Postat de: Teofil Stanciu | 26/02/2010

Șoareci și oameni

Un roman scurt, apăsător, chinuitor chiar, al lui John Steinbeck (laureat Nobel în 1962).

O prietenie solidă, deși puțin bizară, între George și Lennie, cel din urmă un vlăjgan extrem de puternic, dar retardat.

Un cuplu înfățișat cu multă duioșie, cu toată bogăția de umanitate care se dezvăluie – în chip surprinzător – între doi zilieri care se mută de la o fermă la alta, ca să caute de lucru. Din păcate, Lennie reușește – fără voia lui – să intre mereu în „bocluc”, astfel că sunt nevoiți de fiecare dată să-și ia tălpășița și s-o șteargă spre următoarea destinație.

Lennie înțelege foarte greu orice i se spune, ține minte cu mari eforturi. Știe însă bine un lucru: se poate încrede în George. George nu-l părăsește niciodată, nu-l bate niciodată, nu-l alungă. Din când în când îl dojenește și îi reproșează, dar aceste muștruluieli sunt ca un cântec necesar pentru urechile lui Lennie. Îmi amintește de Zahar, argatul lui Oblomov, care nu înțelege mai nimic din ocările stăpânului, dar resimte o mare tristețe când le aude. Tot așa și Lennie, consimte să fie mustrat, fiindcă știe că merită când „face rău”.

Povestea începe cu fuga celor doi prieteni nenorociți de la cel mai recent loc de muncă, unde Lennie fusese acuzat că ar fi vrut să violeze o fată. Nici vorbă însă! George știe prea bine că Lennie face rău, dar niciodată din răutate, ci mai degrabă de spaimă, fiindcă, dacă se sperie, nu se mai poate controla. Îl mai beștelește, îl învață ce să spună și ce să nu spună. Cum să se poarte și cum să evite „boclucul”.

Mai mult, a încropit o poveste, un vis frumos pe care i-l împărtășește lui Lennie, despre o fermă numai a lor, o căsuță cu sobă de tuci, cu niște găini, capre, poate chiar și o vacă, cu legumele din grădină, muncite de ei și pentru ei și neapărat cu niște iepuri. Lui Lennie îi plac iepurii, vrea să-i mângâie și se angajează de fiecare dată solemn că va avea grijă de ei – îi va hrăni cu „luțernă”. Până atunci, Lennie se mulțumește cu șoareci pe care îi mângâie până mor în mâna lui mare.

Acest vis, repetat iar și iar, îl ademenește și pe Candy – un rândaș ciung bătrân și amărât – și până pe Crooke – un grăjdar negru cu șira spinării strâmbată de la o lovitură de cal. Până și George, care la început relua povestea numai de dragul lui Lennie, ajunge să creadă și să întrevadă chiar o posibilă împlinire a acestui vis.

Fericirea lor „e un lucru mărunt”. Și e aproape, e realizabilă. Numai de n-ar fi „boclucurile”… Lumea acestor oameni însingurați și aspri vibrează însă de sensibilitate. Greutățile nu i-au abrutizat, neștiința de carte nu le-a diminuat intuiția. Ceea ce psihologii teoretizează, ei simt, trăiesc, caută și prețuiesc.

Prietenia dintre George și Lennie este privită cu suspiciune, dar totodată și cu admirație secretă, chiar cu invidie. Între ei s-a stabilit în timp o încredere nezdruncinată: Lennie știe că George nu e rău, ci un copil foarte puternic, iar George știe că Lennie nu îl va lăsa niciodată la greu, ci îl va ajuta ca un frate mai mare sau ca un tată înțelept. Această fidelitate reciprocă dezinteresată este cea care stârnește simultan pizma și circumspecția celorlalți.

Dar cei din tagma lor nu sunt făcuți să ajungă la fericire, ci doar s-o caute și s-o adulmece. Văzând deznodământul – pe care nu-l divulg, ca să nu vă stric surpriza – e aproape imposibil să nu le dai puțină dreptate calviniștilor celor mai rigoriști. Deși s-ar putea ca acel destin pe care îl au să fie consecință a faptului că nu apucaseră să citească How to Win Friends and Influence People a lui Dale Carnegie. Păcat, tocmai se publicase (în 1936) și le-ar fi fost de mare ajutor. Dar se pare că autorul n-a vrut să le facă un cadou atât de util…

Că tot veni vorba, cred că pișicherul de Carnegie ar fi știut cum să-și aplice teoria chiar și la lumea dură a acestor proscriși. Dar ce-mi pare ironic e faptul că George, Lennie și toți ceilalți făceau tot ce depindea de ei ca să-i țină pe oameni la distanță, însă, cu toate astea, se leagă relații mai sigure decât s-ar putea obține prin orice tehnici de manipulare și positive thinking.

E ciudat cât de cu susul în jos stă lumea asta: cei care suferă de un „egoism maladiv”, care subsumează orice relație ideii de câștig devin exemple de urmat, lideri admirabili, iar cei care trăiesc onestitatea dură a unei relații omenești firești și fără interese sunt considerați slabi, loseri, penibili.


Responses

  1. Suna foarte interesant. Din pacate stiu cum se termina, pentru ca intrun serial simpatic, unul din personaje povesteste intreaga carte in cateva replici doar ca sa exprime o idee. Destepti mai is si americanii astia…

    • TheSun007,
      Îți garantez că atmosfera cărții face toți banii, ca să zic așa. Deci chiar dacă știi deznodământul merită parcurs textul. Mai ales că e o carte de 100 de pagini.
      De pe un blog cetire (în contextul în care unuia i se cerea să rezume într-un paragraf tot textul): sunt lucruri care pot fi rezumate și lucruri care nu pot fi. Cum rezumi Romeo și Julieta? Un băiat iubea o fată? – Am parafrazat discuția lor. Așa e și aici.

  2. Era ceva de genul: George si Lennie sunt doi buni prieteni. Insa George observa ca Lennie il tot trage in jos. Intr-o zi cand Lennie si George se plimba prin padure… Na, da-le nota.

    • TheSun007,
      This is what I call „stupidity”. Dacă n-a fost o chestie ironică (sau autoironică), atunci un asemenea scenarist e tâmpit.

  3. […] nu s-a întâmplat mai devreme. I-am citit romanele care l-au făcut celebru (La răsărit de Eden, Șoareci și oameni, Iarna vrajbei noastre sau Fructele mâniei), dar și scrieri mai puțin populare (Către un zeu […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: