Postat de: Teofil Stanciu | 19/04/2010

La moartea unui poet – despre Ionatan Piroșca

Fotografie preluată de pe http://www.ionatanpirosca.net/

Tradiția Bisericii creștine e ca la înmormântări să se vorbească despre lumea de dincolo, despre viața de apoi și despre speranță. Mai puțin despre om, mai mult despre Dumnezeu. Unii fac din asta chiar un prilej de evanghelizare. Mă rog… treaba lor.

Cu gândul la înmormântarea lui Ionatan Piroșca (de azi, 19.04.2010) la care n-am putut ajunge, am încercat să găsesc acea trăsătură a poetului brăilean unde am văzut cel mai lămurit și mai acut credincioșia lui față de Dumnezeu. Că, până la urmă, faptele sunt cele pe care le vedem, inima omului rămânându-ne – din fericire – necunoscută în motivațiile ei misterioase.

Mi-am dat seama astfel că cel mai frapant lucru care mi-a rămas mie în memorie este perseverența cu care Ionatan și-a trăit vocația. Vocație – iată un cuvânt aproape niciodată folosit în ultima vreme, când copiii sunt educați și îndemnați să-și aleagă o profesie bănoasă, nu să urmeze o vocație. În mediul în care a trăit și scris I.P., vocația a fost adesea o povară de îndurat.

Poezia lui nu e una accesibilă, ușoară și – cu foarte mici excepții – nu poate fi declamată în biserici. Astfel că „experții” în poezia bisericească erau contrariați de aceste creații bizare. Nu ascund faptul că nu o dată am rămas la poarta cuvintelor acestor poeme, fără să reușesc să le pătrund înțelesurile. Dar cred că cea mai importantă datorie a lui Ionatan era să nu trădeze această vocație poeticească a sa, să nu își compromintă talentul de dragul de a fi acceptat și „promovat” în bisericile evanghelice.

Nu e ușor un asemenea demers. A primit, după cum povestea, o carte sfâșiată în bucăți, pe motiv că poezia lui n-ar fi „creștină”. Cu siguranță, nu semăna cu Dorz, nici cu Costache Ioanid – care au frumusețea lor. Dar îngăduința creștină i-ar fi putut lăsa și lui un loc unde să existe. Criticile au fost însă destule și nu foarte blânde. Din fericire, au existat și destule excepții.

Faptul că Ionatan nu a luptat să fie recitat în biserici și să devină astfel notoriu (și, de ce nu, mult mai împlinit material) în timpul vieții mi se pare că ține de acea tărie împovorătoare a vocației sale. Putea să facă predicuțe de ocazie cu sutele, poate cu miile. Scria extrem de ușor în versuri. Numai tremurul mâinilor îl împiedica să scrie după cum îi dicta creierul. Ce l-ar fi costat să facă vreo 50 de poezele pe săptămână și să le vândă în tiraje bune? Dar nu a făcut-o.

Nici cu amicii cu care se întâlnea pe grupul virtual Cuvinte la Schimb nu a fost tot timpul în cele mai calde relații. Am avut – mai mulți dintre noi – polemici și chiar conflicte destul de tăioase cu poetul brăilean. Dincolo de slăbiciunile omenești însă (scuzabile), motivația lui cea mai adâncă era și atunci credincioșia față de misiunea pe care și-o asumase. Vocația îl făcea uneori orb și surd la argumente sau negocieri. Nu e un reproș, ci cred că era doar o consecință a destinului său.

De când l-am văzut prima dată (în 1998) și de când l-am întâlnit pentru prima oară la Cătălin Lata acasă (în 2000), mi-a rămas în memorie cu o sănătate șubredă. Ulterior, în ceasurile petrecute împreună pe la Cluj și Oradea, am aflat și amănunte. Niciodată însă nu l-am auzit văicărindu-se pentru bolile pe care le-a îngăduit Dumnezeu asupra lui. Infirmitățile îi erau o povară, într-adevăr, și el știa asta, îi era uneori ciudă sau jenă că nu poate să facă anumite lucruri, dar nu se plângea și nici nu se răzvrătea.

A folosit însă toate aceste deficiențe ca pretexte pentru a se consacra și mai mult scrisului și, în special, poeziei. Dacă există o legătură între porția de suferință atribuită unui om și calitatea scriiturii acestuia – și unii spun că numai din suferință se pot naște lucruri valoroase – atunci, în cazul lui Ionatan, există premise solide pentru o literatură de calitate.

Nu știu la ce cotă îl va situa istoria literaturii, nu știu dacă îl va lua în seamă. Nu știu cum va fi evaluat de critica literară (onestă, nu de cea aservită ideologiilor). Nu toate poeziile lui îmi plac. Chestie de gust și de stil. Cu toate acestea, măcar un lucru e incontestabil: Ionatan e un deschizător de drumuri temerar în arealul evanghelic. A readus poezia în proximitatea artei. Poetului i se poate cere un certificat de bună purtare, o mărturisire de credință, însă, după aceea, poezia e bine să fie lăsată liberă. Să nu i se impună ce anume și mai ales cum anume să spună.

Asta cred că a reușit Ionatan: să fie un creștin care scrie poezie de calitate. Poezia lui nu e „bisericească”, dar e „religioasă”. Fără să aprofundez prea mult o temă spinoasă, consider că un creștin autentic și responsabil nu are cum să vrea să scrie în afara credințelor sale profunde. Și la fel stau lucrurile cu orice alt creator: indiferent de ce concepții este animat, acestea transpar în operă.

De aceea, văzând cum unii – destul de tineri – revin la predicuțele rimate și le proclamă extaziați poezii de valoare, nu pot să nu mă gândesc la faptul că Ionatan ar merita cunoscut mai bine ca poet. În patria lui confesională.

Scrierile agramate și versificațiile pline de patos se potrivesc unui anume tip de creator: de obicei fără școală, sincer și credincios. Dar nu se potrivesc în niciun caz unora care au pretenții de poeți și se consideră educați. La ei e doar o formă de lene intelectuală. A nu se confunda niciodată valoarea spirituală a unei poezii prin care autorul nu intenționează decât să se închine pios în fața lui Dumnezeu cu valoarea literară a unei scrieri în care autorul se închină tocmai fiind credincios vocației date de același Dumnezeu.

Am mai scris despre asta, însă nu mă feresc să insist: Ionatan Piroșca este unul dintre creștinii care și-au trăit vocația cu dârzenie. A plătit în multe feluri pentru asta, a avut multe de îndurat, însă consider că s-a descurcat admirabil.

PS: Deși nu o cunosc personal, îmi exprim aprecierea deosebită pentru soția lui Ionatan, Sorina. Să le întărească Dumnezeu și pe ea și pe Eva și pe Rebeca.


Responses

  1. Superb, Teofil.

  2. […] de asemenea, AICI, un excelent text scris de Teofil Stanciu cu aceasta […]

  3. Pace tie!

    Recunosc, am asteptat reactia ta, cuvintele tale. Pentru mine esti acel reper lucid si cumpatat.

    E mare durere, si poate durerea ne face sa derapam sau sa exageram.

    Si eu l-am cunoscut pe Ionatan in 2000, tot la Oradea (la un soi de conferinta pentru jurnalisti crestini). Dar, ne-am reintalnit si in Iasi, un an dupa, in apartamentul din Cantemir („sediul SSJ”), eram numai noi doi. Acolo mi-a povestit multe despre viata lui. Plangea.

    Asadar imaginea ce o port cu mine nu este a poetului Ionatan, ci a omului. Te intrebi daca poetul Pirosca va fi bagat inseama de istoria literaturi, nu stiu, dar am convingerea ca omul Pirosca nu a fost si nu va fi usor de digerat in spatiul evanghelic.

    Dumnezeu sa fie cu noi cu toti!

    Edi

    • Edi dragă,

      Recunosc și eu în fața ta că n-am știut foarte bine ce să aleg să spun din câte știu despre Ionatan. Mi-am închipuit însă ce aș zice la înmormântarea lui dacă aș fi putut fi de față. Și despre asta aș fi vorbit.

      Dacă ar fi să depănăm noi doi povestea, atunci cu siguranță că altele ar fi accentele. Dar să știi că în relație cu omul văd și vocația poetului. Puteam, e drept să intru și în alte detalii ale omului (pentru a ilustra povara vocației), dar cred că am spus de ajuns.

      Într-un fel, tu, care l-ai văzut pe Ionatan plângând, ești un privilegiat. Ceilalți rămâne să-i citească lacrimile printre rânduri. Într-adevăr, el nu prea ținea cont de „vacile sfinte”… era unul dintre motivele pentru care îl apreciam. Însă n-a fost niciodată un revoluționar, ceea ce iar am apreciat.

  4. Nu sunt in masura sa vorbesc despre creatia domnului Ionatan Pirosca, si cu atat mai putin despre om, dar ce pot spune e ca, pentru mine, a fost si este o mare binecuvatare profunzimea cu care privea dansul lumea, viata, credinta…

    • Ramona,
      Așa cum sugerează și Edi, Ionatan are o poveste de viață foarte tumultoasă, pe alocuri amuzantă, pe alocuri teribil de tristă. Într-un fel, poate că e bine că nici nu ai aflat mai multe, că poți privi totul fără să fii influențată de prezența autorului. Iar dacă ai ajuns să spui astfel de cuvinte, eu zic că-i de bine și pentru autor.

  5. Din polemicile cu Ionatan Pirosca nu am avut decat de castigat. Mi s-a parut interesant faptul ca desi nu se lasa induplecat, avea momente cand devenea… impaciuitor.
    Cu siguranta istoria literaturii crestine il va pastra printre alesi.
    Domnul sa-i mangaie pe toti cei care il plang !

    Un cuvant de despartire pentru Ionatan puteti citi si pe http://www.bruxellesmission.org

    • @zaharia
      Da, aveți dreptate cu împăciurea.

      Cât privește istoria literaturii creștine… nu știu să existe în plan să se scrie vreuna. Dar, cine știe?

  6. Multumesc (atat in nume personal, cat si in numele celui ce mi-a fost sot) pentru cuvintele de apreciere!

    • @Sorina

      Pentru mine e clar că nu-i pentru ce să îmi mulțumiți. Cu riscurile de rigoare, cred ceea ce am spus și mai cred că poate trebuia să spun aceste lucruri. Într-un sens aș putea zice că nu mi-am făcut decât datoria care îmi dădea ghes.

  7. Eu nu l-am cunoscut,poate il voi cunoaste din poeziile lui dar pana atunci ii las in semn de omagiu un mesaj:
    VOM FI SCHIMBATI 1990
    Cand de dureri sunt framantat
    Incat nu sunt in stare-n minte
    Sa gandesc sau sa ma rog neincetat
    Trupul meu o neputinta simte

    Iar cand sunt ispitit
    Prin poftele carnii mele
    Vrednica-I de dispretuit
    Aceasta pamanteasca fire

    Trupul meu care ma smereste
    Prin aceste porniri ale sale
    Imi face un mare serviciu
    Si inteleg al”Golgotei”sacrificiu

    Sufletul meu a fost deja transformat
    Prin Duhul Sfant,prin credinta
    Si corpul meu se va reinoi in ceasul dat
    Scapand astfel de umilinta.

    Cand va fi aceasta schimbare?
    Nu putem cu precizie sti
    Dar numai aceasta nadejde
    Ne poate sustine si intari

    In timpul zilelor de incercari
    Ce in trup ne aduc dureri.
    In cer nu va mai fi suferinta
    Vom avea biruinta!

    Dureri,inimi sovaitoare,mie
    Batrani,gramada de infirmitati
    Bolnavi,morman de carne-n agonie
    Trece vor toate si”Vom fi schimbati”

  8. ai dreptate in multe din cele cateva lucruri pe care le-ai surprins. il recunosc pe tata. multumesc pentru asta. desi daca nu-ti reusea, ustura mai putin.

  9. […] This post was mentioned on Twitter by Teofil Stanciu. Teofil Stanciu said: La moartea poetului Ionatan Piroșca http://bit.ly/doAZjA […]

  10. […] La moartea unui poet – despre Ionatan Piroșca […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: