiar și pastorii care s-au asociat în diverse perioade (pe intervale mai lungi sau mai scurte) cu cei ce azi sunt renegați?

Dacă răspunsul e că nu: realizările lor nu sunt rodul eforturilor proprii, ci au binecuvântarea divină, atunci e limpede că ar trebui folosite în continuare. Altfel, e bizar, dacă te declari creștin, să elimini un lucru cu privire la care ești încredințat că e inspirat de Dumnezeu.

Chestiunea e cu siguranță complexă și răspunsul ar trebui să fie nuanțat. Tocmai de aceea mă surprinde rapiditatea și fermitatea deciziilor luate. Surprinde, de asemenea, superficialitatea și inconsecvențele care se vădesc în cazul deciziilor și motivărilor lor.

O altă problemă, cu implicații mai profunde și mai grave, se ridică însă din negura acestor evenimente. Cei care iau decizii de mazilire acum promovau până nu demult personaje pe care azi le contestă. În cazul RVE, de pildă, Iosif Țon beneficia evident de susținerea AGA, altfel n-ar fi putut să-și pună singur predicile în cabina de emisie.

La fel, în cazul agentului-șef Petrică Bohuș, acesta a fost nu arareori prezentat în tradiționalul spirit triumfalist, ca un trofeu al evanghelicilor din Oradea: vedeți, creștinismul adevărat a pătruns și pe culoarele împuțite de corupție ale Poliției Române. Acum a căzut însă victimă colaterală. Omul s-a trezit pe nepusă masă că reprezintă o problemă, după ce, cu numai câteva luni în urmă, era fala evanghelicilor dintr-un colț de țară (asta în cazul în care informația este veridică).

Așadar, cum am putea avea încredere în discernământul acelor lideri care, de la o zi la alta, își schimbă atitudinea? Bine, hai să nu mă prefac că nu s-a întâmplat nimic. Da, există un eveniment perturbator. Dar aceasta nu face decât să adâncească și mai tare problema. Dacă liderii noștri de azi ne pretind să le acordăm credibilitate, cum se face că discernământul lor se manifestă atât de tardiv?

Nimeni n-a „mirosit” erezia câtă vreme era lângă nasul lor? Iosif Țon nu și-a ascuns niciodată cărțile, de ce n-a sesizat nimeni până acum (în mod public) ereziile „teologiei” țoniste? De ce Petrică Bohuș n-a fost „mirosit” ca fiind cu simpatii carismatice? Iar dacă contrafacerea e atât de asemănătoare cu creștinismul autentic, cum se face că brusc toate apele s-au limpezit? Nu există încă posibilitatea ca anumite chestiuni autentice să fie tratate drept falsuri, iar unele falsuri să pară veridice?

Există și posibilitatea ca o reveleție subită să fi survenit în cazul unor lideri (precum cei din AGA RVE), dar numai dacă erau penticostali, fiindcă baptiștilor nu le mai permit normele metodologice să beneficieze de revelații directe. Sunt considerate în afara Statutului, astfel că ei nu le pot invoca drept argumente. Atunci probabil că s-au bizuit pe frații penticostali care sunt mai „deschiși” spre „viziuni”.

Dacă în cazul unui Ray Boltz, o măsură disciplinară este destul limpede și justificată (deși rămâne problematică insensibilitatea mai-marilor la păcatul ce sălășluia în sufletul său), în cazul lui Iosif Țon, degringolada teologică lasă măsurile luate fără suport dogmatic sau cu o temelie șubredă.

Problema nu e că oamenii sunt cârcotași și nesupuși, ci că nu au o autoritate la care să se raporteze fără comentarii. Catolicii îl au pe Papă, ortodocșii au Biserica, însă protestanții au Biblia (a fiecăruia de acasă). Dacă ar exista niște repere incontestabile, niște oameni care s-au dovedit consecvenți de-a lungul timpului, pe care anii i-au confirmat în deciziile luate, atunci valurile ar fi mult mai mici.

Dar nu așa stau lucrurile, din păcate. Prea mulți au văzut schimbări ce păreau dictate de alte interese decât exegeza Scripturii. Conflictele dintre liderii baptiștilor n-au scos niciodată în evidență o tabără care să se remarce prin înaltul discernământ și incontestabila înțelepciune. Iar azi, când vor să ia decizii categorice, necesare de altfel, nu prea mai sunt credibili. Par mai degrabă speriați de consecințele politice ale mișcărilor tectonice ale bisericilor evanghelice.

Această impresie este confirmată suplimentar și de următorul fapt. Cum nu se poate lua o decizie ierarhică fermă împotriva lui Iosif Țon – el poate fi oricând reales ca pastor într-o biserică baptistă, penticostală, carismatică sau baptist-carismatică (dacă vreți) – atunci a fost pedepsit… „pe linie de partid”. Adică, a fost scos din grila RVE, a fost „eliberat de toate responsabilitățile”, i s-a „retras ordinarea”. Însă toate aceste măsuri, mai mult sau mai puțin justificate, nu-l pot scoate pe linie moartă.

Concomitent însă s-a recurs la alt procedeu, mai sigur, dar eminamente necreștin și nebărbătesc, în ultimă instanță: denigrarea persoanei. Nu vreau să presupun că ar fi vorba de măsuri concertate, nici de idei venite „de sus”. Însă e limpede că cea mai sigură metodă de a îndepărta eventualii aderenți ai unui personaj indezirabil este prin discreditarea respectivului (comuniștii se pricepeau foarte bine la asta). Nu degeaba a fost invocat trecutul lui Iosif Țon.

Cel mai elegant și firesc ar fi fost să se rămână la deciziile seci, dar temeinic argumentate ale diverselor organizații evanghelice reprezentative. Persoana lui Țon trebuia însă cruțată de „judecata de apoi” săvârșită pe pământ, de linșajul blogeristic la care a fost supusă. Voci care până acum au tăcut mâlc, se trezec peste noapte autorități în materie de „țonologie”. De ce nu ne-au prevenit în urmă cu 2-3 ani în legătură cu pericolul teologiei lui Iosif Țon. Bătător la ochi, ridicol. Râvna asta să fie numai cea a adevărului? Nu cumva enteresul le joacă feste unor băieți cam tineri și cam înfocați?

În final, mi se pare că mai important decât ce ne facem cu renegații e ce ne facem cu liderii fără credibilitate, fără autoritate recunoscută (că, cu legea în mână și în uniforma „instituției” oricine capătă autoritate formală) și confirmată. Zicea un pastor clujean că autoritatea nu se câștigă punând piciorul pe gâtul noroadelor, și eu cred că adevăr grăia.

Nu mă interesează să-l apăr pe Iosif Țon sau pe Petrică Bohuș, că nu e treaba mea, însă mă privește și pe mine felul în care problema lor este soluționată de către cei care, în acest moment, reprezintă cele mai înalte autorități ecleziastice evanghelice. De aceea mă amestec iar în vorbă și nu-mi țin gura.

Și iar revin la obsesiile mele (cu care și închei). Hai să ne uităm în istoria Bisericii la lucruri demne de asemenea consum de energie. Și le-aș mai aminti iarăși înaltelor fețe bisericești evanghelice să fie tare atente cine privește „din tribune”. Copiii și nepoții vor ajunge, inevitabil, să-i judece, iar această judecată, după cum știm, s-ar putea să fie dintre cele mai aspre și necruțătoare. Deja, dacă ar fi mai atenți la ce se întâmplă, și-ar da seama că au pierdut legătura cu generația viitoare. Însă poate de aceea se și zbat în halul ăsta. Își închipuie că vor putea rezolva pe linie administrativă problema relației cu viitorul…

Anunțuri

22 de gânduri despre “Ce ne facem cu renegații?

  1. […] Ce ne facem cu renegații? Thu Dec 30, 2010 15:00 pm Nu mă interesează atât de mult cazul specific al lui Iosif Țon, Petrică Bohuș sau Ray Boltz. Despre primii doi nu cred că mai e cazul să vă spun prea multe. În cel privește pe cel de-al treilea, aduc câteva lămuriri. Dacă nu știți, Ray Boltz e unul dintre cântăreții creștini contemporani care, în urmă […] […]

  2. Nu am auzit de Ray Boltz și nici de Petrică Bohuș până acum dar dacă oamenii ăștia au pe cineva drag cărora le pasă de ei, the rest îi vânare de vânt. Personal îi dau un punct în plus lui Ray pentru muzică chiar dacă nu e genul meu (am ascultat acum un cântec).

    Scuze că nu comentez miezul articolului dar dacă mă uit la persoanele care au dat -like- constat că un no comment se impune.
    Good work as usual.

    Happy New Year, man!

  3. renegatii au fost… renegati in totalitate. precis iti mai aduci aminte de origen. ce mare a fost si ce bine i-au ars …oasele!

    mecanismul renegarii si a martelizarii numelor renegatilor de pe obeliscul istoriei se afla in …scriptura, in ceea ce ne priveste pe noi, evanghelicii. Reiese oarecum (explicit in vt) din scriptura ideea ca gresala din finalul vietii anuleaza tot ce au facut ei pina atunci. Ca urmare, noi, fara sa fim dumnezeu, ne insusim acest tip de judecata si il proiectam asupra tuturor celor care au gresit fata de noi sau fata (credem noi) de dumnezeu. Si eu am facut asta avind in vedere ca cel prins red handed nu s-a pocait, ci dimpotriva, a dus mai departe o viaţă care (deocamdata) pare sa confirme ceea ce am constatat si judecat eu si inca citiva. Dar asta nu inseamna ca eu, noi, nu putem gresi. Dar gasim justificari…

    • @pasareaphoenixremixed

      Un singur apendice. Chiar și Scriptura ne îndeamnă să ne uităm „cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire”. Deci e clar că nu chiar nejustificat ne uităm cu toții la așa ceva.
      Totuși, Iosif Țon încă nu e la „sfârșit”. Cel puțin nimeni dintre cei care-l contestă nu pot avea certitudinea că asta e ultima lui faptă semnificativă. E foarte greu, de altă parte, ca această privire atentă să nu se transforme într-o judecată (după cum ziceați). Totuși cred că, dacă (cel puțin în cazul de față) patimile și interesele ar fi mai puțin pregnante, înțelepciunea ar fi mai multă și judecata mai blândă. Poate.

  4. „În final, mi se pare că mai important decât ce ne facem cu renegații e ce ne facem cu liderii fără credibilitate, fără autoritate recunoscută (că, cu legea în mână și în uniforma „instituției” oricine capătă autoritate formală) și confirmată.” ?
    Ii urmam in numele Domnului.

    • Ruben,

      Frumos răspuns! Dacă ar fi dat de un ortodox sau de un catolic. Dar un protestant și chiar un anglican nu poate admite acest gen de supușenie fără rețineri. Ba chiar este obligat să n-o practice.

      Mai multe probleme ridicate de răspunsul tău.

      1. Dăm timpul înapoi în anii ’90 când Ț. se desparte de N. Pe care dintre cei doi lideri ai noștri îi urmăm și în numele cui? 2001. B. se desparte de N. Cu care ne ducem și de ce? Fiindcă, după câte ni s-a spus la vremea respectivă, eram obligați să alegem. Cel mai bine o știe grupa de Teologie Pastorală care a fost „virusată”.

      2. Îl urmăm pe lider chiar și atunci când se duce departe de dogma orthodoxă? Ne oprim vreodată? Aici chiar și un enoriaș dintr-o biserică tradițională ar avea probleme. Căci dacă preotul lui (care e liderul imediat) este caterisit sau dacă episcopul e caterisit, el trebuie să urmeze (totuși) dreapta învățătură a Bisericii, nu vreun ins anume, vreun VIP eclesiastic.

      3. Încă o întoarcere în timp. De data asta mult mai departe. Arie și Atanasie. Creștini care nici măcar nu aveau idee despre erezia ariană sunt, prin forța împrejurărilor (fiindcă așa au decis episcopii lor) arieni. Ce vină poartă pentru că urmează un lider pe care nu l-au ales? Pot fi socotiți răspunzători că ar susține o erezie despre care nici măcar nu au știință? Problema se complică așadar.

      4. E creștinește să-ți urmezi liderul chiar și atunci când ți-e limpede că greșește sau ar fi mai bine să te oprești și, într-un fel sau altul, să-i spui ce crezi despre drumul pe care a apucat-o? Ai lui Țon se cade să-l urmeze la baptiști-carismatici sau să stea în biserica lor de până atunci? Întreb, nu știu, n-am răspunsuri definitive.

      Statutul de protestant (sau neo-) presupune, după părerea mea, riscul, nu obligația, repet RISCUL ca, la un moment dat, să-ți chestionezi liderii.
      Căci dogma ortodoxă statuează autoritatea Bisericii și succesiunea apostolică, cea catolică autoritatea Papei și aceeași succesiune apostolică, iar cea protestantă proclamă preoția tuturor credincioșilor. Deci fiecare are dreptul să interpreteze și să înțeleagă Scriptura. Într-un sens cât se poate de propriu, nici eu nici tu nu suntem mai prejos decât cei despre care tocmai am făcut vorbire în acest text. Asta zic protestanții. Singura autoritate recunoscută de baptiști, de pildă (în afară de Scriptură – care e mai presus de orice), e biserica locală. Dar o știe orice protestant că, dacă nu-i convine ce se predică la biserica lui, e liber să-și facă oricând o nouă biserică. Nu-i trebuie decât oleacă de persuasiune, ca să mai aducă lângă el vreo 5-6 inși la fel de hotărâți și mintenaș au „adunarea” lor.
      Așa că revin: care lideri? Cum îi identificăm? Îi alegem sau mergem după care se nimerește?

  5. Draga Teo, ce sa mai zic? Ai nimerit si marul, si feciorul, si copacul din spate, tot decorul….Cateva notitze pe marginea celor verde-in-fatza spuse:

    1. „erau sco?i în fa?ă”. Noi baptistii nu ne uitam la oameni, nici nu ne inchinam lor. Numa’ la Iisus privim, si doar cuvintele sale le urmarim si apreciem in predici, cantece, carti, conferinte. Noi nu punem omul pe primul plan. Sau nu?

    2. „to?i au trăit o iluzie colectivă?” In linia mai larga a paragrafului: la noi la baptisti, sursele de inspiratie in vieata pot fi doar doua – Duhul (din partea Domnului) sau firea veche (din partea Dusmanului). Asa ca, in spiritul lui Iacov, din acelasi izvor nu poate iesi din apa dulce si apa amara. Avem o psihologie/antropologie biblica, clara ca lumina zilei, usor de folosit si de evaluat oamenii. Nu-i asa? Iar ce e mai interesant e ca functioneaza intr-un singur sens: daca un om trece de la fire la Duhul e minune divina. Daca trece de la Duhul la fire e un demon inselator care si-a inselat fratii atata vreme. Piara el cu tot ce a scris/cantat/predicat/crescut spiritual/inspirat. Nu?

    3. „inspirat de Dumnezeu”. Dumnezeu inspira omul. Sau lucrarea lui. Sau pe amandoi. Sau pe niciunul. Sau cum?

    4. „Nu există încă posibilitatea ca anumite chestiuni autentice să fie tratate drept falsuri, iar unele falsuri să pară veridice?” E simplu: in primul caz, e problema cestiunilor autentice ca arata ca falsurile. Ar trebui sa stie cum sa arate ca sa fim siguri ca sunt de la Domnul. Sau nu? in al doilea caz, diavolul lucreaza…oameni suntem…ne inseala cu dibacia lui de a simula autenticul. Piara el cu toti inselatorii care ne insala! Vina nu e a noastra. Niciodata. Sau e?

    5. „nu au o autoritate la care să se raporteze fără comentarii.” Teofil, draga, pt asta o sa iti iei si tu comunicat semnat de consiliu. Pai art. 1 din Marturisire nu zice ca Biblia e singura norma de credinta si purtare? Cand Biblia zice ceva, executi. Pai si daca tace?

    6. „schimbări ce păreau dictate de alte interese decât exegeza Scripturii.” Paragraful ce cuprinde fraza asta e cel mai dureros pt mine. Pentru ca am crezut ca ei cred in exegeza Scripturii. Dupa ultimele 2 luni eu am ramas numai cu exegeza Scripturii. Pe ei i-am pierdut undeva pe drum. Ce zici, Teo, e bine daca am ramas io cu exegeza Scripturii?

    7.”au pierdut legătura cu generatia viitoare”. who cares about generatia viitoare daca Iisus vine la noapte, pe bune…De ce sa nu te bucuri acum de putere, prestigiu, pozitie, pixuri pe documente oficiale, palosuri, pietre? ca daca vine Iisus ia el toata puterea din cer si de pe pamant, nu?

    Happy New Year!

    • Emanuel,

      Intercalez răspunsul meu între replicile tale.
      „Noi nu punem omul pe primul plan. Sau nu?”
      – Absolut! Vorba Andei Călugăreanu: „Noi, niciodată, noi, nu!

      „Avem o psihologie/antropologie biblica, clara ca lumina zilei, usor de folosit si de evaluat oamenii. Nu-i asa?”
      Ba da. De aceea e și atât de ușor să dăm verdicte finale absolut biblice și niciodată părtinitoare. Noi mereu avem dreptul și dreptatea de partea noastră tocmai datorită temeliilor foarte solide.

      „Cand Biblia zice ceva, executi. Pai si daca tace?”
      Execuți și atunci sau… pur și simplu presupui ce ar fi TREBUIT să spună. Nu? Ca lucrurile să fie toate „clare”, „simple”.

      „Ce zici, Teo, e bine daca am ramas io cu exegeza Scripturii?”
      E bine, e bine. Numai să nu îți faci și tu o biserică nouă, că știi cum e, la indigestii sau răceli, omul gândește și mai strâmb, așa că exegeza poate suferi vreo contorsionare 😛 . Serios vorbind, mă tem că așa rămânem fiecare cu exegeza lui, fără să mai putem împărtăși cuiva ce am înțeles, fie de frică, fie de trufie. Și apoi decide omul cum îl taie capul. Că doar nimeni nu poate contesta dreptul meu de a face exegeză proprie și personală.

      „who cares about generatia viitoare daca Iisus vine la noapte, pe bune…De ce sa nu te bucuri acum de putere, prestigiu, pozitie, pixuri pe documente oficiale, palosuri, pietre? ca daca vine Iisus ia el toata puterea din cer si de pe pamant, nu?”
      Ema, dacă n-ar fi trist, fraza asta ar fi de cascadorii râsului. Vezi să nu te alegi cu vreo penalizare 😉

  6. Bine, eu eram ironic cu urmatul in numele Domnului.
    Fiecare lider evanghelic sustine in fata oiilor ca el este un lider, si tu trebuie sa-l urmezi, iar daca nu il urmezi nu il urmezi pe Christos. Sunt de acord cu tine ca totul trebuie chestionat si totul trebuie asimilat, doar pana la urma relatia este directa intre Dumnezeu si credincios. In momentul in care au inceput fisurile in biserica catolica, si au aparut protestantii, divizarea a inceput si este de neoprit, precum divizarea celulelor fecundate de la una la milioane, asa suntem si noi.
    alterema, nu inteleg daca ce esti ironic sau chiar crezi asa. Sa vii acuma si sa zici ca toata viata omului a fost o minciuna, ca tot ce a facut el a facut prin puterea oculta tre sa fii fie foarte indoctrinat fie foarte indoctrinat.

    • Ruben,

      E bine atunci. În orice caz, respectivele întrebări și probleme rămân valabile ca atare pentru noi. Nu sunt neapărat încântat că există, dar sigur nu avem cum să le ocolim.

      Mi-e limpede că orice s-ar întâmpla, oricât le-ar oculta liderii sau mai-marii noștri, aceste chestiuni ne vor lovi periodic, chiar dacă nu vom ști să le numim de fiecare dată.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s