Avatar sau The Hurt Locker?

Când scriu chestia asta, încă nu se știe cine va da marea lovitură la Oscaruri. Avatar concurează cu The Hurt Locker. Eu sper ca astea două să fie marile decepții, marii perdanți ai galei. Dar niciodată nu știi la ce să te aștepți de la American Academy. S-ar putea ca treaba asta cu Irakul să-i atingă profund la inimioară.

Am văzut și The Hurt Locker în seara asta, pe ProTv. Oi fi eu de vină, dar n-am rămas cu mare lucru. Și mai ales nu înțeleg cum poate candida la Oscar pentru cel mai bun scenariu. Multă vreme tot am așteptat să înceapă filmul. Că am prins ideea cu dezamorsarea bombelor, dar altceva nu se mai întâmpla nimic. Dialogurile erau banale. Filmul părea într-o continuă stare de provizorat, căutându-și asiduu o intrigă de care să se aghețe.

Ce am înțeles e că oamenii se împart în două: cei care își pun problema morții și cei care „nu se prea gândesc la asta” (cum zice personajul principal). Cei care se gândesc la moarte, la rostul vieții, nu sunt buni de Irak, ei fac deliciul pacifiștilor. „Vedeți, ne spun pacifiștii, oamenii aceia nu știu ce rost are să lupte într-un război pe care nu l-au dorit”.

Cealaltă categorie e a celor care nu iau seama la pericole. Nu e vorba de curaj, cum s-ar putea crede (în mod eronat), ci despre un fel de inconștiență sinucigașă. Ei sunt echivalentul căutătorilor de adrenalină civili.Citește mai mult »