Fotbalul în avangarda societății (1)

Că fotbalul este cel mai gustat spectacol sportiv este deja un truism. Toate televiziile de sport din România încearcă să ciupească de undeva niște meciuri. Iar în jurul acestora roiesc apoi tot felul de personagii care mai de care mai trăznite, mai bizare, mai sărace intelectual. Esențial este însă că tot ceea ce vine din fotbal ține prima pagină a ziarelor și acaparează grosul știrilor de profil.

În afară de pilula lui Mutu, evenimentul începutului de an a fost, fără discuție, re-re-realegerea lui Mircea Sandu la conducerea FRF. Lucrurile s-au desfășurat cu totul previzibil, în aceeași atmosferă mitocănească și borșită specifică bogătanilor bădărani care conduc cluburile.

Totuși, cu mai puțin de 10 ani în urmă, presa sărea la beregata lui Mircea Sandu și a lui Dumitru Dragomir, vorbind despre corupție, despre managementul defectuos al mișcării fotbalistice românești etc. Se cerea cu insistență schimbarea de generații, debarcarea boșorogilor și preluarea frâielor de către „generația de aur”.

Și într-adevăr, Gică Popescu a candidat atunci la conducerea FRF, sprijinit de către Ionuț Lupescu și Florin Prunea. „Campania electorală” a fost foarte agresivă, tinerii fiind deciși să facă curățenie în fotbal. Cum Gică Popescu n-a câștigat, curățenia n-a mai venit. Ba chiar mai rău, cei doi parteneri ai săi au trecut în tabăra „vrăjmașului” devenind directori prin federație. În plus, s-au și întors împotriva împotriva fostului lor coleg de la echipa națională. Mă scuzați pentru amănunte, dar sunt necesare pentru a contura un model.

Odată consumată faza acută a războiului, lucrurile au căzut în uitare. Campania de presă a sucombat probabil din lipsă de audiență. Sau cine mai știe de ce… Abia recent au mai apărut niște scandaluri, care însă nu au beneficiat nici pe departe de același tratament.

De fapt aici voiam să ajung, deoarece consider semnificativă și profetică schimbarea de atitudine a presei de sport. Există în prezent mult mai multe canale media sportive decât în urmă cu vreo 5-10 ani, când se consuma episodul relatat mai sus. Cu toate acestea, investigațiile au dispărut din această zonă media, cu foarte rare excepții (vezi cazul Ritzi, anchetat jurnalistic de Tolontan&co).Citește mai mult »