Cărți proaspete (3)

Am găsit-o adeseori citată, mereu cu titlul în engleză, dar de acum o avem și în românește. E vorba de cartea lui Dietrich Bonhoeffer – Costul uceniciei. Cum încă n-a fost semnalată pe site-ul Editurii Logos, fac trimitere doar la blogul lui Emanuel Conțac, singurul loc în care apare deocamdată știrea. Nu știu care-i va fi prețul, dar cred că își va merita toți banii. Sperăm că nu peste foarte mult timp să i se adauge o pereche (altă editură, același autor).

După câțiva anișori de trudă, în sfârșit a apărut cartea prietenului Daniel Fărcaș: Meister Eckhart. Misticul din căușul ochiului. O semnalez tuturor, deși nu știu câți dintre cei ce o vor citi o să și înțeleagă despre ce e vorba în ea. Dar, chiar și cu aceste riscuri, mi-am propus să mi-o comand în cel mai scurt timp. Să o am cu autograf. Felicitări, Dani!

Cartea este doar o parte din teza de doctorat pe care autorul a susținut-o la Paris IV – Sorbonne, în 2008. În același an a câștigat și concursul I.P. Culianu al Editurii Polirom (pe 2007), iar de atunci se tot moșește cartea. Având în vedere că aproape toate volumele care au câștigat acest concurs de la Polirom ajung în lista lor de cărți la 5 lei, cred că cea mai bună urare ar fi: să aibă parte de un nou tiraj!

Daniel face parte din noua genereție de evanghelici care tind spre o anumită normalitate. Adică, își urmează vocațiile, chiar dacă acestea îi conduc către zone mai puțin frecventate până acum de confrații lor. A scris o lucrare de înaltă ținută academică (cum se spune), dar a optat și pentru un subiect care nu e neapărat foarte gustat: mistica. Păcat că mulți din generația aceasta, deși oameni calificați și fideli bisericii, nu-și găsesc loc prin școlile teologice confesionale. Cu atât mai puțin în instituțiile laice de învățământ superior.

Abia aștept să pun mâna pe o altă carte de la Polirom: Adrian Marino – Viața unui om singur. O autobiografie publicată, la dorința autorului, abia după cinci ani de la moartea sa. Deja volumul a intrat în forță și a constituit prilej de dezbatere culturală.

Oarecum apropiată ca tematică, dar sigur mult mai blândă (măcar pentru faptul că autorul este încă viu), e și cartea lui Nicolae Manolescu – Viață și cărți, publicată de Paralala 45.

Cristian Bădiliță își continuă traducerea Noului Testament cu Evanghelia după Ioan. E o muncă laborioasă cea la care s-a angajat. Să-i dea Dumnezeu reușită.

Se dovedește încă o dată că universitarii ieșeni se țin de lucruri serioase. Sau cel puțin o parte dintre ei. Nu știam că Evul Mediu este de interes și pentru români și mai ales nu mă așteptam să văd cărți despre această perioadă în vremuri de criză ca ale noastre. Surpriza vine de la Alexandru-Florin Platon, Laurențiu Rădvan și Bogdan-Petru Maleon, care semnează un compendiu întitulat O istorie a Europei de Apus în Evul Mediu. De la Imperiul Roman tîrziu la marile descoperiri geografice (secolele V-XVI).

Văd că în ultima vreme începe să fie tot mai la modă Che. Polirom aduce publicului român trei dintre scrierile vechiului tovarăș de luptă al lui Fidel Castro: Jurnal pe motocicletă, Jurnalul revoluției cubaneze, Jurnalul bolivian. Măcar pentru fascinația pe care a exercitat-o asupra unor generații anterioare, tot ar merita citit individul ăsta. Mult mai fascinant decât povestea vieții lui (oricât de excepțională va fi fost) mi se pare modul în care a ajuns un revoluționar destul de sângeros să fie idolatrizat de o generație care voia peace, not war.

Continuu și de această dată o datorie, pe care o socot de conștiință, de a semnala o nouă carte despre perioada comunistă: Mircea Stănescu – Reeducarea în România comunistă (1945-1952). Aiud, Suceava, Pitești, Brașov. E de așteptat ca volumul să confirme mărturia din Fenomenul Pitești și să aducă lămuriri și date suplimentare despre inventivitatea diabolică a fostei Securități. Poate că ar merita introdus în programa școlară pe undeva. Măcar la un opțional.

N-aș fi crezut să am parte prea curând de una ca asta, dar iată că s-a întâmplat. Tot Polirom a publicat, la sfârșitul anului trecut, un volum ce conține două romane ale romancierului catolic francez François Mauriac: Cuibul de vipere. Genitrix. Aici sunt pe un teren foarte cunoscut (mi-am făcut lucrarea de licență pe Mauriac). Dacă primul roman este considerat (și pe bună dreptate) cel mai bun din creația prozatorului nobelizat, Genitrix este poate cel mai pitoresc prin tema înfățișată: posesivitatea maternă și urmările ei nefaste. Susțin însă că romane precum Îngerii negri sau Thérèse Desqueyroux sunt mai reușite și ca stil și ca problematică decât Genitrix. Chiar dacă am romanele publicate acum de Polirom în edițiile vechi, mă gândesc că ar fi interesant de văzut o nouă traducere, poate că cenzura a mai tăiat câte ceva în anii ’60, când apăreau în colecția BPT.

Că tot suntem la „clasici”, remarc faptul că mai există interes și pentru poezie. Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, pare s-o fi luat razna. Publică tot felul de tâmpenii, însă probabil că e vorba de o strategie: cu tâmpeniile care se vând bine susține publicarea operelor din literatura universală. Iată de pildă un volum de Georg Trakl – Sebastian în vis (ediție bilingvă). Tot în ediții bilingve îi puteți citi pe: Rimbaud, Apollinaire, Nerval, Verlaine. Merită apreciat faptul că Editura Paralela 45 a făcut efortul, în ultimii ani, să repună în circulație scrieri și autori care nu se mai găseau în librării: de la Dante și Boccaccio la Paul Celan, T.S. Eliot sau teoreticienii literaturii și culturii (Lotman, Bachelard).

Nu știu cărui fapt se datorează interesul subit manifestat de Editura Humanitas pentru cărțile lui Al. Graur. Fapt e că i-a publicat trei titluri: Capcanele limbii române, Mic tratat de ortografie, Dicționar al greșelilor de limbă. Să-i fi șoptit vreo păsărică lui Liiceanu că e rost de-a scoate bani și din povestea asta? Tot ce se poate, că altfel… Vă previn însă că toate aceste scrieri le găsiți aproape în orice anticariat la prețuri mult mai convenabile. Atâta doar că noile ediții de la Humanitas au fost confruntate cu DOOM 2 și au fost evidențiate diferențele. Dar, oricum, scrierile lui Graur sunt mai degrabă de studiat din perspectivă diacronică.

Volumul 1 din Enciclopedia Britannica în românește, la doar 20 lei (preț de site), mi se pare un preț bun. Ca de anticariat aproape. Pare-se că între Editura Litera și Jurnalul Național s-a stabilit o relație destul de trainică. Sau e mai precis s-o numesc cârdășie? Ei, s-o lăsăm să se dezvolte…

Marea gogoriță a finalului de an a fost Semnul pierdut al lui Dan Brown. De data asta, autorul și-a declarat public admirația pentru masonerie. A fost întrebat la conferința de presă dacă nu cumva e mason. Ce stupidă întrebare. Doar n-ar fi fost să zică: „Da, sigur că sunt, încă șef de lojă”. Celebra noastră Mihaela Rădulescu i-a și luat un interviu autorului. Deh, așa, ca între scriitorii în vogă ce se află amândoi. Vezi, Dani, de ce nu poți concura cu Răduleasca? 😉

Mă îngrozește faptul că RAO promite o nouă ediție pentru Stăpânul inelelor. Vestea în sine ar trebui să fie bună, dar dacă ați urmărit puțin procedeele folosite de editura în cauză, v-ați dat seama până acum că schimbatul coperții poate aduce un plus de 15-20 lei la prețul unei cărți mai groase. Deci… we are doomed.

Cred că merită atenție cartea lui Alister MacGrath – Îndoială și credință, publicată de Aqua Forte. Autorul este unul dintre cei mai importanți teologi anglicani contemporani, doctor în biofizică moleculară și convertit la creștinism la maturitate. Chiar dacă n-are decât vreo 140 de pagini, sigur cartea nu e o broșurică facilă.

Semnalez și Enciclopedia despre Isus, în primul rând pentru că a fost tradusă de Claudia. E o carte utilă. Cum e penurie de asemenea unelte de lucru pentru acest nivel, ar fi probabil de folos celor care predau religie sau au de-a face cu copiii în alte contexte. Pentru părinți poate că e puțin cam scumpă.

Alte două cărți la care a lucrat Claudia sunt Redescoperă mirarea și Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca de Ravi Zacharias. În toamna anului trecut a fost publicată și cartea despre care vă vorbeam cu altă ocazie: Hank Hanegraaff – Codul Apocalipsei. Îmi mențin părerea de atunci și anume că această carte este una dintre cele mai echilibrate abordări ale Apocalipsei de care am cunoștință.

În continuare cărțile pentru copii sunt o bătaie de joc. În sensul că, pentru câteva file de povești și poze, editurile stabilesc prețuri astronomice. RAO, Litera, Aquila, Egmont și altele luptă pentru acest segment de piață colorând și, chipurile, variind oferta, dar niciuna nu lucrează la preț, să-l facă mai accesibil.

Rămân la părerea că dacă un ins cu oleacă de pricepere și de curaj ar intra pe piață cu cărți mai puțin împopoțonate, dar semnificativ mai ieftine, ar avea numai de câștigat și el și cumpărătorii. Însă deocamdată se mizează pe vinovăția unor părinți care își spală o sumedenie de păcate față de copii cumpărând chestii scumpe. Din partea copiilor, se speră la aceeași atitudine crizată în fața rafturilor, care este cea mai eficientă strategie de marketing.

Aproape toate editurile au oferte speciale. Eu am profitat de cele de la Nemira și Trei. Dar găsiți și la altele. În măsura în care dispuneți de bani și vreți cărți, e un sezon prielnic achizițiilor.

Publicitate