UPDATE 2: O analiză nuanțată și pertinentă a scandalului de pedofilie poate fi citită aici.
UPDATE: Urmăriți aici o mo(n)stră de obiectivitate jurnalistică: de la titlu până la ultimul rânduleț. Marca Realitatea-Cațavencu. Dacă și cei buni procedează astfel…
––––––
E absolut condamnabilă pedofilia unor preoți din Biserica Romano-Catolică. Incidența acestor deviații ridică multe probleme și întrebări cu care Vaticanul va trebui să se confrunte. Gestul prin care Papa Benedict XVI își cere iertare este unul ce vine în continuarea celor inițiate de Papa Ioan Paul al II-lea. Chiar dacă survine, poate, puțin cam tardiv, nu trebuie ignorat. Ba chiar merită luat ca exemplu.
Societatea este foarte revoltată de agresiunile la care au recurs preoții. Și pe bună dreptate. Niciun copil n-ar trebui să treacă prin asemenea traume, cu atât mai mult cu cât siluitorii ar fi trebuit să le fie părinți duhovnicești.
Aceeași societate manifestă însă foarte multă înțelegere pentru alte tipuri de agresiune sexuală. Mă gândesc în special la agresiunea ideologică. Efectele acesteia sunt mai puțin traumatice în aparență, fiindcă ideile nu dor, nu lasă răni fizice, nu produc șocuri, nu bulversează psihicul. Mecanismele lor de insinuare le permit să afișeze toate însemnele inocenței.
Fundamental în problema pedofiliei – dacă e să analizăm puțin mecanismul acestor monstruoase acțiuni – este contactul sexual împotriva voinței copilului. Ba chiar se merge mai departe, orice contact fizic de natură sexuală între un adult și un minor poate să intre la categoria pedofiliei. Chiar și cele reciproc încuviințate. E normal să fie așa.
Dar normalitatea asta are prea multe amendamente care o invalidează. Minorilor li se face „educație sexuală”. În alte părți (în țările occidentale), mai asiduu ca la noi. Culmea e că, în cazul acestui demers „instituțional” și „educațional”, minorii sunt socotiți suficient de responsabili încât să li se îngăduie libertate deplină în privința vârstei la care să-și înceapă viața sexuală. Important este doar să aibă la îndemână prezervativul.
Marea Britanie se confruntă cu o adevărată epidemie de sarcini la adolescente. Dar nu se revoltă nimeni că ele s-au culcat cu băieți de vârsta lor. Nici nu se ridică întrebarea cu cine s-au culcat. Eventual se pune problema avortului și se revine la necesitatea actului sexual protejat. Nicio vorbă despre responsabilitate. Nu li se contestă consimțământul liber exprimat.
Așadar, atâta vreme cât sexualitatea este pusă în contextul ideologiei ce promovează dezinhibarea sexuală, inclusiv minorii au dreptul să facă orice doresc. Cu cine doresc. Dar cu prezervativ. Nimeni nu are voie să-i tempereze, nici să le îngrădească libertățile. Biserica, dacă aduce vorba despre abstinență, este socotită abuzivă, desuetă și revolută. E interzis să te scandalizezi că propriii copii sunt supuși unei demagogii perverse, fiindcă ea poartă aura și girul instituțiilor cu nume pompoase.
Faptul că societatea reușește să se scandalizeze vizavi de pedofilia preoților ar putea fi încă semnul unei sănătăți latente. Care, după câte se vede, nu avea cum să vină din ideile moderne despre emancipare individuală. Ci e în mod cert de sorginte tradițională.
Merită pomenit aici că unul dintre luptătorii fervenți pentru libertățile de orice fel, bătrânul Sartre, a semnat (prin anii ’70) un document care solicita dreptul neîngrădit de a întreține relații sexuale cu minori. Filosoful francez nu era singur în acest demers, ci însoțit de o grămadă de „luminați” care luaseră parte în mod activ la evenimentele celebrului Mai ’68.
Tot luptătorii pentru libertatea sexuală sunt cei care, prin insistența lor de a impune normalitatea homosexualității, au compromis prietenia între cei de același sex. Azi oricare doi prieteni mai apropiați cad sub incidența posibilei homsexualități. Chiar în glumă, această ipoteză e mereu prezentă, ca o fantomă malefică. Însă ideologii care au generat această stare de fapt n-au nicio tresărire de remușcare, fiindcă pentru așa ceva e nevoie de un fundal moral, de o conștiință activă.
Ba chiar mai rău, încă din preadolescență, copiii sunt bombardați cu idei care-i încurajează să-și caute „identitatea sexuală”. În acest sens, sunt uneori îndemnați să „experimenteze”. Au la dispoziție automatul de prezervative al școlii, au anticoncepționalele. Nu trebuie decât să-și dea frâu liber fanteziilor. Just do it!
Pentru a contura și mai precis contextul, să adăugăm că există linii telefonice speciale la care copiii pot să sune când se consideră abuzați de către părinți. Așadar, ei sunt socotiți responsabili, capabili să delimiteze între pedeapsa justă și cea exagerată. Nu există limită inferioară de vârstă pentru acești apelanți.
Când un copil de 5 ani este socotit agresor sexual periculos, unii ar spune că s-a ajuns prea departe. Unii, dar nu cei care promovează această etică a suspiciunii și care sunt aceeași cu cei care încurajează manifestarea liberă a sexualității. Doar într-o minte denaturată moral se putea naște asemenea idee bolnavă.
E limpede astfel că urmașii acestor ideologii nu dețin terenul moral stabil pe care să se situeze pentru a condamna faptele preoților. Ei n-au la îndemânână decât anticlericalismul, care însă e profund viciat de ipocrizie.
O scurtă recapitulare poate că ar fi de folos. Copiii sunt considerați suficient de responsabili pentru a-și denunța părinții violenți sau pentru a-și decide activitatea sexuală. Sunt încurajați să-și elibereze impulsurile sexuale de prejudecățile morale ale părinților. Li se pun la dispoziție mijloace care să faciliteze promiscuitatea. Sunt descurajați (implicit) să stabilească relații trainice cu prieteni de același sex. Iar asupra lor planează suspiciunea infracțiunii sexuale încă de la o vârstă incredibil de fragedă. Toate în numele emancipării morale.
Asemenea societate dementă și inconsecventă mi se pare că nu are în față decât o singură posibilitate justă sub raport logic: pedofilia să fie socotită o inițiere timpurie în arta amorului. Dacă un copil de 5 ani poate face pușcărie pentru abuz înseamnă că e suficient de responsabil încât să-și dea acordul pentru o relație sexuală cu un matur.
Rămâne așadar ca temei numai insuportabila morală tradițională. Consecventă cu sine – în ciuda unor exagerări sau derapaje –, aceasta consideră pedofilia o monstruozitate tocmai pentru că nu acordă același statut adultului și minorului. Morala tradițională ierarhizează nivele de responsabilitate. Totodată ierarhizează și libertățile acordate. Or asta deja nu mai place.
Ipocrizia constă în aceea că opinia publică înfierează pedofilia preoților, mizând însă pe o reacție generată de străvechile resorturi morale. Cu toate că aceeași opinie publică pledează, oficial, pentru eliberarea deplină de sub povara eticii tradiționale. Această inconsecvență vine fie dintr-o deficiență logică, fie dintr-un soi de utilitarism cinic.
Cu drezina 
Intr-o lume formata din oameni adica animale dotate cu spirit e normal sa te impiedici la tot pasul de deficiente logice si de utilitarism cinic sau nu.
Problema care se ridica aici e permanenta disputa privind necesitatea si eficienta constrangerii in relatiile sociale. Evident ca relaxarea regulilor sociale privind relatiile sexuale cu si la minori este rezultatul presiunii dinspre animal in oamenii moderni in societati dezvoltate care castiga se pare mai mult teren decat suntem dispusi sa acceptam, cel putin cei care venim din societati aparent mai putin afectate de fenomen.
Ca si alte pericole prezente in societati civilizate despre care ai scris cu alte ocazii si acesta poate fi usor ‘vazut’ prin prisma aceluiasi animal, a celui social. Oricat am condamna insensibilitatea etica a vesticilor tot mai a-crestini nu cred ca putem spune ca Tom si John si Mary accepta cu seninatate situatia sau ca nu ar condamna aceste fapte. Problemele cred nu sunt de ordin etic in prima faza cat mai ales de natura sociala. Deviatiile de orice fel nu numai sexuale au existat dintotdeauna. Ceea ce se condamna mai usor e de fapt vizibilitatea lor care e sinonima pentru unii cu publicitatea.
Ceea ce nu e condamnat explicit e incurajat par sa spuna unii.
Jocurile de initiere sexuala sunt parte a (auto)educatiei copilului in mod natural. Vizibilitatea sporita a acestora duce la acceptabilitate sporita care la randul ei poate impinge lucrurile mai mult decat normal, pana la sarcinile prematurilor.
sam,
Aștept să mă contrazici, ca unul care te afli mai aproape de manifestările de facto ale chestiunilor pe care le semnalez eu.
Dacă ar fi vorba de o apropiere de animal(ic), ar fi relativ simplu. Dar animalul nu face nici sex protejat nici avort. Iar perioadele de „călduri” sunt limitate la câteva săptămâni pe an. O știu ca unul care a văzut multe vaci, scroafe, pisici, iepe etc. Dacă ar fi să urmăm exemplele animalelor, am fi de-a dreptul abstinenți (de fapt, femeile, bărbații ar fi masculi feroci).
Cred mai degrabă că e vorba de o ideologie perversă, care dezumanizează omul aruncându-l mai degrabă spre demonic, decât spre animalic.
Există jocuri de inițiere sexuală. În zilele noastre, sexualitatea e inevitabilă. Încă o dată, mulți pudibonzi se oțărăsc degeaba să ne explice cum stă treaba cu puritatea, fiindcă niciun tânâr trecut de vârsta majoratului nu poate zice că n-a văzut măcar o imagine nud. Poate cel mult să nu-i dea nicio importanță, să nu zăbovească asupra ei, dar de văzut, toți au văzut (în România, după cum poate știi, toate chioșcurile de ziare au și reviste pentru adulți în vitrină).
Scandalos e faptul că aceste jocuri sunt considerate firești și necesare de către școală. Că instituțiile care se ocupă de educație devin un fel de bordel ideologic.
Perversiunile se mai intalnesc si la animale dar cred ca le putem incadra mult mai bine in seria comportamentelor umane. Animalul in stare normala, netraumatizat nu se manifesta aberant in plan sexual. Asta pare sa devina normalitate doar pentru om. Ba intr-un cadru emancipat tinde sa devina chiar o eticheta. ,,Sofisticariile” sexuale tin mai degraba de grupurile elitiste decat de yona plebee. Si in trecut se cunosc locuri si perioade in care libertinajul dus la stadiul extrem a constituit o regula. Poate sa ne impresioneze mai curand extinderea pe care o ia in prezent fenomenul.
Inainte de toate avem cred eu, o problema in a defini perversiunea sexuala. Ce inseamna a fi pervers sexual ? E o intrebare pe care eu mi-o pun si cred ca v-o puneti si dvs ca multi altii. Pentru ca totul a devenit confuz. Plimbandu-ni-se prin fata ochilor tot felul de teorii si cuvinte ,,frumos mirositoare” ni se trage pe sestache covorul de sub picioare. In curand ne vom trezi in pom. Pe preotii pedofili ii condamnam (si foarte bine facem) in virtutea unui criteriu pe care nu-l mai aplicam in alte cazuri. Care sunt atunci criteriile noastre dupa care putem evalua ce ni se intampla ? Totu-i relativ, deci si judecatile noastre si politica noastra. Aveti o definitie mai buna pentru haosul generalizat ? Cine sunt cei care vor castiga cel mai mult din asta ?
Mi-a placut formula ,,utilitarism cinic”.
Criteriile se schimbă mereu. Perversiunea era cândva mai clară medical, acum deja începe să fie difuză. Standardul american (care e copiat și de alții) suferă schimbări de la an la an. Multe „boli” sunt scoase de sub spectrul maladiei și devin comportamente tolerate sau chiar dezirabile. Acesta a fost și traseul parcurs de homosexualitate.
‘Sunt încurajați să-și elibereze impulsurile sexuale de prejudecățile morale ale părinților. Li se pun la dispoziție mijloace care să faciliteze promiscuitatea’ Unde Teofil?Nici o societate nu incurajeaza viata sexuala a minorilor si niciunde nu li se pun la indemana mijloace pentru a o face, altfel nu ar fi atatea dezbateri pe tema asta.Prezervativul nu e un ‘incurajator sexual’,asta o stiti mai bine voi barbatii caci va plangeti ca nu va place sa-l utilizati.L-as considera ‘descurajator sexual’ 🙂 Sexul,asa cum e mereu descris si in Biblie,e chiar unul din terenurile in care se da lupta dintre bine si rau.Biserica zice: utilizat doar pentru procreere,laici:utilizat si pentru placere.Asadar la ce utilizam sexul?In rugaciunea ‘Tatal nostru’ ii cerem lui Dumnezeu ‘si nu ne duce pe noi in ispita’,nu?Mi s-a parut mereu curios de ce ii cerem lui Dumnezeu sa nu ne duca in ispita.Poate ca nu sunt prea clare toate lucrurile.Menstruatia la fete vine la 12-14 ani,fiziologic sunt pregatite sa procreeze,social sunt pregatite de la 18 in sus.Atentie ce invatam in scoala!Mai putina ambiguitate ar fi de folos.Sunt de vina pentru tot ce se petrece in campul ‘sexual’ atat societatea cat si biserica.Niciuna nu da solutii clare,fiecare acuza.
Citeam despre Franța care introdusese în liceele publice automate de prezervative. Iar în America există cursuri de „educație sexuală”.
Citesc când apuc reviste pentru fete de 12-14 ani (gen Bravo Girl) în care fetelor li se spune cum stă treaba cu atracția, cum să se îmbrace cât mai sexi și care sunt pozițiile sexuale cele mai mișto. Asta se întâmplă de cel puțin 5 ani și nimeni din România nu se sesizează. Când am citit pentru prima dată, am înghețat, m-au trecut nădușeli, m-a năpădit furia. Am stabilit așadar locul.
Biserica la care umblu eu nu zice că sexul ar fi exclusiv destinat procreației. Biserica Ortodoxă, cel puțin prin reprezentanții ei cu judecată, nu intră să administreze acest domeniu, lăsându-l la dispoziția cuplului. Știu că există oameni care folosesc un singur contraceptiv: sărbătorile cu roșu din calendarul ortodox. Știu pe alții care iau TOTUL cu mulțumire, inclusiv asta.
Da, și biserica are o răspundere, și societatea. Dar nu se mai știe până unde se întinde jurisdicția fiecăreia. Biserica ortodoxă din România păcătuiește prin absența destul de consistentă din viața socială a populației și din dezbaterile esențiale. Dar cam tot așa fac toate bisericile din România. Cu mici și admirabile excepții.
stiam ca in comunitatile de tigani fetele sunt maritate de foarte devreme…
o fi si asta o solutie?
@maricel,
Nu cred că e o soluție, la cum arată societatea noastră. În felul ăsta, fetele ar fi „condamnate” exclusiv la maternitate, fără posibilitatea de a mai face o școală. Să zicem că se căsătorește la 15 ani și are copil la 17, s-a dus posibilitatea să își termine o școală, rămâne dependentă de soțul ei. Plus că familiile actuale nu-și permit să aibă unul dintre părinți fără serviciu decât dacă celălalt are un salariu consistent. Altfel sunt obligați să muncească amândoi.
Laudat fie Isus!
@Teofil S:
1- Nu amandoi trebuie sa munceasca ca sa fie fericiti.
2- Femeia prin nasteri se mantuieste, iar condamnarea la maternitate este condamnarea la fericire.
3- E bine ca femeia sa fie dependenta de sotul ei, nu sa se gandeasca la divort; din trupul barbatului a fost facuta, nu independent.
4- Fecioara Maria nu implinise majoratul cand Il nascuse pe Isus.
5- Familiile actuale sunt protejate de Dumnezeu daca I se inchina Lui, adica daca au copii si iubire, nu bani si studii.
@ Nicu
În veci, amin!
Sunt de acord pe fond cu enunțurile dvs., însă am niște amendamente.
Primul – și cel mai important – e că aceste afirmații pot fi aplicate deplin numai într-o lume aproape ideală. În cea reală, există divorț, când mama rămâne cu copilul în brațe, iar dacă nu are oleacă de școală, merge și muncește până-i sar ochii sau e nevoită să se prostitueze.
Fecioara Maria l-a avut pe înțeleptul Iosif alături, care a avut puterea (de la Dumnezeu) să treacă peste Legea mozaică și „s-o lase pe ascuns”.
Cred că protecția divină este cât se poate de reală, însă nu se manifestă într-o manieră general valabilă, ci are forme particulare pentru fiecare familie și chiar pentru fiecare persoană în parte. Dacă e să ne gândim numai la Iov sau Osea…
Cât despre dependență, am de gând să vin într-un viitor nu foarte îndepărtat cu un subiect pe această temă. Chiar v-aș ruga să rămâneți prin preajmă, că mă interesează feeback-ul.
Excelent şi lucid!
Mulțumesc!
‘fetelor li se spune cum stă treaba cu atracția, cum să se îmbrace cât mai sexi și care sunt pozițiile sexuale cele mai mișto’…da,daca e la 12-14 ani e cam devreme dar cineva trebuie sa le spuna fetelor astora cate ceva despre erotica caci daca nu se intampla in felul urmator: o femeie cu experienta sexuala va fura barbatul uneia fara exact pe acest criteriu,ca una stie ce sa faca si cealalta nu.Am cunoscut femei foarte frumoase care erau inselate de sotii lor cu altele mai urate si mai in varsta dar ‘maestre in ale sexului’,spre marea lor tristete si delusione.
Despre erotica nu se sufla un cuvintel in nici o scoala din Romania si nici in vreo biserica n-am auzit spunandu-se ceva cu privire la aceasta.Motivul e simplu:nu exista specialisti si daca ar fi cine i-ar lua in serios?Din pacate viata intima a cuplului se ‘invarte’ mult in jurul eroticii.Ceea ce e un semnal pentru unul pentru celalat nu reprezinta nimic si se ajunge la nemultumire,insatisfactie,certuri,divort.
O persoana poate capata experienta doar prin exercitiu.E ca in matematica,
fizica,chimie…in orice domeniu stiintific.Cu cat faci mai multe exercitii cu atat stii sa rezolvi mai bine si mai rapid problemele. Doar ca in domeniul sexual nu sunt ‘acceptate’ experimentarile. Atat societatea cat si biserica prefera sa puna virtutea ca ‘bariera’ a experimentarii sexuale. Ati vazut virtuosi cu experienta sexuala? Ori suntem virtuosi si atunci n-are rost sa formam cupluri,sa ne casatorim, ori formam cupluri si experimentam acele ‘pozitii misto’ pentru a fi satisfacuti sexual si a ‘trage in doi la caruta vietii’. Decideti-va!
Sunt moduri si moduri in care se spun lucrurile.Cu eleganta si simplitate se poate face o buna educatie sexuala fara a cadea in vulgar si frivolitate. Eu si sotul meu eram virgini. Nu va pot descrie cat de greu ne-a fost din punct de vedere sexual sa ajungem a fi satisfacuti amandoi. El stia ceea ce-i spusesera amicii la o bere,pe terasa, mai mult in gluma decat serios. Io ceea ce citisem de prin cartile din biblioteca parintilor mei, care descriau mai mult patologii ale organului genital decat erotica de cuplu. Io asteptam totul de la sotul meu, el,speriat de ‘necunoscut’ si de responsabilitate astepta ‘actiune’ din partea mea. A fost….catastrofal!
E inutil sa condamnam cu ipocrizie transparenta lumii moderne. O persoana inteligenta va sti care e pragul intre normal si pervers,intre abominabil si pur. Sa selectam din informatiile care ne parvin pe toate caile ceea ce ne foloseste. Dar intre a fi sub ‘cortina de fier’ si a fi in fata unei transparente mediatice, o prefer pe a doua. Mai bine mai multa informatie decat cenzura!
Mai e un lucru: societatea premiaza barbatul care a ‘avut’ mai multe femei considerandu-l un cuceritor in schimb pe o femeie care ar fi in aceeasi postura o blasfemiaza considerand-o o stricata. Domnilor, sa incepem a schimba ceva chiar de aici! Nu de alta, dar maine-poimaine veti fi tatici de fiice si atunci incepe suferinta alaturi de cea a fiicelor voastre care intre bombardmentul mediatic si intre condamnarile socio-bisericesti, debusolate,nu vor sti cui si cum sa ceara ajutorul,cum si ce sa faca.
Fericirea femeilor e atat de importanta! Asta presupune afectiune,dragoste,liniste in toate mediile unde se afla femei. Nu sunt o feminista dar presiunea pe care o face societatea si biserica asupra femeilor e enorma comparativ cu cea asupra barbatului.
Sunt mama de fiu.I-am explicat intotdeauna cu bun-simt cum gandeste si simte o femeie pentru ca doresc ca el sa nu fie unul din barbatii incuiati, cu ‘piatra in mana’ pe care i-am vazut pe parcursul vietii mele:acasa,la scoala,la serviciu,in magazin,pe strada….. Cred ca am facut o treaba buna si consider ca cea care va deveni sotia lui va fi fericita: inteleasa,iubita,ajutata.
Se spune: ‘in razboi si in amore totul e permis’.Asa sa fie?Nu prea cred.
Si despre: ‘sa arunce cu piatra cel care e fara de pacat’ ce ziceti?Se aplica?Nu!Toti indreptam degetele unii spre altii intr-o incrancenare din care a disparut si ultima picatura de comprensiune si iubire!
A! Teofil, prezervativul nu e doar un mijloc de contraceptie e anche un ‘aparator partial’ impotriva bolilor venerice care sunt multe:aids,sifilis,hepatita,gonoree,herpes,virusul care produce cancer de col uterin,trichomonas,micoze.De ce partial?Pentru ca multe se regasesc si in saliva si cum prima de a ajunge la sex se trece pe la sarut unul se poate contamina ‘linistit’ fara a fi facut sex.In teorie ar trebui sa ne infasuram intr-o folie di gura 🙂
Inca ceva: impotriva virusului producator de cancer de col uterin pentru care mor in floarea varstei milioane de femei exista un vaccin care se administreaza fetitelor si astfel sunt imunizate pentru cand vor deveni femei.
Mama mea n-a avut aceasta informatie si eu n-am facut vaccinul.De aceea in fiecare an ma urc pe o masa de ginecologie si imi fac pap-test.Acesta poate doar sa descopere in faza incipiente un eventual cancer de col fara a putea sa previna.
As fi preferat bombardamentul mediatic cu informatie din care poate mama mea ar fi aflat de existenta vaccinului si eu as fi acum protejata, in schimb cu falsa pudoare sexuala….se moare!