Postat de: Teofil Stanciu | 06/05/2010

Profesorul de religie

Imagine preluată de pe http://schlissellaw.wordpress.com

Nu pot garanta că el este protagonistul întâmplării pe care vreau s-o relatez. Însă azi l-am reîntâlnit și avea aceeași privire tăioasă, aceeași barbă tunsă scurt, aceeași statură impunătoare. Doar că era ceva mai veștejit după trecerea anilor. Să tot fi trecut 15 ani și mai bine.

Eram elev în gimnaziu la una dintre școlile din centrul urbei. Zburdalnici – dar nu foarte zurbagii –, băieții băteam mingea în curtea școlii de câte ori aveam prilejul. Asta făceam și în ziua cu pricina. De pe marginea terenului cineva dădu însă de veste că vine profu’ de religie. Ortodoxă.

Atunci, un coleg din familie de penticostali începu un „aliluia” sau un „Doamne miluește”. Voia să-i ia peste picior pe colegii ortodocși. Nenorocirea lui a fost însă că un ins auzi „blasfemia”. Se repezi la colegul nostru, îl luă la rost foarte aspru, iar apoi îi arse vreo două scatoalce de abia mai reușea Iosif săracu’ să-și rețină lacrimile. Nu sunt convins că a înțeles nici măcar de ce s-a abătut asupra lui prăpădenia.

A rămas cu zâmbetul înghețat pe față, rușinat, privind tâmp și bodogănind neputincios. Privirea tăioasă îl fixa însă amenițător, deși proful de religie – el îl pălmuise – se îndepărta cu oastea lui pravoslavnică. Și noi, ceilalți copii din familii de „sectanți”, priveam stingheri așteptând ca beleaua să se abată și asupra noastră, nediferențiat. Nu știam dacă să râdem de confratele la ananghie sau să ne ținem cât mai la distanță de scena agresiunii.

Îmi aduc aminte că nu prea puteam niciunul pricepe cum de proful de religie – tocmai el! – poate fi atât de violent. Decât poate prin asociere cu disciplina paternă și cu anumite apucături mai belicoase reperate prin bisericile natale.

Acest incident a fost o vreme printre puținele reprezentări pe care le aveam cu privire la „dialogul interconfesional”. Din ceastălaltă parte, lucrurile nu erau mai blânde. Atâta doar că agresiunea era numai verbală. Însă n-am auzit vreun reprezentant al bisericii la care umblam să vorbească măcar o dată de bine despre ortodocși. Dar de rău i-am auzit ades. (Re)sentimentele erau deci reciproce.

Episodul mi-a revenit în minte stârnit și de lectura textului despre religia în școală, scris de Andrei Pleșu. Nu, nu cred că religia ar trebui să fie doar o materie ca oricare alta, pe care să o poată preda orice absolvent destupat la cap. Cred mai degrabă că e o disciplină ce se cuvine predată de oameni cu vocație și credință adecvată.

Refuz să cred însă că avem doar două variante: habotnicul zborșit de o parte și îndrumătorul imparțial (aproape impasibil) de cealaltă. Însă, da, mi-e greu să cred că școlile teologice de grad universitar – indiferent de culoare confesională – pot scoate absolvenți care în majoritatea lor să nu manifeste spirit sectar (la evanghelici și catolici) sau porniri patriotard-exclusiviste (la ortodocși).

Îmi amintesc că am fost la inagurarea bisericii baptiste dintr-o localitate arădeană. Nu mai țin minte cum se numea. Dar știu că la inaugurare lua parte și preotul. M-a surprins. Am aflat însă că lucrurile arătau chiar mai interesant. Câtă vreme biserica lor era în construcție, credincioșii baptiști au primit invitația să se adune în clădirea bisericii ortodoxe. Și așa au făcut.

Dacă ar exista vreo 1000 de asemenea localități în România, e foarte probabil că altfel ar fi perceput și practicat creștinismul. Iar educația teologică pe care d-l Pleșu o vrea reformată de sus în jos s-ar reforma aproape de la sine. De jos în sus. Deoarece candidații ar avea deprinderea dialogului și îngăduinței creștine încă de acasă. Așa cum în prezent cei mai mulți deprind de acasă zâzania, aroganța religioasă și spiritul de ghetou confesional.


Responses

  1. Absolut de acord, Teofil.
    Eu prefer, de departe, sistemul britanic. cel in care se face educatie religioasa neutra, de catre oameni formati in departamente de studii religioase, nu in ‘scoli de popi’.
    Rustul scolii (cel putin al celei publice) este sa faca educatie, nu catehizare sau, Doamne fereste, prozelitism.

    • @DanuțM

      Eu tot nu renunț la ideea că aș vrea un „trăitor” care să predea religia. Mi se pare mai posibil (și poate chiar mai necesar) decât la orice altă materie. Nu prea ai cum să-ți manifești matematica, româna… nu se poate trăi în acord cu geografia sau cu chimia, dar un om își poate trăi foarte explicit credința.
      Insist pe ideea asta din cauză că adesea a fost mai important – cel puțin în cazul meu – de la cine vine ideea (la un moment dat) decât validitatea ei. E vremea când oamenii își caută modele, iar proful de religie ar putea fi un asemenea model, dacă…

  2. Textul domnului Plesu sufera de confuzia foarte serioasa intre crestinism si religie. Despre asta am mai scris pe blogul meu.

    In momentul in care pledeaza pentru o educatie de cultura generala, in care crestinismul sa intre in aceeasi oala cu Coranul si Upanishadele, domnul Plesu a luta-o rara pe aratura. Pana si un ateist convins din America (Bill Maher) are curajul sa se exprime la CNN ca „our religion” is not just different, our religion is „better”.

    M-am amuzat enorm pe de alta parte ca a trebuit sa ma duc la DEX sa aflu ce e aia „agneţ”.

    Inginer, dar incult, vezi bine =))

    Pe de alta parte, daca ar fi sa ma cobor si eu la nivelul asta, as putea spune ca e inadmisibili ca la sfarsitul liceului cineva sa nu site ce-i aia functie Darboux, sau sir Cauchy.

    Domnul Plesu, sa-i dea Dumnezeu sanatate multa, dar la capitolul asta, ca si la altele, vorbeste degeaba.

    Pana la urma iese ce ese (din legea invatamanatului, si din ora de „religie” tout y compris), dupa mila lui Dumnezeu, si din hazardul comediei politice.

    • Costin,
      D-acord cu angajarea. Numai că nu știu cum se face că la noi orice fidelitate înseamnă ură pentru „infideli”. D-aia poate că oleacă tot înțeleg și atitudinea lui Pleșu.
      Liceul ar trebui oricum să deveni mai select în ce privește calitatea elevilor pe care-i pregătește. Acum lumea face liceu din plictiseală și dezorientarea. Ba mai bagă și o facultate după aceea, că ce să facă?

  3. Teofil,

    Sa stii ca asa e peste tot. In America e cu mult mai rau: si in ce priveste educatia, si in ce priveste fidelitatile.

    Na, ca parca eu as fi mai breaz: ma cam amuz cand citesc cum matale, ca si domnul Danut Manastireanu faceti referire la „biserica universala”. Ma rog, asta spun eu fiind niscai pui de ortodox care invata de la domnu Plesu cum e cu „agneţul”.

    Poate de asta, ar fi mai cuminte ca crestinii sa adopte atitudinea ca sa nu se dea drumul la „religie” in scoala. Mai mare daraua decat ocaua.

    Oricum problema trebuie privbita din doua puncte de vedere distincte:
    * este bine pentru „biserica universala” (adicatelea comuniunea mistica a credinciosilor ?
    * este bine pentru societate ?

    La ambele as raspunde ca n-as pre-as crede. In orice caz, n-am vazut nici un argument convingator, doar generalitati.

    • Costin,

      Și America și-a dovedit habotnicia. Nu sunt chiar gratuite și fără bază cărți precum Litera stacojie. Iar un lucru care îmi dă de multă vreme de gândit e cum de tocmai pe Bible Belt a rezistat cel mai bine sclavia. Cum de tocmai cei care se lăudau cu Biblia i-au pierdut printre degete adevăratul înțeles. Acum zece ani, încă existau în sudul SUA biserici baptiste în care negrii nu erau considerați chiar atât de oameni precum albii. Deci nu m-am gândit vreun moment că am putea „împrumuta” vreun model.😀

  4. Draga Teo,

    La varsta mea sunt admirator a putine lucruri, valori sau persoane. Poate clima mediteraniana, poate excesul de masilne, nu stiu, dar asa e.

    Una din personalitatile pe care le admir este domnul Andrei Plesu.

    Astazi, mergand eu printre camile, lei si tigrii, ma tot gandeam la mesajul domnului inginer Costin cum ca domnul Andrei Plesu prin textul (o parte a textului) publicat in ziarul Adevarul (atentie, nu o revista de specialitate!) a, citez: „luta-o rara pe aratura”, „la capitolul asta, ca si la altele, vorbeste degeaba”.

    Imi ziceam, sa scriu, sa nu scriu, sa intervin, sa nu intervin? Daca cumva sunt frustrat, am obsesii si nervoze? Daca vreau prin eventualul meu text (aparut, doar aici si nu si pe blogul meu) sa condamn, sa desfiintez si sa agresez pe domnul inginer Costin? Voi fi eu in stare sa starnesc curiozitate, sa afirm pasnic o idee diferita. Nu stiu? Sa incerc.

    Domnule inginer Costin, sunt de acord, domnul Andrei Plesu a iesit pe aratura, poate intr-o CALATORIE IN LUMEA FORMELOR, el fiind prins atat de mult intre PITORESC SI MELANCOLIE nu a vazut, nu a simtit derapajul. Aceasta, nadajduiesc, ii poate fi iertat, caci altfel nu am fi decat niste ciudate CHIPURI SI MASTI ALE TRANZITIEI.

    Domnule inginer Costin MINIMA MORALIA ce vi se cere e sa faceti putina ordine, oleaca de curatenie si multa liniste, din punctul meu de vedere, cand e vorba de domnul Andrei Plesu, si poate astfel veti auzi ceva si DESPRE INGERI.

    Domnule inginer Costin, eu stiu de agnet de mai bine de 15 ani si nu sunt ortodox, nu a fost nici tata, si nu a fost nici bunicu. Cartile la care fac referire mai sus le-am citit. Dumneavoastra?

    Cele bune!

    • Salut Edi,

      Cred că te-a auzit Costin. El are un punct de vedere foarte critic vizavi de intelectualitatea românescă, din câte am observat. O fi just, n-o fi just? Oricum, într-o anumită măsură, socoteala definitivă n-o vom vedea decât la judecata de apoi.

  5. Draga Teo, de ce ar trebui totuşi religia predată în şcoli? Asta mă ne-dumireşte!

    • @marius cruceru

      Îmi amintesc o știre interesantă: nemții au votat pentru scoaterea religie din școală, dar pentru păstarea orelor de morală.

      Cred că dacă bisericile, indiferent de culoarea lor confesioală, s-ar ocupa mai bine de propriii enoriași, orele de religie ar deveni inutile. Poate că, într-un fel, ora respectivă este un fel de perie de lustruit conștiința: „uite, dom’le, că vorbim despre credință și Dumnezeu chiar și în școală; deci nu suntem noi de vină dacă oamenii o iau pe arătură”.

      Argumentul meu în favoarea acesti ore ar fi cel al prezenței unui om cu vocație și care își trăiește în mod exemplar creștinismul. Dat fiind faptul că școala oricum e într-o degenerescență continuă în România, profesorul de religie ar putea fi (în cazul fericit, ca să nu zic ideal) o ultimă dovadă în favoarea unor valori „desuete” – cum se tot străduiesc să ne convingă unii dintre tinerii ideologi agnostici sau atei că ar fi valorile creștine.

  6. Mie mi-ar placea sa se predea istoria religiilor in scoli

    • @Adrian Haidu
      Ar fi, într-adevăr, interesant.

  7. Marius Cruceru, Adrian Haidu

    Aveti dreptate! Nu e necesar sa se predea religia in scoli, ar fi interesanta istoria religiilor, desi….cand vreau sa-mi exprim nedumeririle in ceea ce priveste Biblia nici un preot nu are timp sa-mi explice (sunt ortodoxa🙂 ) Fanatismul religios ma irita,sunt mereu in cautarea persoanelor cu care sa am o discutie civilizata,inteligenta si ….chiar un pic piscator ironica 🙂
    Am sa fac un compliment lui M. Cruceru pentru inteligenta sa sclipitoare si umorul ce ma face sa-i urmaresc discursurile, saporite, de la inizio pana la sfarsit (daca ceva nu e interesant eu ma scufund in lumea gandurilor mele)🙂

    Teofil,

    mi se pare ciudat ca un elev a fost pocnit dupa anii ’90 in scoala, extrem de ciudat!
    Bataia a fost interzisa odata cu moartea tiranului, ma ales in locurile de instruire.
    Poate ca se mai practica’ bulismul si intimidarea in armata pana cand ,incet,incet,s-a ‘topit’ si ea-armata.
    Eu,ortodoxa,am primit atata bataie de la invatatoarea mea in clasa I ca imi era frica si sa respir in clasa sau sa cer voie sa merg la toaleta. Mama mea a descoperit asta abia dupa un an, se minuna ca am rezultate foarte slabe la carte cand ma considera un copil sensibil si inteligent.
    La festivitatea de premiere de sfarsit de an am refuzat sa merg si m-am pus pe plans….
    Restul a fost un scandal de proportii la acea scoala,cu acea invatatoare…si am fost transferata desi asa ceva nu se practica’ pe vremea lui Ceausescu.
    Urmatorii ani am fost mereu premianta :)…pana la sfarsitul liceului🙂
    Stii de ce ma batea invatatoarea? Pentru ca eram copil sarac,orfana de tata,nu-i duceam ‘atentii’ si stia ca nu exista o figura masculina care s-o ‘scuture’ daca ar fi facut ceva rau (norocul meu ca mama mea,desi vaduva,era ca o leoaica).

    In societatea romaneasca acest masculinism ‘umflat’ face extrem de mult rau persoanelor de sex feminin. Din momentul in care am ramas fara tata la 5 ani si pana am plecat in Italia a trebuit sa ma lupt cu dintii pentru fiecare ‘bucatica de viata’ si de multe ori adversarii mei au fost barbati, aroganti,inculti,prepotenti si asta doar pentru ca eram o femeie singura!

    • @Napoca De Ardeal
      Noi încasam cu regularitate palme din partea profului de mate. Dar consideram firesc să ni se întâmple așa. Nici acum nu consider că ar fi fost nefiresc. Doar noile norme de comportament spun asta. Nu îmi place bătaia, dar nici n-o consider cu totul prohibită în educația minorilor.

  8. la capitolu’ religie in scoli, americanii sunt cu mult in urma romanilor…
    de asta isi fac scoli pe acasa – aviz nestiutorilor…

    • @mAricel
      Cred că trebuie definit ce înseamnă „în urma” sau „înaintea” în acest context. Prin ce se caracterizează această poziție privilegiată a românilor și care sunt consecințele benefice ale felului în care se predă religia în școlile noastre?

  9. Mm…nu-mi place violenta carnala, de orice genere ar fi ea. Bataia nu e rupta din rai. Cred ca ai observat ca mereu i-am laudat pe italieni, ca sunt muncitori,sociabili, respectuosi,gatesc excelent…etc…Pot sa spun insa ca nu-si educa bine copiii, parintii de ultima generatie. Asta nu inseamna ca la noi ii educam mai bine, dar macar mai spunem si NU, ei insa ii lasa sa zburde slobozi,fara nici o limita, le satisfac toate capriciile si nu-i atentioneaza niciodata in public.

    Eram intr-o seara la o pizza ,in Torino, iar o familie cu copilul mititel,poate nu avea decat 4 ani, era si ea sa manance.La un moment dat micutul s-a pus pe urlat si timp de o ora nu s-a mai oprit iar parintii nu ziceau nimic.A fost extrem de enervant pentru mine,eu ma uitam in jur sa vad daca si pentru ceilalti dar toti parca surzisera si nimeni nu zicea nimic. Oricat de urat m-am uitat la mama, parea mai nesimtita decat o piatra si continua linistita sa se infrupte.
    A! Italienii ies la seara la pizza,restaurant cu sau fara orchestra, impreuna cu copiii.
    Isi iau copiii peste tot cu ei oriunde s-ar duce.
    Pe de o parte m-a impresionat acest lucru. Personal ma deranjeaza ca nu-i supravegheaza si aia sar ,urla si fug lovindu-se de toti si toate.
    E ca si cum in momentul in care sunt in societate este ea-societatea raspunzatoare de copiii lor, adica, noi,toti ceilalti.
    Parca am fi intr-un SF!

    • @Napoca De Ardeal
      Tot cred că dacă i-ar fi ars o palmă la fund, pruncul s-ar fi liniștit mai repede, ar fi știut unde-i limita și ar fi simțit și asprimea dragostei părintești. Părerea mea…

  10. He, he, tot ma gandesc, dar nu mi amintesc. Oare eu de ce nu am participat la orele de religie? Chiar mi s-a sters de tot acest episod. Plus ca nu imi amintesc sa fi fost atunci obligatoriu. Era optional cu informatica??? :)) Am carnetele de elev la indemana. Chiar ieri am facut un inventar in debara, si erau puse frumos, din gimeziu pana la majorat:P. Eu raman la prima parte, restul au discutat-o inaintasii mei:).

    • @ perle grotesti
      Cred că, într-adevăr, nu era obligatoriu pe atunci. Iar la faza asta se prea poate să fi asistat numai băieții – cei patru evanghelici, plus cei șapte (?) ortodocși. S-ar putea să greșesc totuși într-o anumită privință: e posibil ca respectivul prof’ de religie să fi avut ore la clasele I-IV, nu la gimnaziu. Și atunci să fie puțin deformată amintirea mea. Ce e însă absolut sigur e faptul că Iosif a încasat palme de la un profesor de religie pentru că a luat în tărbacă o chestie din sfera ortodoxiei.

  11. Adevarul e ca şi el cam sărise calul!🙂
    Iar reacţia a fost …. „ruptă din rai”.
    În privinţa bătăii, cred că poate fi folosită ca formă de sancţionare doar până la (aproximativ) vârsta de 5 ani. Mai târziu de atât cred că face mai mult rău decât bine.
    În privinţa orei de religie … obligativitatea ei ar depinde (în ochii mei) de tipul de „oră” despre care vorbim. Dacă este o oră de „cultură generală” a Religiilor în general şi Creştinismului în particular, atunci nu mi se pare o idee chiar aşa de rea să fie obligatorie. E chiar bine-venită!
    Dacă se doreşte însă o „oră de religie” confesională … nu mi se mai pare normală obligativitatea ei. Ce facem atunci cu ateii? Sau agnosticii? Ii obligam sa invete „Inger, ingerasul meu…” sau „de ce trebuie purtat batic in adunare” doar pentru ca le trebuie nota la scoala?
    Dacă se doreşte deci o oră de religie cu caracter confesional, cred că aceasta ar trebui să fie facultativă … şi chiar şi fără note. „Evaluarea” ar trebui să fie una a trăirii, nu una a reproducerii unui bagaj de informaţii. Dacă însă evaluăm (punând note) trăirea „creştinească” a elevului … nu ne substituim noi oare lui Dumnezeu ? Cum poţi evalua – cât de creştin – este cineva? Sau cât de musulman. Decât doar prin aplicarea unui şablon reducţionist şi conformist un dogme!
    Şi mai ales … DE CE ar fi necesară o evaluare, o „recompensare” cu o notă bună (sau proastă)?
    Orice Virtute îşi are răsplata în ea însăşi.🙂

    • #Simon

      Putem rămâne la ora de morală, ca nemții. Nici n-ar fi chiar așa de rău. Că la asta românii oricum stau prost.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: