Curtea Constituțională – ogradă de orătănii?

Curtea Constituțională a României funcționează parcă după principiul curții cu orătănii: cel mai „cocoș” sau mai „curcan” se face stăpân și dictează anularea unor legi sau amputarea lor. Stranii făpturi mai populează această Curte care ar trebui să fie dintre cei mai imparțiali și credibili garanți ai democrației. Că doar Constituția este cea care ne spune ce drepturi și obligații fundamentale avem ca cetățeni.

Când colo, surpriză! Curtea este sesizată cum că – acum – legea după care funcționa ANI nu este constituțională. Legea e mare – zice careva – nu a fost anulată toată. Nu, ci doar articolele care permiteau ANI să solicite intervenția instituțiilor puterii judecătorești. Acum agenția poate verifica orice vrea, dar să nu mai spună la nimeni.

Asemăntător a procedat aceeași îmbâcsită Curte și cu CNSAS, când Voiculescu s-a mișcat abil ca să-și apere poponețul. Se pare că CC își dă seama că legile sunt problematice numai în momente cheie. Chiar în această perioadă, se spune „pe surse”, ANI demarase verificarea unor judecători de la CC. Așadar, CC face o mișcare din condei și anihilează însăși instituția de control. Judecătorii devin dumnezei absoluți.

Dar să presupunem că știrea „pe surse” e falsă și că CC-ul pur și simplu veghează dezinterestă la constituționalitatea legilor. O seamă de întrebări se ridică din negura procedurilor. Ceva e fundamental eronat în democrația românească. Sau cineva are tot interesul ca lucrurile să nu funcționeze.

Dacă s-ar fi vrut ca legile să fie toate garantat democratice, se putea cere printr-o lege – măcar pentru cele care vizează separarea puterilor în stat, verificarea bunei funcționări a instituțiilor reprezentative – un aviz consultativ înainte de promulgarea legii. Odată dat acest aviz, CC să nu mai aibă ulterior dreptul să revoce decizia de constituționalitate decât cu urmări de vreun fel sau altul. Altfel se poate juca cu orice lege și mai ales cu nervii noștri. Ceea ce nici nu ezită să facă.

Există posibilitatea sesizării Curții de către diferite instituții, însă acestea nu au făcut nimic în acest sens. Oare de ce nimeni nu a încercat să se asigure că legea pe baza căreia funcționează un organism de control – înființat pentru a stăvili corupția generalizată – este inatacabilă?

Când auziră că legea ANI e pasibilă de neconstituționalitate, pesedeii începură să țopăie ca apucații. Că, vezi bine, li se confirmă teoria că respectiva instituție de control este unealtă politică. Culmea e că s-ar prea putea să aibă dreptate. Problema survine însă în cu totul alt punct. Acum pesedeilor (în special) le convine decizia CC. Dar aceeași CC a dat și decizia finală în privința alegerilor. Iar capetele luminate care acum aplaudă contestarea ANI se înneguraseră rău la față pe atunci, nemulțumite de asemenea decizie părtinitoare.

Altfel spus, nimeni nu are vreun respect pentru una dintre cele mai importante instituții ale țării – importantă prin efecte. Pentru partidele politice e infinit mai important circul lor penibil și imoral decât orice principiu sau orice simbol. Atitudini de mercenari plătiți să hăhăie la comandă ca să inducă lumea în eroare. Din atitudinea PSD și PNL față de deciziile CC reiese cât se poate de clar că sunt considerate valide doar hotărârile agreate de interesul de partid.

Ce se poate face totuși cu acești judecători? Păi… sunt „inamovibili pe durata mandatului” și „nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor”. Deci responsabilizarea lor sub orice formă este un drum înfundat. Așteptăm să-i schimbăm (în 9 ani vor fi deja alții).

Soluțiile trebuie căutate în altă parte. Legile sunt adoptate, nu-i așa?, de către Parlament. Dar Parlamentul nu poate fi tras la răspundere pentru că a dat legi proaste. Nici măcar când a votat un buget pentru uzul propriu în disprețul populației nu s-a putut face absolut nimic. Povestea cu votul care poate face o schimbare e doar parțial adevărată și crezută cu ardoare numai de naivi.

Singura posibilitate ce rămâne este ca președintele țării să-și ia niște consilieri juridici mult mai competenți. Acum, de pildă, ar trebui ca decizia CC să fie urmată de o serie de demisii. Oameni care sunt plătiți să preîntâmpine tocmai astfel de incidente au fost neglijenți. E clar că nu mai pot face nimic, dar măcar o chestie simbolică, de onoare ar putea face. Nu se va întâmpla, desigur.

Concluzia dură e că suntem conduși de niște incompetenți sau de indivizi rău intenționați. Aceștia fie chiar nu au habar ce fac, deci nu pot produce un lucru temeinic, fie nu vor decât să lase impresia că se strofocă. Dacă motivarea CC nu e pur și simplu fantezistă (hai să nu excludem nici asta), atunci înseamnă că nimeni dintre susținătorii legii nu se poate scuza.

Prostit în toată faza rămâne „popolul suveran”. E de ținut minte însă că, dacă o să maimuțărim (ca de obicei) modelele occidentale, sunt șanse mari ca importanța curții cu orătănii constituționale să crească într-o măsură din ce în ce mai semnificativă.

Anunțuri

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s