Cărți proaspete (4)

Am din ce în ce mai puțin timp pentru cărți. Lucrez cu cărți, dar nu mai am răgazul să le deschid, să le răsfoiesc precum mi-aș dori. Nici să scriu despre ele nu mai apuc decât sincopat. Situația socio-economică impune alte imperative pe care, oricât de mult le-aș contesta sau disprețui, n-am cum să le ignor.

Îmi încep scurta incursiune printre aparițiile mai recente cu cărțile care mă ispitesc cel mai tare. Salutară publicarea cărții lui Jaroslav Pelikan – Credo. Ghid istoric și teologic al crezurilor și mărturisirilor de credință în tradiția creștină. Un volum de peste 500 de pagini scris de unul dintre cei mai avizați și erudiți teologi contemporani. După cum probabil că știți, în ultimii ani de viață, autorul „a revenit” (după cum zicea el) la ortodoxie – înainte fusese lutheran.

Părinții apostolici pot fi citiți într-o nouă traducere, publicată de Polirom. Deocamdată a apărut numai volumul I (Prima scrisoare a lui Clement [e vorba de epistolele lui Clement Romanul către corintieni], A doua scrisoare a lui Clement și Păstorul lui Herma). Interesul pe care îl suscită aceste texte este generat de faptul că sunt cele mai vechi scrieri ale tradiției creștine, în afara celor cuprinse în canonul Noului Testament. Fiind vorba de o ediție bilingvă, scad simțitor șansele ca această traducere să fie suspectată de partizanate teologico-ideologice.

De ce ne-ar putea interesa o carte precum Istoria Imperiului Bizantin, de A.A. Vasiliev? Ar fi mai multe argumente, dintre care rețin numai câteva. Suntem majoritari ortodocși, iar istoria Bizanțului se confundă uneori cu parcursul ortodoxiei (de pildă, criza iconoclastă a fost și una politică, nu doar religioasă). Apoi, suntem români, dar și balcanici.

Trec la literatura universală Citește mai mult »

Reclame