Postat de: Teofil Stanciu | 05/06/2010

Lacrimile doamnei Vergu

Nu mă interesează, în acest punct, absolut deloc dacă sunt reale. La câte mascarade am asistat, la câte lacrimi de crocodil am văzut prin politică și aiurea, patru-cinci mililitri în plus nu mai contează. Teoretic aceste lacrimi pot fi autentice. Însă altceva e important pentru neam și țară.

Doamna Melania Mandas Vergu este fostă jurnalistă. Vreme de 20 de ani (se pare) a scris în presă despre educație. Unul dintre titlurile domniei sale, din decembrie 2009, suna cam așa (înainte să fi fost unsă consilier): „Ministrul Jaguar de la Educaţie promite din nou «reformă». Dă-i sfaturi”. Hmmm, să fi fost astea doar niște vorbe de alint? Sau erau pentru publicul însetat de sânge?

Lacrimile doamnei Vergu sunt de-a dreptul surprinzătoare. Dacă e de 20 de ani în breaslă, atunci e imposibil să nu-și fi cunoscut până acum colegii. Ba lucrurile arată chiar mai rău decât atât. „Durerea cea mai mare este următoarea: ca un jurnalist, care i-a învățat pe alții meserie, să fie devorat de propriii lui colegi”.

Din această afirmație se pot deduce două lucruri. Mai întâi, că doamna consilier s-ar fi putut aștepta la un tratament preferențial, dat fiind faptul că a fost în breaslă și că această breaslă ar trebui să mainfeste oarecare solidaritate. Nu știu dacă acesta e sensul, dar nici nu m-ar mira în contextul românesc. Așa spun și profesorii când se „ajută” reciproc – și nu e vorba aici de un ajutor onest și în limitele legii. Asta invocă și parlamentarii când, după ce se porcăresc (și porcesc) în fața camerelor, nu pot să ridice imunitatea unui… „coleg”. Nu se face…

Aceeași afirmație însă poate să însemne și că doamna Vergu se consideră victimă nevinovată a presei de partea căreia a fost până nu demult. Iar atunci am putea înțelege că pasiunea presei pentru victime și distrugerea celor ce ajung sus este mult mai mare decât pasiunea pentru adevăr. S-ar putea bănui aici și o râcă între foști colegi care vor să-și bage bețe în roate reciproc.

Oricare ar fi sensul acelor cuvinte, tot prost iese la final. Cu condiția ca ele să fie mai mult decât o declarație de presă.

Pe de altă parte, e aproape impardonabilă „eroarea” unei foste jurnaliste de a ajunge în postura jenantă a conflictului de interese. Păi, nu cu asta luptă (măcar în aparență) presa de două decenii încoace? Nu astea sunt dintre cele mai urâte chestii care se reproșează politicienilor? Că au folosit informațiile la care au acces în scopuri aproape exclusiv personale?

Iată astfel încă un jurnalist compromis. Pus în rând cu politicienii corupți. Fiindcă, din exterior, nu diferă cu nimic peisajul general. Mă tot minunez cum de a avut naivitatea să administreze un proiect ce privește educația în vreme ce deținea și o funcție în ministerul de resort. Dacă nici măcar un fost jurnalist nu poate evita asemenea situații e destul de grav. Politicienii sunt mult mai ușor de scuzat atunci, fiindcă la ei năravul are rădăcini foarte adânci, iar orbirea este cronică.

Personal, prefer să cred că lacrimile doamnei Vergu sunt adevărate. Că dumneaei e surprinsă de atacul furibund al foștilor colegi. Că se știe completamente nevinovată. În aceste condiții însă a fost teribil de naivă, pentru un jurnalist hârșit prin molozul tranziției românești. Iar de inocență și candoare de acest tip chiar nu-i nevoie în politică.

Perspectiva e sumbră. Avem trei categorii: pramatiile, inocenții și „profesioniștii” (adică cei care știu ce fac). Cei din urmă sunt sistematic sabotați de cei din celelalte două categorii. Acesta cred că e sensul mai profund și simbolic al lacrimilor doamnei Vergu.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: