Postat de: Teofil Stanciu | 03/03/2010

Să admirăm obsesia Elenei?

Ceaușeasca era, după cum știți, academician, doctor, inginer… de renume mondial. Știa totul despre polimeri, poliperi și polipruni – vorba bancului. Dar, serios vorbind, lucrările semnate de ea erau valide din punct de vedere academic, pentru că fuseseră muncite de profesori universitari prestigioși. Așa se explică, probabil, faptul că i-au fost acordate titluri și recunoașteri internaționale.

Ce mi se pare mie oarecum admirabil în această obsesie a ei este faptul că simțea nevoia să se legitimeze intelectual. Adicătelea, nu-i ajungea poziția politică și socială, ci considera necesar să-și completeze statutul cu niște diplome. Îmi imaginez o discuție cu consortul: „Nicule, dacă pun mâna și pe titlul ăsta de profesor, m-am aranjat! N-o să mai râdă de mine ăștia din sat că-s proastă.”

Fixația tovarășei pe academia – oare de ce și-o fi ales tocmai chimia când putea să facă fizică nucleară? – este însă un reflex generat de epocă. Atunci legitimitatea supremă venea pe urma unor studii strălucite. Altfel spus, deși toată lumea știa că poți să te faci mare pe pile, deși aparatul de stat se folosea masiv de mediocrități, consensul era că există valori ce se sustrag ierarhiilor politice. Că, adică, oamenii deștepți, chiar dacă nu reușesc să dobândească locuri bine poziționate ierarhic, merită toată prețuirea. Și că această stimă este mai de preț decât cea obținută prin forța unei funcții politice.

Așadar, Elena pare să fi avut un grăunte de materie cenușie activ și funcținonal. Ca să nu creadă țara că ea nu se pricepe decât să-i facă ouă-ochiuri dimineața lu’ tovarășu’ președinte, trebuia să dovedească și cu acte că e o „femeie capabilă” – Simone de Beauvoir ar fi fost mândră de ea, nu? Eu cred că e important că a ales ca domeniu de „excelență” chimia – o știință. Fiindcă cercetarea științifică are o consistentă doză de gratuitate. Poate e mai bine spus că avea. Savanții erau oameni cu pasiunea cunoașterii, în principiu dezinteresați (oricum nu ahtiați) de valorile materiale. Elena a dezvoltat o preocupare pentru noblețea spiritului, în ultimă instanță. De aici decurgea în chip firesc prestigiul chiar și în acele vremi.

Mutatis mutandis, există și în vremea noastră lucruri care aduc prestigiul. Să vedem: banul, puterea convertibilă în bani, influența convertibilă în putere și în bani, luxul care poate fi achiziționat cu bani. Deci… banul. Cel mai bine se vede asta la tinerele generații, care privesc la ce se întâmplă și trag concluziile logice: trebuie cu orice preț să ai bani. Nu importă cum. Au dreptate (?)

La originile sale și multă vreme în mentalul social, banul era socotit numai un mijloc de schimb. Ubicuitatea lui s-a încetățenit numai odată cu capitalismul. Înainte se mai puteau face schimburi comerciale și în natură – trocul. Promovarea banului la rangul de scop în sine este o eroare logică, culturală, morală și chiar economică. O spun toți cei care cugetă asupra chestiunii.

Însă realitatea asta de zi cu zi, cea văzută și promovată sistematic în presă, spune cu totul altceva. Trebuie să țintești la bani, iar meseria, profesia, vocația, talentul se subsumează banului. Orice nu este convertibil pe piața de schimb în valută forte, nu merită atenția noastră. Acesta este mesajul pe care adolescenții – cu privirea lor ageră și proaspătă – îl pricep fără multă străduință. Iar în loc de idealuri precum dreptatea, libertatea, dragostea, transformarea lumii, le rămâne un refren unic: trebuie să fac bani. Multora dintre ei le displace, dar au de ales?

Să tragem linie și să vedem cu ce rămânem. Concluzia mi se pare aproape oripilantă: Ceaușeasca analfabetă avea un scop mai nobil (în toată meschinătatea lui) decât mințile cele mai strălucite ale noii generații care stă să intre în viață. Nu-i acuz, fiindcă ei nu-s de vină. Ei au citit corect „informația” transmisă, au decodificat esența mesajului.

Totuși există mai multă noblețe în parvenitismul intelectual decât în fixația morbidă pe înavuțire (părinți bolnavi!). Tentativa de a obține fraudulos un titlu universitar și prestigiul ce decurge din el (deci nu și beneficiile financiare pe care le vânează azi secăturile ce au ajuns universitari de carton) deturnează un scop nobil. E nedem, dar păstrează nealterat un sistem de valori tocmai prin faptul că aspirantul vrea să-și depășească condiția și să capete legitimitate – deci își recunoaște implicit inferioritatea. Fără voia lui, cel mai probabil.

Însă fixația pe bani pune un mijloc în locul unui scop, răsturnând prin însăși această inversiune orice scară de valori. E ca și când ai vrea să devii roată dințată sau vidanjă. Ce valori sunt aplicabile aici? Riscul este foarte mare ca atunci când alt scop, mai presus de banul în sine (și luxul aferent), nu există, aspirantul să ajungă la cheremul propriei obsesii de căpătuire.

Știința era – cel puțin în perioada ei de glorie – generoasă, orientată către alții, viza rezolvarea unor probleme ale umanității. Între timp s-a mai aplecat și ea, mai face sluj pe la câte-o ideologie în vogă. Dar mulți dintre savanți „se dedicau” științei, adică sacrificau din altă parte, de la ei timp, prestigiu, beneficii, de dragul onestității științifice.  Iar unii fac și astăzi la fel.

Pe când în cazul banilor nici nu poate fi vorba de altruism. Aia cu „vreau să fiu bogat ca să-i ajut pe săraci” nu o băgați aici. Nu ține, nu o crede nimeni, nu se potrivește. Așadar, dacă ar fi să lucrăm cu o schemă morală reducționistă, știința s-ar poziționa prin definiție către altruism, generozitate, omenie, iar banul s-ar încadra la egosim, lăcomie, individualism. Știu că există nuanțe, dar am recurs la această hiper-simplificare pentru ca să fie mai ușor de sesizat diferențele fundamentale dintre un ideal și altul.

Nu visez la o lume fără bani, în care toți să fim egali și să ne iubim de mama focului – liberi de orice constrângeri morale sau sexiste. Ci vreau să subliniez că la nivel de idealuri s-a produs o modificare nocivă. Că e anormal ca un adolescent să viseze întâi și întâi la bani. Cine o fi de vină pentru asta? Toți, aș fi tentat să zic. Dar atunci e clar că vina se disipează și ne exonerează pe fiecare. Sigur e că un rol important îl are aici educația – și cea formală și cea informală. Însă subiectul ăsta deja merită o discuție aparte.


Responses

  1. Ieri,in farmacia din satucul in care locuiesc l-am intrebat pe farmacist cum de-i spun toti ‘dottore’, mai precis, daca are titlul de doctor in farmacie.M-a dus dupa tejghea,in camera alaturata sa-mi arate diploma pusa in rama pe perete si acolo era scris: doctor in farmacie[in Italia toti isi pun diplomele in rama, pe perete,la vedere🙂 ]Io i-am spus ca in Romania pentru a deveni doctor in specialitate trebuie sa publici lucrari de valoare,originale,sa dai examene,sa ai vechime in campul in care operezi…etc… si era extrem de surprins.Apoi cu umor a remarcat: aici devenim doctori usor, e suficient sa-ti dai examenul de stat,sa-l treci si pe cel de a fi inscris in ordinul farmacistilor,de exemplu, si apoi poti practica meseria pentru care te-ai pregatit devenind un doctor.

    Mi-a venit in minte exemplul Elenei si i-am povestit cum a ajuns ‘doctor de renume mondial’.Era foarte curios.Mai ciudat a fost ca pentru prima data, dupa atatia ani, am spus ca lucrarile ei(care nu erau de fapt ale ei) erau remarcabile si ca stim cum au influentat polimerii dezvoltarea anumitor ramuri industriale cand atunci abia se putea intrevedea semnificatia lor de mai tarziu.

    In Italia sunt foarte multi oameni bogati dar nu se afiseaza.Nu ca la noi cand poti fi indus in eroare de unul care are o masina scumpa si poate e plin peste cap de datorii sau plin de lanturi de aur, haine firmate si sta in chirie intr-o garsoniera.Sunt desigur vip-uri si aici cu Ferrari sau mai stiu eu ce masini luxoase, cu yahturi de dimensiuni uriase si case de lux.Insa nu va puteti imagina cat de multe persoane cu bani sunt de o modestie incredibila,nu se afiseaza,nu fac tam-tam,dimpotriva nici nu se considera cine-stie-ce.

    In discutiile lor nu i-am auzit niciodata pe italieni sa atinga subiectul banilor si nici nu se vaicaresc in momentul in care unul ii intreaba din curtoazie: cum mai esti,ce mai faci? Sunt convinsa ca banii le plac si lor dar nu cum plac romanilor – sa-i simta in portofelul ingrosat si sa-i numere, lingandu-si degetele, de 3-4 ori pe zi!

    Ma rusinez ca atunci cand eram in Romania ma complaceam in a-i numi pe italieni macaronari si a-i desconsidera doar pentru ca romanii desconsidera orice strain care se incumeta sa vina in tara noastra…privind cu suspiciune ‘intrusul’.

    Raspunsul meu la intrebarea ‘cine e de vina ca banul a ajuns stapanul suprem al vietii cotidiene?’ este: Biserica Ortodoxa!
    Ai sa sari poate ca ars,dar Biserica este responsabila pentru degenerarea la care s-a ajuns prin exemplul pe care l-a dat si il da. Biserica este principalul factor educativ al societatii si apoi scoala pentru ca in biserica vin oameni de toate varstele,la scoala merg doar copiii,studentii.

    Aici biserica catolica ii organizeaza pe copii,pe tineri, duminica dupa-amiaza,in cursul saptamanii,activitati in vacante, tabere, excursii, spectacole, tombole…E foarte activa.Sensibilizeaza oamenii, face misionierat si donatii.Eu sunt extrem de surprinsa la cat de mult se implica in viata satului.

    In schimb, gandindu-ma la ce fac preotii ortodocsi la noi ma trec fiori reci.Nici o activitate, nici o donatie, sunt afemeiati,betivani si au cele mai scumpe masini.Preotia a devenit un business pentru ei.Cum e posibil?

    Aici preotul are cea mai ieftina masinuta,la noi-Mercedes!

    Nu pot uita cand mama mea n-avea bani sa plateasca ‘obligatia bisericeasca anuala’ si au trecut asa doi ani in care n-a platit in al treilea a venit preotul si a amenintat-o ca in caz ca nu recupereaza din urma si nu continua sa plateasca, daca moare,el n-o ingroapa!!!!

    Rusine! Si iar rusine!Acel preot ar trebui sa fie excomunicat!

    Pana cand biserica ortodoxa va da acest exemplu de aviditate baneasca societatea romaneasca va decadea tot mai mult si mai mult. Ne-ar fi fost mai bine daca eram catolici,fara doar-si-poate. Foarte mult ne-a daunat aceasta ortodoxie balcanica.

    Nu stiu daca voi trai sa vad re-unirea bisericii ortodoxe cu cea catolica dar imi doresc din adancul sufletului in varf sa fie un papa , nu un patriarh.

    • Napoca de Ardeal,

      Nu pot arunca blamul asupra bisericii în ansamblu. Cred că există preoți foarte la locul lor. Dar, ca peste tot în aceste vremi, ies în evidență mereu cei dezmățați și vicioși.

      Cât privește unirea sub un papă, n-o doresc. Însă din motive dogmatice, nu de altă natură. Din câtă teologie am citit până acum (nu foarte multă), aș avea mult mai multe probleme cu teologia catolică decât cu cea ortodoxă. Infailibilitatea papală, mariologia etc.
      Nu contest însă că, spre deosebire de ortodoxie, catolicismul a fost creator de civilizație. La fel și protestantismul. Nu m-aș aventura să zic că occidentalii sunt mai credincioși decât esticii, însă sunt cu siguranță mai morali. Factorii care au determinat această stare de fapt sunt mulți și complecși.
      Aș fi tare curios cum ar arăta o țară ortodoxă și occidentală.

  2. Exista Grecia care-i destul de occidentala si e ortodoxa.Acum e mare ‘vanzoleala’ acolo caci sunt nemultumiti de scaderea nivelului de trai dupa intrarea in UE.Vad ca toate tarile occidentale sunt nemultumite de intrarea in UE,mai putin Germania.Pe aici se vehicula ideea retragerii Italiei din comuniune.Nu stiu daca e cu doua sensuri acesta miscare.Mi se pare de genul: ‘ai intrat in hora,trebuie sa joci!’E insa foarte curios cum de nemtii nu se lamenteaza.Sunt un popor atat de docil!Cum de au creat nazismul,o alta mare mirare!

    • Napoca de Ardeal,

      Nu cred că nemții sunt docili, ci hotărâți și demni. Paroliști. I-au admis, foarte bine, să-i scoatem din rahat, că ne sunt de folos ca piață. Nu? Atunci de ce să ne disociem de „piața” noastră când e la greu?

  3. Aceasta ‘piata’ va fi mereu in urma.Nu vom ajunge niciodata la nivelul tarilor occidentale.N-o spun cu pesimism, efectiv nu vad cand Romania va avea de exemplu reteaua de autostrade a Italiei sau serviciile sociale ale Suediei sau tehnologia Frantei care pe moment e cea mai avansata in Europa sau modul de lucru al Germaniei.Observ cat ne ‘strofocam’ cu o bucatica de autostrada si imi rontai unghiile.Pai sa vedeti viaducturile si tunelurile italiene!Veci pururi n-o sa avem asa ceva!La turism putem conta doar pe off road automobilistic dar sunt putini care fac acest sport si care ar aprecia salbaticia peisajului nostru.Agroturism..mmm..nu cred.Aici fiecare loc geografic are un meniu specific,cu produse loco.Noi?Ce punem pe masa?Si dupa masa se merge la toaleta din spatele casei?Ohohooo….mai e mult pana sa intram in Europa!


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: