Postat de: Teofil Stanciu | 01/04/2010

Marea păcăleală

Suprapunerea dintre 1 aprilie și Joia Mare mi s-a părut destul de bizară. Și nepotrivită. Dar stând puțin și aprofundând chestiunea, mi-am dat seama că e cât se poate de justificat. Joia toată creștinătatea sărbătorește instituirea unuia dintre actele fondatoare ale creștinismului: prima euharistie (sau cina cea de taină).

Ceea ce se întâmplă atunci, potrivit relatărilor din evanghelii, are un aer de păcăleală. Christos își oferă propriul trup spre a fi mâncat de către discipoli și propriul sânge pentru a fi băut. El era însă întreg, deci nu putea fi vorba de a mânca efectiv trupul și de a bea sângele. Cu siguranță că acel îndemn a stârnit atunci nedumeriri între apostoli. Iar mai târziu, mulți neinițiați au avut destule probleme să înțeleagă despre ce fusese, de fapt, vorba. De aceea au ajuns creștinii să fie acuzați de canibalism.

Pentru un privitor exterior, rămâne și azi un spectacol ieftin, un gest fără acoperire: Christos nu este pâine și vin. Trupul Mântuitorului nu poate fi realmente fărâmițat în miliarde de bucățele care să ajungă la fiecare creștin de-a lungul istoriei și de-a latul pământului. S-ar putea trage foarte bine concluzia că oamenii care dau crezare acestei afirmații ciudate se lasă trași pe sfoară.

Dar nu este creștinismul, la urma urmei, marea păcăleală a tuturor veacurilor pentru mulți? S-o luăm de la început. Evreii așteptau un Mesia adevărat, care să vină războinic și să răzbune veacuri întregi de împilare, să readucă Israelul la prestigiul de odinioară și chiar mai mult decât atât. Când colo, se trezesc cu un ins care, pe lângă că e de origine umilă, nu are deloc aspirații de lider, nici nu pare să dovedească trăsăturile necesare. Caută mai degrabă compania celor sărmani.

În același fel, mulți au așteptat ca toate problemele lor să se rezolve odată ce aderă la creștinism. Unii voiau bogăție, alții putere, alții influență, faimă, sănătate, viață lungă, existență netulburată etc. Pe toți aceștia, creștinismul i-a păcălit. Fiindcă nu le-a putut oferi așa ceva. Chiar dacă s-a întâmplat ca și unii dintre mai-marii bisericii să promită în numele Domnului toate astea.

Mai mult, cei care chiar au obținut aceste lucruri pe pământ nu arareori s-au oprit la ele. Creștinismul a devenit o unealtă inertă pentru ei, la fel ca oricare alta: gândirea pozitivă, autoritarismul, înșelătoria etc. Iar cei ce au privit spectacolul istoriei au preferat adesea să vadă numai urma pe care au lăsat-o acești șarlatani. Însă privitorii respectivi s-au înșelat.

Mulți alții se declară înșelați în așteptări de afirmațiile creștinismului despre Christos și despre Dumnezeu. Consideră că toate cele spuse în Biblie nu pot fi luate de bune decât dacă le confirmă arheologia, fizica, biologia, geologia și alte –logii moderne. Dar Scriptura nu e manual universal.

Sunt destui pentru care Dumnezeu e un șarlatan fiindcă se declară bun, dar tolerează răul. Ca și cum bunătatea lui Dumnezeu s-ar dovedi prin sancționarea răului, când orice om considerat bun se remarcă tocmai prin îngăduința pe care o manifestă față de răi. Deci Dumnezeu ar trebui să fie mai rău decât un om ca să fie socotit bun!?…

Probabil că singurii pe care creștinismul nu i-a înșelat au fost cei care nu așteptau nimic altceva decât să îl caute pe Dumnezeu. Abia în acest context creștinismul ca unealtă își găsește rostul său și nu se transformă în păcăleală. Cei care nu așteaptă nimic sau așteaptă ce-i mai rău nu prea mai au cum să fie înșelați și nu au pricină să fie dezamăgiți.

Oricine își închipuie că l-a găsit și l-a localizat definitiv pe Dumnezeu s-ar putea să se păcălească însă din nou. Din cauză că, în ce ne privește, condiția noastră fundamentală este aceea de veșnici căutători. Nimeni nu poate să-l pipăie și să urle: „Este”. Da, Dumnezeu se face de cunoscut, dar cine își imaginează că a aflat tot ce era de aflat se amăgește. E propriul său farsor. Dumnezeu se descoperă și se ascunde, fiindcă nu ne țin baierele să-i înțelegem misterul.

De asta cred că 1 aprilie se potrivește de minune creștinismului. Căci omul care se oprește doar la ceea ce vede sau la ceea ce a cunoscut se păcălește singur. Cum ar putea un creier limitat să cuprindă nelimitarea și cum ar putea cuteza un individ să-și închipuie că persoana lui e suficientă pentru câtă revelație are Dumnezeu disponibilă?

Farsele de care avem parte la 1 aprilie sunt repede demascate. Însă farsele pe care ni le jucăm singuri, amăgindu-ne și mințindu-ne sunt mult mai greu de devoalat. Or creștinismul este, în ultimă instanță, un război continuu împotriva păcălelii. Nu are treabă cu festele inofensive jucate amicilor șugubeți, ci cu minciunile rafinate care se insinuează în minte, în inimă, în convingerie religioase.

Când ești prins în mrejele fascinante ale iluziei, realitatea îți pare contrafăcută. De aceea, mulți l-au socotit pe Christos un farsor nefericit, care a murit deoarece s-a încăpățânat să nu iasă din rol. Moartea lui i-a dezamăgit pe mulți, mesianitatea lui părea o mare păcăleală. Asta până la înviere.

Trebuie admis însă, de dragul onestității, că s-ar putea ca creștinismul să fie, într-adevăr, cea mai mare păcăleală a istoriei. Însă, din aceleași considerente, orice om cu scaun la cap ar trebui să se întrebe măcar o dată în viață: dar dacă tocmai creștinismul este adevărat, iar tot ce încercăm să încropim în afara lui este o farsă sinistră? Răspunsul se dă individual, nu în grup.


Responses

  1. […] Cugetări (72) By Alin Cristea “Creștinismul este, în ultimă instanță, un război continuu împotriva păcălelii.” – Teofil Stanciu […]

  2. „Sunt destui pentru care Dumnezeu e un șarlatan fiindcă se declară bun, dar
    tolerează răul. Ca și cum bunătatea lui Dumnezeu s-ar dovedi prin
    sancționarea răului, când orice om considerat bun se remarcă tocmai prin
    îngăduința pe care o manifestă față de răi. Deci Dumnezeu ar trebui să fie
    mai rău decât un om ca să fie socotit bun!?”

    Filosofic vorbind mi se pare tare ciudat argumentul.

    Pe baza premiselor lui as putea construi un argument împotriva
    bunatatii Dumnezeului biblic.

    1. Putem cunoaşte cât de buna este o persoana raportandu-ne la nivelul
    de toleranta pe care îl are fata de rău.
    2. Cu cât nivelul de toleranta asupra raului este mai mare, cu atât
    persoana este mai buna.
    3. Dumnezeu este considerat perfect si bunatatea lui este maxima.
    4. Rezulta ca Dumnezeu ar trebui sa tolereze tot raul posibil.
    5. Dumnezeul biblic nu tolereaza tot raul posibil.
    6. Dumnezeul biblic nu poate fi perfect din punct de vedere al
    bunatatii.

    Cred ca existenta Dumnezeului biblic este compatibila cu existenta raului si a suferintei insa nu cred ca argumentul pe care il oferiti aici este bun si nu cred ca ar putea rezolva problema.

    P.S. Mie mi-a placut articolul.

    • @David Iach,

      N-am intenționat să furnizez aici un argument filosofic, ci unul al bunului-simț. Adică, despre oameni se zice că-s buni tocmai dacă se arată îngăduitori, dar despre Dumnezeu se așteaptă să fie un soi de gardian universal. Știu că acest argument mai păcătuiește undeva: că răul făcut altuia trebuie să cântărească altfel decât răul făcut mie însumi. Însă, la cum înțeleg eu, Dumnezeu resimte cel mai acut răul lumii.

      Din punct de vedere filosofic poate că ar fi fost mai nimerită invocarea liberului arbitru în acest context. Fiindcă o bună parte din ceea ce vedem ca fiind rău pe lume decurge în mod direct sau indirect din alegerile noastre individuale sau colective.

  3. este ciudata chestia asta cu dumnezeu. exista sau nu este o mare dilema la care insusi papa de la roma nu poate raspunde cu exactitate.o simpla intrebare la care nimeni nu a fost capabil sa dea un raspuns exact cat de vechi este pamantul conform bibliei o simpla premiza de la care se poate pleca si tot castelul de nisip se naruie. stinta a dovedit ca pamantul are cam cateva milioane de ani conform bibliei mai mult de cateva mii nu are deci o mare dilema astept raspuns

    • @neo6989

      Dacă papa nu dă un răspuns, n-ar fi cam hazardat să mă erijez eu în mare cunoscător? Totuși, Biserica Catolică dă nu răspuns destul de nuanțat, din câte știu. Există savanți catolici care studiază diverse domenii deși ei sunt călugări sau parte din ordine terțiare. În fine…
      Ideea e că nu există o perspectivă unitară asupra acestei chestiuni nici în mediul creștin. Unii – mai literaliști – consideră că primele capitole din Geneza trebuie luate întocmai, alții socotesc că acolo e vorba de o exprimare metaforic-simbolică. Personal înclin mai degrabă spre aceasta din urmă, dat fiind faptul că Biblia nu e carte de știință, ci e revelație mântuitoare. În esență, e prea puțin important. Fiindcă nici echivalarea „zilelor” cu ere geologice nu exclude rolul de creator al lui Dumnezeu. E vorba, în realitate, de o problemă fals religioasă. Nici măcar dacă s-ar putea dovedi fără niciun dubiu că omul se trage din maimuță tot n-ar fi un motiv de îngrijorare: pentru simplul motiv că saltul de la maimuță la om nimeni nu va putea explica cum s-a produs efectiv, așa că asta rămâne în seama credinței. Multă parte din știința modernă e chestie de credință, chiar dacă savanții se străduiesc (unii, nu toți) să ne convingă de contrariul.

  4. […] This post was mentioned on Twitter by Twitt Expert. Twitt Expert said: Recomandare articol: Marea păcăleală « Cu drezina http://ow.ly/1tWXx […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: