Postat de: Teofil Stanciu | 01/03/2010

Cât valorează un CV?

Siviul este cea mai răspândită şi mai accesibilă formă de ficţiune. Toată lumea vrea sivi, toată lumea are sivi, toată lumea scrie sivi. Greşesc, nu chiar toată lumea scrie sivi. Aşa cum nu toată lumea scrie ficţiune. Unii apelează la cei care „se pricep” mai bine, să le scrie ei siviul. Există, așadar, experți în sivi.

Această foaie cu nume faimos este un paravan care camuflează minusurile şi pune în tuşe groase plusurile. Siviul devine astfel o modalitate de evaziune din calea realităţii dezamăgitoare. Eşti slab, nu te vrea nimeni, nu-i nimic, scrie un sivi şi te vei simţi mai bine. Aşadar, iaca și rolul cathartic al siviului. Ar putea fi utilizat în scop curativ de tot felul de depresivi, de la anorexice la sinucigași.

Prost să fii, sivi să ai. Pe bune! Nu interesează aproape pe nimeni dacă ai vocaţie de, să zicem, profesor. Câte puncte ai? Asta contează, aşa că, fârtaţilor, adunaţi puncte, de peste tot.

Poate, Doamne fereşte, vocaţia ta se leagă de activitatăţile instituţionalizate de fundaţii. Ştii ce trebuie să faci? Să trimiţi un sivi. Vocaţiile luate prea în serios pot fi de-a dreptul dăunătoare. După sivi, Maica Tereza n-ar fi putut „aplica” la vreo organizaţie caritabilă (nici măcar în România noastră…), fiindcă n-a făcut cursuri de asistenţă socială. Când te angajezi, când te dezangajezi, când taci, când vorbeşti, cel mai important lucru pe lumea asta este siviul.

Siviul ţine loc de creier. Siviul ţine loc de suflet. Siviul ţine loc de conştiinţă. E un dublu mult mai credibil şi mai interesant. Siviul e nasul din nuvela omonimă a lui Gogol. Numai că e multiplu, nu singular, are clone care circulă indepedent de posesor prin lume.

Siviul ameninţă până și transcendentul, fiindcă ţine, din ce în ce mai mult, de sensul fundamental al vieţii. Generează crize existenţiale. Ce te faci dacă n-ai un sivi beton? Cum te însori, cum te măsori? Cum te mântuiești? Sigur și Dumnezeu cere sivi – le adună Sf. Petru la intrarea în rai.

Textul acesta precum şi blogul meu vor da bine, desigur, la un moment dat, pe siviul meu. Atunci, nu-i aşa?, trebuie să fiu perseverent și consecvent. Cine ştie din ce belea mă scapă sau ce profit îmi aduce. Nasul… ăăă… siviul.

Notă: Textul a fost postat inițiat pe recitirea, aici l-am reluat cu mici modificări.


Responses

  1. Ah, ce ne-am face fără siviu în ziua de azi? Mai merge cu nepotisme, ba chiar destul de bine, patronii sunt chiar fericiţi să primească recomandări, pentru că activitatea de hiumăn rizărsis este extrem de obositoare şi riscantă (nu e vorba numai de gripe animalice şi demolarea căsniciilor, e vorba de riscuri pentru companie). Fiindcă am stat şi de-o parte şi de alta a unui siviu, pot să zic că e rău cu rău, dar mai rău e fără rău (că nu mai ai pe cine să dai vina). Eu unul am ajuns la concluzia că e bun şi el, mai mult pentru orientarea psihologică a angajatorului, dar în anumite condiţii esenţiale. Prima dintre ele ar fi să acopere cel puţin câţiva ani şi câteva slujbe. Altfel, nimic nu te scapă de impostori cu pretenţii sau de adevărate furnicuţe geniale pe care le poţi expedia concurenţei din cauză că n-au studiat arta siviului. Cel mai periculos e să angajezi pe cineva cu adevărat bun, dar puţin dezaxat – CV-ul nu-ţi dă astfel de indicaţii –, care-ţi poate destabiliza toată firma. De aceea, puzderia de tineri care se ocupă acum de HR are nevoie şi de experienţă de viaţă, nu numai de cursuri avansate în engleză.

    • agnusstick,
      Întorc și eu vorba: textul meu era hâtru, dar comentariul venit e serios. Dar mi-a prins bine să prind câte ceva din „izul” HR-iștilor. Nu prea am fost nevoit să stau nici de o parte, nici de cealaltă cu CV-ul. A fost o chestie, la un moment dat, însă strict ocazională. Bine c-a trecut😀

      Una tare din Al. Mohler: când într-un spital din SUA, care organiza concursuri pentru niște posturi, s-a anunțat că CV-urile urmează să fie verificate, 1/3 din candidați s-au retras!

  2. De multe ori m-am intrebat oare de ce trebuie sa ne laudam cu ce (nu) avem pentru obtinerea unei slujbe? De ce nu avem dreptul sa scriem adevarul: ce am facut, cat am facut, la ce ne pricepem, cat ne pricepem, cata limba straina stim (cam cat sa intelegem un film netitrat). Eu una, daca ar fi sa caut un catindat printre siviuri, l-as alege pe cel care a fost cel mai sincer in sivi, chiar daca din punctul de vedere al specialistilor in siviuri, al acestuia ar fi dezastru. Tocmai asta as aprecia la el: curajul de a spune adevarul, integritatea lui.

    • Flori,
      Și tu zici că locuiești în Belgia?😉 Glumez…

      După ce zici tu înseamnă că m-ai angaja. Eu nu știu să fac altfel cv-ul decât copiat de pe net și înlocuite datele. Nu mă împăunez însă prea tare că nu se știe ce mă așteaptă și ce cv-uri oi debita pe viitor.

  3. Survolez aprox. intre 300 si 1000 de siviuri pe an. Un sivi spune foarte multe despre cel care l-a scris, incepind de la cita romana stie, cit e de creativ samd. Fiindca lucrez cu bestjobs.ro imi dau seama ca f multi aplicanti dau copy paste la textul de scrisoare de intentie si-si pun datele si gata. Altii nici nu se mai chinuie sa personalizeze si lasa punctele necompletate. Daca ar fi sa le luam inteviuri la cei care aplica si nu sunt angajati pun pariu ca s-ar plinge ca nu sunt bagati in seama, ca angajatorii sunt smecheri, ca ei sunt buni, au pregatire, experienta, etc. Pai frate, daca nicio scrisoare de intentie nu poti s-o personalizezi cum sa am incredere ca o sa fii in stare sa rezolvi o problema in job. De fapt buba e in alta parte si un tip Seth Godin a pus dejtu pe rana, adica in modul in care suntem formati in scoala, adica doar niste simple mijloace de productie care tre sa aiba un minim de cunostinte si sa nu gindeasca mai mult decit li se cere si sa astepte tot timpul sa li se dea teme de facut, sa nu aiba proprie initiativa.

    • @Calin
      Există, într-adevăr, o corelație între calitatea unui CV și anumite deprinderi firești care ar trebui formate în școală, cum ar fi: scrisul fără – prea multe – greșeli de ortografia, capacitatea de a articula o idee (în scris sau oral), familiaritatea cu un PC etc. Dar cred că există o grămadă de oameni care nu știu să facă un CV de să rupă gura târgului, dar au meseria „în degetul mic” – cum se zice.

      E interesantă observația respectivului Seth. Asta ar însemna că școala, dimpotrivă, e bine să fie grea, nu ușoară (așa cum se vrea acum), tocmai ca să dezvolte în om niște resorturi care să-i permită să înfrunte situații dificile în viață. Dar cred că ne îndepărtăm în maaaare grabă de acest model. Prea ne… „traumatizează” și riscăm să aflăm că suntem noi înșine sau odraslele noastre mai puțin dotați intelectual. Și mai bine atunci să nu știm adevărul, ci să credem că profesorul e bou că nu-i dă 10 lu’ ăla micu’.

  4. Călin, dacă nu rezolvi altfel, trimite-mi un siviu!
    De câte miliarde ziceai că ai avea nevoie? N-am acum, dar mă gândeam foarte serios să facem un fel de Proiectul Timotei pentru tine. Ar avea şi avantajul de a-l ţine pe AC off the grid for even more time… Mă rog, economia e discutabilă totdeauna.

    • @agnusstick,
      N-am înțeles prea bine răspunsul… dar poate Călin pricepu mai bine ca mine.

  5. Teofil, dacă a rămas la fel de Puţinştiutor, l-a priceput…

  6. […] cu altă ocazie situația CV-urilor. Fiecare trebuie să se machieze convingător ca să determine un codoș să-i cumpere serviciile. […]

  7. […] că trebuie să te autopromovezi. E unul dintre marii piloni ai contemporaneității. Trebuie să te lauzi în CV-uri, în autoevaluări, pe blog, în cărțile pe care le scrii etc. Cum poți lupta cu această […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: