Criza, fotbalul și guay-i

http://www.oldorleans.com

Fotbalul poate fi și joc, și frumos. Nu doar bani, fumuri, vedetisme, can-can-uri și alte damblale ale zilei. S-a încheiat Campionatul Mondial și a câștigat cine se cuvenea. Cei care știu ce să facă mai bine cu mingea: spaniolii. Prin felul în care a jucat, Spania a dovedit că nu există invincibilitate în acest sport, că oricât de bună ar fi o echipă, mereu e loc de surprize. Că victoria și înfrângerea sunt la distanță de câteva secunde una de alta.

În afară de Spania, la această întrecere fotbalistică mi-au plăcut guay-i sud-americani. Atât Para- cât și Uruguay. Aceștia din urmă au recurs la un gest de mare noblețe și argumentat năucitor (într-o vreme ca a noastră). Au semnat un angajament prin care renunțau la primele de 100.000 € de la Mondiale, pentru că: „Ar fi indecent, într-o țară ca Uruguay, cu atâta lume săracă, noi să câștigăm o asemenea sumă în doar câteva zile”.

Ambele echipe mi-au plăcut pentru că, deși cotate cu șanse mici, și-au văzut de treabă și au reușit să surprindă plăcut (spre deosebire de vedetele Argentina și Brazilia). Au dovedit spirit combativ, unitate de grup.

Gestul lui Suarez de a apăra poarta cu mâinile a fost interpretat în fel și chip. Însă e destul de simplu: omul și-a asumat riscul să facă un gest penalizabil de regulament și și-a suportat pedeapsa. Nici nu poate fi vorba de trișare sau de vreo comparație cu Maradona sau Henry. Dacă nu plătea pentru infracțiunea lui de joc, atunci da, se putea discuta despre înșelăciune, nedreptate și incompetența arbitrului, însă… vedeți, atâta pot și jurnaliștii care privesc la meciuri.

Ghanezii au pierdut pe piciorul lor, nu pe mâinile lui Suarez. Ce mi se pare straniu însă e faptul că nici măcar pentru o fază de fotbal nu mai avem competența etică necesară să discernem, ci intrăm în „dezbateri”. Mult mai complicată ar fi fost discuția în cazul unui fault care schilodea un om. Așa, lucrurile sunt destul de lămurite.Citește mai mult »