Postat de: Teofil Stanciu | 30/03/2010

Limbajul capitalismului și limbajul democrației

Limbajul capitalismului se reduce, în esență, la posesia de capital. Tot ce trebuie să facă cel ce vrea să vorbească pe limba capitalismului este să cunoască valoarea banului și să-și formeze năravul de a-l multiplica prin orice mijloace posibile. Limitele capitalului – sau ale mijloacelor de acumulare – sunt destul de laxe, în funcție de om, de loc și de perioade.

Odată scăpați de Ceaușescu, românii au deprins destul de repede limbajul capitalismului. Iar asta se petrecea în ciuda eforturilor lui Iliescu de a menține monopolul statului asupra economiei. Țăranii s-au grăbit să-și recupereze pământurile, având încă destul de vii în minte anii de dinainte de colectivizare. Câțiva întreprinzători mai curajoși au deschis și primele afaceri. La aceștia se adaugă, desigur, și marii profitori ai sistemului, care au ajuns în foarte scurt timp să dețină foarte multe bunuri, ocrotiți de ochii binevoitori ai guvernărilor de atunci.

Toți aceștia au învățat (ori și-au aminiti) prompt că proprietățile le aparțin și că trebuiesc apărate. Limbajul posesiunilor e relativ ușor de însușit, fiindcă se leagă de a avea. Frustările din anii comunismului – când condițiile proprietății erau foarte șubrede – s-au suprapus peste tentația înavuțirii (adânc înrădăcinată în ființa umană). Oamenii voiau să dețină și voiau să-și sporească ceea ce deja posedau. Astfel că fundamentele unei comportări capitaliste au fost puse în scurtă vreme.

De atunci, acest limbaj al proprietății a proliferat, a căpătat noi accente și s-a îmbogățit considerabil, ajungând și la hipertrofieri și depășindu-și ades sfera de legitimitate.

Pentru a limita tendința de îmbogățire, nu există foarte multe tipuri de pârghii. Cea mai eficientă ar fi, fără îndoială, morala proprie, dobândită de timpuriu, prin educație. Însă, în fața profitului, etica bate adesea în retragere, fiindcă este „nerentabilă”. Altfel spus, inclusiv moralitatea a căzut sub sancțiunea limbajului capitalului. Atâta vreme cât legile sunt făcute fie strâmbe, fie aproape inaplicabile, altă limită nu prea există pentru cel ce învață, agonisind, limba în care vorbește capitalul.

În parte, acest lucru se datorează și faptului că românii au rămas foarte în urmă la limba democrației. Fundamental (la cum înțeleg eu), democrația nu înseamnă că o societate e condusă de către (oameni din) popor, ci că este condusă pentru binele unei majorități, că se urmărește apărarea intereselor celor mulți. Limba democrației este una a drepturilor negociate și respectate, a limitării abuzurilor, deci o limbă a intereselor comune.

Acest tip de exprimare e mai sofisticat, fiindcă ține și de a fi, nu doar de a avea. Iar devenirea și ființarea sunt chestiuni laborioase, cu rezultate lente, cu investiții mari și beneficii nesigure. Că așa stau lucrurile stă mărturie faptul că unii au preferat să se definească prin ceea ce dețin, fiindcă e mult mai simplu și mai rapid. Însă această identitate întemeiată pe proprietate este una extrem de volatilă. E de ajuns un incident minor și se pulverizează.

Iată un asemenea bobârnac furnizat – ce ironie! – tocmai de către un prosper om de afaceri român. Dacă replica lui ar fi fost rostită de către un individ din clasa mijlocie sau de către un sărăntoc, ar fi părut (și poate chiar justificat) o explozie de invidie. Sorin Ovidiu Vântu – căci despre el e vorba – stă în fruntea ierarhiilor, așa că nu-l putem suspecta că s-ar invidia pe sine. Iar dacă se disprețuia, se putea lăsa anchetat alături de Maria Vlas. Într-un unul din cele mai recente interviuri, are o replică memorabilă:

Să nu vă închipuiţi că cei care fac bani sunt de o inteligenţă superioară. E o simplă chestiune de noroc. Mulţi au încercat, unii au avut noroc şi au reuşit, alţii n-au avut noroc şi n-au reuşit.

Acest tip de afirmație ar trebui să scuture serios orice identitate contrafăcută, întemiată, așadar, pe principiile avuției. Dar e foarte probabil că în cazul celor mai mulți nu se va întâmpla nimic. Iar acesta nu e decât un semn care confirmă spusele „mogulului”. Unii nu sunt nici măcar suficient de inteligenți să remarce cât sunt de limitați.

Exprimarea în limbaj democratic – în sensul adevărat al cuvântului – presupune raportări ideologice, delimitări conceptuale, convenții, asumări etc. Toate acestea necesită interacțiune umană civilizată, definire identitară prin relații, nu prin posesiuni. Chestiunile ce țin de reglementarea relațiilor comerciale sunt – sau ar trebui să fie – doar un aspect al legăturilor complexe  care se reglează în termenii democratici.

Înțelegerea limbajului democrației și a mecanismelor după care funcționează necesită o minimă instruire corespunzătoare. Românii încă nu sunt obișnuiți, de pildă, să conceapă nici măcar la nivel teoretic distincția dintre puterile statului. Pentru cei mai mulți votanți, președintele trebuie să facă, să dreagă, să fie și economist-șef al țării și, totodată, procuror-șef și judecător. De asemenea, președintele trebuie să fie și legiuitorul principal. Or acest lucru este completamente fals și ar însemna un exces taxat de către democrație.

Totuși, am văzut în toate campaniile electorale, candidații înșiși alimentează această confuzie complet nedemocratică, promițând lucruri care nu sunt sub nicio formă de competența lor. Surprinzător este că oameni educați cad în aceeași capcană (poate voluntar, poate nu), aruncând cu acuze care vizează domenii care nu sunt de resortul unui președinte sau al unui politician.

În plus, lumea politică a devenit un fel de mare talcioc, unde doar limbajul capitalist mai grăiește, totul fiind tranzacționabil la un anumit preț. În această ecuație mai trebuie adăugat încă un ingredient: puterea.

Ingredientul minune poate fi controlat – datorită potențialului să exploziv – numai dacă este manipulat cu mănușile democrației – care, prin definiție, limitează și distribuie puterea astfel încât să nu ajungă să se concentreze prea mult în mâinile a prea puțini. Chiar și în aceste condiții, puterea poate produce răni invalidante celor care îi ajung în preajmă. Ca să nu vorbim despre faptul că dă dependență.

Odată intrată însă pe mâna celor care nu cunosc alți termeni decât ai capitalismului brutal, puterea devine marfă. La nivel laic, acest lucru e la fel de grav precum comercializarea religiei de către Biserica Catolică înainte de Reformă. Consecințele sunt aproape imprevizibile, însă sabotarea limbajului democratic nu poate prevesti nimic bun.

Întotdeauna confuzia limbajelor marchează o confuzie la nivelul percepției. Termenii pe care-i folosim, simbolurile și reperele la care apelăm sunt dovada felului în care înțelegem și asimilăm realitățile. Devine limpede astfel că acest amestec al limbilor, al sferelor semantice e o boală ce răsare din creierul nostru. Cu puțină educație – morală și civică – s-ar putea îmbunătăți simțitor situația. Dar și educația este contaminată deja de obsesia profitului și eficienței economice.

Iată un demon căruia se pare că suntem dispuși să-i sacrificăm orice ideal și să-i supunem orice țel.


Responses

  1. […] De reflectat (16) By Alin Cristea “Întotdeauna confuzia limbajelor marchează o confuzie la nivelul percepției. Termenii pe care-i folosim, simbolurile și reperele la care apelăm sunt dovada felului în care înțelegem și asimilăm realitățile.” – Teofil Stanciu […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: