Postat de: Teofil Stanciu | 25/02/2010

Drepturile homosexualilor și temeiul lor

În ultima vreme am avut de-a face – fiindcă am îndrăznit să comentez la nişte articole pe voxpublica – cu mai multe tipuri de argumente promovate de susţinătorii homosexualilor. Atitudinile binevoitoare faţă de cei cu altă „orientare” sexuală decât majoritatea oscilau între indiferenţa voios-tâmpă (travestită în atitudine iubitoare de oameni) şi argumentarea „ştiinţifică” a legitimităţii pretenţiilor ridicate de homosexuali. Cum s-au adunat nişte gânduri, mi-am zis că poate n-ar fi rău să încerc puţină ordine.

Mă interesează în primul rând cei care susţin că „ştiinţa” a demonstrat că homosexualii au moştenit genetic o predispoziţie care le condiţionează orientarea sexuală. Aici am trei obiecţii. 1. Ştiinţa nu şi-a spus încă ultimul cuvânt în acest domeniu. 2. Ştiinţa s-a pus nu o dată în slujba ideologiilor în vogă (vezi cazul oribil al nazismului). Ce garanţii există că nu avem o situaţie similară? Ideologiile dictează de ani buni în ştiinţă – a se vedea, de pildă, subiectul încălzirii globale, recent demascat ca farsă de proporţii. 3. Ştiinţa doar explică, nu legitimează.

Să pornim însă de la termenul orientare. Acesta este o găselniţă de dată recentă a ideologilor LGBT. Tot aceeaşi „mărie” se numea cu vreo două decenii în urmă opţiune sexuală. Însă „pălăria” cea nouă e foarte utilă atunci când ai nevoie să vorbeşti despre identitate sexuală. Căci cine mai îndrăzneşte astăzi să conteste identităţi? (Unii sunt dispuşi să legitimeze chiar şi crimele ritualice ale nu-ştiu-cărui trib, doar pentru a nu-i altera identitatea.) Aşa că succesul este asigurat la adăpostul „ştiinţei”.

Hai să n-o lăsăm însă pe biata „ştiinţă” să scape aşa uşor. Ce poate să demonstreze ea în ultimă instanţă, dacă o despuiem de toate împopoţonările terminologice? Păi, cel mult ar putea dovedi dincolo de orice îndoială că există o genă sau o informaţie în structura ADN-ului nostru care ne condiţionează sexualitatea. Că suntem, aşadar, predestinaţi pentru a deveni gay sau hetero.

Aceeaşi ştiinţă însă a studiat sub acest raport şi alte comportamente umane pentru care se poate stabili o predispoziţie genetică: dependenţele de orice fel, înclinaţiile către anumite habitudini deviante. Dar dovezile sunt încă în curs de acumulare, nefiind zrobitoare. Şi chiar dacă ar fi…

Revenim. Argumentul merge cam aşa: dacă genetica spune că sunt gay, eu am dreptul să mă manifest ca atare. Iar cei care se opun sunt inumani, fiindcă îmi refuză un drept biologic. E interesant cum biologia şi-a extins domeniul de autoritate şi poate conferi drepturi.

Într-un spirit de profund umanism, propun următoarea teorie. Trebuie admisă măcar ca ipoteză posibilitatea ca atitudinile comportamentale deviante ale criminalilor în serie, ale pedofililor, ale hoţilor, ale oricăror „monştri” sociali să fie explicate şi printr-o predispoziţie genetică. E un vot de credibilitate pe care îl putem da acestor indivizi (din aceeaşi specie şi cu aceleaşi drepturi ca noi) cum că nu au ajuns atât de hidoşi moral exclusiv prin alegerile proprii. Nu?

Ba da, răspund. Behaviorismul îmi dă dreptate (e tot o teorie şi el, dar merită invocat tocmai pentru că se vrea mai „uman” decât alte teorii, fiind mai îngăduitor cu cei numiţi îndeobşte „infractori”). Dacă ni se cere bunăvoinţă faţă de homosexuali, de ce să manifestăm mefienţă faţă de nişte indivizi care tot oameni ca noi sunt, atâta doar că au un cazier mai bogat? Ştiinţific, ei pot fi la fel de justificaţi precum homosexualii. Adică se poate ajunge la concluzia că, din punct de vedere genetic, există o bază suficientă care explică gesturile lor extreme. Oricum, sub raport psihologic, de multă vreme s-au stabilit nişte determinisme destul de clare.

Aici se întâmplă ca apărătorii homosexualilor să sară imediat şi să ne amintească cum că persoanele gay sunt inofensive şi nici nu pot fi comparate cu degeneraţii pe care i-am pomenit. Atrag însă atenţia că, în acest context, inofensiv nu e un termen cu valoare ştiinţifică. Ci el aparţine unui alt domeniu, cel al valorilor sociale. Fiindcă inofensiv ar vrea să însemne că nu ne lezează nouă, majoritarilor hetero, drepturile şi interesele.

Se mai invocă drept argument şi conceptul de „perversitate polimorfă” al lui Freud, potrivit căruia copilul mic este deschis către atitudini sexuale de orice natură, însă aceste predispoziţii îi sunt inhibate în timp. Măcar Freud este consecvent şi aduce un argument evoluţionist ca să justifice aceste constrângeri impuse copilului: supravieţuirea speciei. Activiştii homosexuali însă preferă să invoce numai prima parte a acestui tip de argument psihologic, la a doua nemaiavând ce să răspundă.

Pentru cei care nu vor să ţină seama nici de „ştiinţă”, nici de „psihologie”, se aruncă în luptă argumentul suprem: homosexualii se iubesc, iar iubirea lor nu trebuie tulburată fiindcă e… frumoasă, în virtutea faptului că e iubire. Iubirea este însă (în accepţiunea lor) doar un sentiment capricios; egal sub raportul intensităţii şi legitimităţii sale sufleteşti cu orice alt sentiment, adaug eu. Cred că nu aveţi nicio obiecţie aici. Aşadar, iubirea este egală cu gelozia, cu ura, cu mânia, cu frica, dar şi cu devotamentul, bucuria, dorul. Însă pe unele le considerăm pozitive, iar pe altele negative. Unele sunt socotite demne de admiraţie, iar altele demne de dispreţ. Măsura nu o dă nici intensitatea lor, nici legitimitatea lor (indiscutabile, după toate teoriile psihologice contemporane – care ne îndeamnă to express our feelings), ci contextul social în care se manifestă şi felul în care-l afectează.

Ajungem astfel inevitabil la concluzia că oricum s-ar justifica homosexualitatea, legitimitatea ei este adjudecată de un alt domeniu, unul care operează cu valori. În realitate, drepturile nu sunt nici de domeniul biologiei, nici de competenţa psihologiei, nici consecinţe inevitabile ale iubirii neţărmurite. Drepturile sunt girate de normele sociale, impuse de morala colectivă. Chiar dacă s-au făcut mari „progrese” în ultimele decenii, relaţiile sociale europene sunt reglementate de valori care se revendică – fie că vor, fie că nu – de la fondul cultural şi religios iudeo-creştin.

Iată de ce atacurile cele mai virulente ale ideologilor homosexualităţii sunt îndreptate către principala păstrătoare a acestor valori: Biserica creştină. O mică paranteză: împotriva musulmanilor le e frică să lupte, fiindcă intoleranţa islamică le ameninţă existenţa, pe când benevolenţa creştinismului le stimulează imaginaţia. Astfel că programatic sau instinctiv, homosexualii activişti ştiu că au un adversar de temut în Biserică. Însă, atacând creştinismul, nu fac decât să recunoască faptul că celelalte argumente sunt insuficiente, oricât de convingătoare ar fi în sine.

Cel mai năstruşnic, dar şi cel mai derutant tip de argument invocat este cel în care se amestecă un verset, o învăţătură fundamentală a Bisericii. E un joc pervers şi abil. Biblia este disecată şi utilizată în litera ei disparată, după necesităţi. „Nu judecaţi!” „Iubeşte-ţi aproapele!” „Dumnezeu este dragoste!” Dar nu se suflă o vorbuliţă că omul e în stare să pervertească orice sentiment şi că acesta, în sine, nu e neapărat nobil. A iubi nevasta altuia nu e o învăţătură luată din Scripturi, dar poţi s-o prezinţi ca şi cum ar fi, dacă eşti abil.

Din păcate, militanţii homosexuali nu fac decât să urmeze un drum deja bine bătătorit. Din puzderia de secte şi culte creştine, nu puţine au folosit aceeaşi reţetă: legitimarea cu versetul. Unele s-au descurcat mai bine şi au prins mai multe versete în dogma lor, iar altele s-au descurcat mai prost şi au ajuns la extremisme. Dar nu mai e cine să arbitreze ortodoxia de erezie, deoarece crezul e deja atomizat şi revendicat în numele unor grupuscule.

Dezbaterea morală este (încă!) fundamentală, fiindcă miza este foarte mare, poate chiar cea mai mare. Cum o morală laică e greu să refuze drepturi unor cetăţeni majori şi responsabili, inonfensivi, dar militanţi, e nevoie de temelia religioasă pentru a putea opune rezistenţă. Acesta este motivul pentru care statul – care se pretinde laic – comite într-adevăr un abuz când refuză anumite drepturi minorităţilor sexuale.

Statul nu poate argumenta religios. Când o face, e o dovadă de populism ieftin. Însă poate miza pe principiile democratice şi pe majorităţi (care pot reprezenta o atitudine religioasă). De aceea există referendumurile în societăţile democratice. E foarte adevărat că şi consensul majorităţilor poate fi în rău, dar acesta este unul dintre riscurile asumate ale democraţiilor. Soluţiile date în final de stat trebuie să ţină cont atât de votul majorităţii, cât şi de principiul drepturilor egale pentru toţi cetăţenii. Aceste soluţii sunt, de fapt, legile.

Ajungem astfel şi la singura arenă în care activiştii homosexuali pot să invoce în mod legitim drepturi: cadrul legislativ. Premisele ar fi: statul laic, drepturile cetăţeneşti garantate prin constituţie şi egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii. Pe această bază se dezvoltă dispute interminabile, arsenalul aruncat în joc fiind practic nelimitat. În esenţă însă, totul depinde aici de politic, de receptivitatea actorilor politici la ideologiile progresiste sau la valorile tradiţionale. Tot în această luptă intră uneori şi puterea judecătorească, prin Curtea Constituţională, de pildă.

Dar când vine vorba de decizii politice sau de nuanţe legislative, de interpretări savante, se poate întâmpla orice. Iată de ce spuneam că miza cea mare este pe morală şi pe religie, fiindcă acestea sunt definitorii pentru caracterul actorilor care iau deciziile. Odată subminate barierele moralei sociale şi „prejudecăţile” religioase din mentalul colectiv, cresc considerabil şansele de reuşită pe toate fronturile. Fiindcă discuţiile se vor muta pe terenuri mişcătoare, unde balanţa se poate înclina fie într-o parte, fie în alta, nediferenţiat.

(va urma)


Responses

  1. Homosexualii sunt o minoritate in timpurile noastre si ca orice minoritate se agata cu dintii de tot ce pot si se lupta pentru a deveni o majoritate sau macar de a avea aceeasi greutate in societate.Nu inteleg insa agitatia heterosexualilor.De ce atata frica?Homosexualii nu vor fi niciodata majoritate.In Asia puteai sa fii homosexual in tinerete, heterosexual ca adult sau invers.Priviti la Alexandru Macedon.ADN-ul explica foarte multe dar nu se explica pe el insusi, nu inca.Japonezii spun ca in ADN-ul nostru sta scris si ce viata vom avea,sunt insa luati in considerare?Voi credeti?Exista specii animale care intr-o perioada a anului sunt femele apoi devin masculi.Asta da inversiune!Se da o prea mare importanta sexualitatii care inclin sa cred ca se va atenua odata cu clonarea primilor oameni(daca nu e deja un fapt…ascuns).In 1980 citisem o nuvela SF in care doar anumite persoane puteau procrea, in functie de calitati…etc…Eram revoltata.Eram foarte tanara.Azi, la alta varsta si cu alti ochi parca-parca as zice ca ar fi bine sa procreeze doar cei mai cei, pentru ca sunt prea multe persoane cu probleme de sanatate si tot mai multi sunt cei sanatosi in slujba celor bolnavi.Darwin spunea ca cel puternic il elimina pe cel slab, omenirea nu se supune acestei legi.Cei slabi, bolnavi au compasiune si ajutor din partea celor sanatosi dar…n-ar trebui sa faca copii.Am o cunostinta careia i s-a spus ca daca face un copil va suferi de o malatie rara…ea l-a facut si e bolnav, dar l-a facut si pe al doilea care e bolnav si el!!!In plus, cere sa fie tratati ca cei sanatosi,ba cu mai multa atentie.Adica,mai multe drepturi si ajutor doar pentru ca sunt asa.De acord in ceea ce priveste copiii,dar mama?O inconstienta!Am vecini tigani.I-am auzit zicand ca daca nu se va naste un baiat(al 5-lea) il dau imediat la orfelinat.Pe astia cine-i lasa sa faca copii?Un homosexual barbat care joaca rolul femeii nu va avea niciodata, oricat de mult s-ar stradui un orgasm feminin.Niciodata!Orgasmul sau tot masculin va fi.O lesbiana,la fel, va simti ca o femeie oricat de masculina se va considera.Poate de aceea se agita atat pentru ca sunt neputinciosi in ceea ce-i priveste propriile reactii psihice la chimismul lor definit din nastere:barbat sau femeie,foarte clar.Cat timp un homosexual nu cere unui hetero de a deveni homosexual e ok.Pe masura ce se infiltreaza tot mai mult in functii de conducere….mmmm…devine alunecos.Atentie!Homosexualii sunt foarte creativi!

    • Sunt medic si clar ca nu pot fi de acord din start cu eugenia sociala pe care o propui…faptul ca un om este infirm fizic nu ii ia acestuia dreptul la viata, nici celor care se nasc cu o zestre genetica alterata(sindromul Down).
      Au fost cazuri in care oameni cu infirmitati fizice , pe plan intelectual depaseau mult media.Traim intr-o lume in care oamenii perfecti sunt doriti(ca sanatate, aspect fizic etc).Alergam dupa perfectiunea aparentelor si uitam ceea ce este cu adevarat important, ca omul din fata noastra, oricat de diform fizic sau idiot ni s-ar parea, oricat de inutila si consumatoare de resurse ni s-ar parea existenta lui, este totusi aproapele nostru, pe care ar trebui sa-l iubim….
      Am vazut om tetraplegic( nu putea misca nici mainile , nici picioarele), care respira de 20 ani cu o masina , dar care in Franta era un poet apreciat.Si care culmea era multumit cu viata lui, oricat de paradoxal ni s-ar parea si extrem de recunoscator ptr orice atentie.Era un om demn, care nu cauta mila cu orice pret, dorea doar sa traiasca .Am aflat ulterior ca se ruga mult….
      Schimband sistemul de referinta, nu stim daca in economia divina, ceea ce facea el in taina , nu era de 10 ori mai important decat ceea ce faceam eu in fiecare zi la spital….

      • Lavi,

        Nu știu dacă „Napoca de Ardeal” o să-ți mai răspundă. Dar răspund eu (în locul meu, desigur). Perspectiva pe care o aduci e grăitoare. Rămâi speechless. D-aia zic așa: te mai aștept și alte dăți, că prinde bine câte-o… trezire la realitate.

      • Am vazut parinti ai caror copii erau practic inutili societatii, pareau incapabili sa ofere ceva. Aratau ca legumele. Si totusi parintii lor mi-au dat impresia ca si-ar fi dat viata pentru ei. Vad in asta expresia suprema a iubirii – a iubi pe cineva neconditionat. Am in vedere parinti iubind niste urmasi de la care nu pot astepta nimic pozitiv. Si totusi nu-i reneaga. Cred ca numai Dumnezeu ofera oamenilor o astfel de putere.

        • Totusi, le doresc tuturor celor care au in plan nasterea de prunci sa se bucure de urmasi sanatosi din toate punctele de vedere. E mai bine asa.

  2. Napoca de Ardeal,

    Nu cred că pot să fiu de acord cu eugenia socială propusă. Aduce a teoria rasei pure ș.a.m.d. În vederea atenuării acestor „rateuri” aș merge mai degrabă pe ideea educației. Iar cine nu ia seama… asta e. Misterioase sunt căile Domnului – nu zic asta cu niciun fel de ironie.

    Într-un singur caz aș interveni tranșant: aș castra infractorii care se fac vinovați de recidive în delicte sexuale (violatori, pedofili etc.)! Dacă ei nu se pot abține, atunci măcar să fie scăpați de această „povară”.

  3. Nu cred in teoria rasei pure caci proclama selectii in cadrul aceleiasi rase.SF-ul se referea la a face copii cel care e idoneo, ca e alb,rosu,negru,galben….nu conteaza.Exista un sat in Bihor la care accesul se face destul de anevoios.Acolo se casatoresc de ani de zile intre ei si exista o mare proportie de malformatii genetice.La asta duce o prea restransa selectie in cadrul aceleiasi rase.In practica e bine sa fie unul de aici iar celalalt de acolo,adica e nevoie de sange proaspat.Poate iti mai amintesti festivalul de folclor de pe Muntele Gaina,rostul lui era exact asta,sa-i faca pe oameni di locuri diferite sa se cunoasca.Ideea educatiei e foarte buna dar este lenta,costisitoare,implica mari resurse.Reproducerea e rapida,chiar inconstienta.Aici,chiar de o sa sari,e nevoie de mai multa ratiune,hai sa nu-i spun asa,poate suna mai bine intelepciune.Io chiar vroiam sa spun ‘programare’🙂.In vremea lui Ceausescu inainte de casatorie erau obligatorii analizele.Azi nu cred ca e asa.Daca sotii erau incompatibili cu RH-ul erau avertizati ca nu pot sa faca decat 1 copil.Daca erau bolnavi psihici,sau aveau bolnavi psihici in familie erau dinnou avertizati si tinuti sub observatie…Dupa ’90 echipe de medici au decis sa le dea cate o injectie anticonceptionala tigancilor din niste comunitati de tigani,o data la 3 luni,ca sa nu ramana insarcinate.Chestia asta s-a transformat in scandal.Cea mai revoltata a fost Franta.Tocmai ea,care nu suporta tiganii!Dar eu nu ma refer doar la tigani ci la toate persoanele care au mari probabilitati la a da nastere unor copii cu probleme.Cum spui,misterioase sunt caile Domunului,poate ca asa doreste sa exersam mila si intrajutorarea aproapelui nostru🙂

    • Napoca de Ardeal,
      Etica reproducerii e un subiect care sigur iese din sfera mea de înțelegere. Fiindcă sunt multe chestii la mijloc. Sincer, nu știu prea bine nici cum funcționează diversele substanțe contraceptive. Din câte îmi amintesc, parcă există ceva controverse etice în jurul unora dintre medicamente…

  4. Inainte de a condamna homosexualitatea din punct de vedere moral, ma gandesc la o perspectiva biologica din care am putea trage concluzia ca aceasta nu-i tocmai in regula. Sexualitatea implica in mod firesc organele sexuale care sunt organe de reproducere. In dreptul partii masculine avem penisul si testiculele, iar in dreptul partii feminine avem vaginul si ovarele.

    Ok. Mai departe.

    Fiecare organ de reproducere este facut pentru omologul sau apartinand ,,partii adverse”. Atunci cand simtim placere de ordin erotic organele noastre dau curs de fapt programarii pentru functia de reproducere. Pana aici suntem asemanatori animalelor. Dar fata de acestea din urma noi ne permitem sa depasim limitele temporale si sa nu fim constransi la o perioada de rut. Ne putem acupla oricand. Aici incepem sa ne detasam un pic de animale. Apoi, am facut din functia de reproducere si un mod de a ne exprima sentimentele cele mai contradictorii. Putem exprima prin sex atat dragostea profunda cat si ura cea mai teribila. Am in vedere aici atitudinea barbatului care atunci cand iubeste o femeie (care nu-i este nici mama, nici sora, nici alta ruda de sange) se gandeste la sex. Cand o uraste, se gandeste tot la sex. Sexualitatea umana devine astfel o forma de comunicare, dublandu-si caracterul biologic. Dar chiar ajunsi in acest punct ramanem conditionati de programarea biologica prin care suntem legati de mai toate speciile regnului animal. Desigur sunt si fiinte care-si schimba sexualitatea dar biologii le plaseaza pe scara evolutiei pe o pozitie de inferioritate.

    Deci … parte masculina, parte feminina. Una pentru cealalta. Ca o constanta a existentei pestilor, reptilelor, pasarilor, mamiferelor si oamenilor.

    Biologia consemneaza si manifestari de acuplare dintre indivizi de acelasi sex. De exemplu imi amintesc doi masculi de barza, parca, ,,reprofilandu-se” dupa ce au stat mai multa vreme in cusca unei gradini zoologice. Suferisera o trauma dupa cum explicau ingrijitorii. Dar aceste manifestari sunt considerate in biologie drept ABERANTE ca o constatare stiintifica si nu ca o apreciere morala. Termenul se aplica des in cazul folosirii inadecvate a unor organe menite a indeplini alte functii.

    Desigur homosexualitatea poate proveni dintr-o trauma. Aceasta isi poate avea originea in copilarie si nu exclud nici posibilitatea ca omul sa se nasca avand deja germenele manifestarii. Dar sunt copii care se nasc cu diverse nereguli, fizice sau psihice. Nativa, homosexualitatea nu ar fi mai putin aberanta. Nu stiu cat poate fi de tolerata dar in mod cert nu ar trebui cultivata.

    Nu fac parte din randul celor care se grabesc ,,sa arunce cu piatra” in cei care au orientarea cu pricina. Si cred ca nici autorul articolului nu a intentionat sa o faca. Am vrut doar sa atragem atentia asupra unor sminteli care-i fac pe unii semeni ai nostrii, onesti in felul lor, sa nu aiba o echilibrata apreciere a unor fenomene.

    • Unii dintre militanții gay au o listă cu animale homosexuale. Deși mai corect ar fi ca lista să cuprindă vietăți „bisexuale”, fiindcă altfel ar fi dispărut speciile respective. Nu prea aveau cum să se perpetueze până în prezent.

      • Ce-i de la natura, e de la natura. Daca asta-i o caracteristica a speciei respective, n-avem ce comenta. Probabil ca in lumea nevertebratelor s-au depistat si alte metode de reproducere decat cea de acuplare a unei parti masculine cu una feminina. Dar la om, ca la mai toate vertebratele, organele de reproducere masculine sunt concepute a fi puse in relatie cu cele feminine. Si invers. Ca se pot produce si acuplari intre indivizi de acelasi sex, asta nu poate fi contestat, dar faptul constituie un comportament aberant din punct de vedere biologic pentru ca se sustrage carcteristicilor speciei.

        Desigur, inca o data scriu ca nu doresc stigmatizarea homosexualilor ca indivizi. Oricine ar fi putut sa cada in acest viciu. Vorbim pana la urma de o boala. Homosexuali au existat de cand lumea si probabil vor exista pana la sfarsitul aceseia. Iar unii practicanti ai acestui ,,sport” si-au inscris cu litere grele numele pe lista marilor personalitati ale omenirii. Ceea ce contestam este incercarea de a se induce in mentalul colectiv ideea ca homosexualitatea este la fel de normala ca heterosexualitatea. Daca un homosexual poate avea un IQ la fel de ridicat ca si un heterosexual inseamna ca si homosexualitatea lui e la fel de fireasca precum heterosexualitatea celuilalt. Dupa parerea mea aici trebuie identificat pericolul.

        • Aici e o poveste lungă și întortocheată. Însă, din câte am citit și am înțeles, ține, în principal, de grupurile de presiune pentru drepturile minorităților. Acestea definesc ce înseamnă normalul. Atâta doar că în țări precum America, oamenii știu destul de bine ce înseamnă „normal” și nu sunt dispuși să cedeze prea ușor la conotațiile termenului. Atunci s-a găsist soluția: dezincriminarea legală a homosexualității (realizată nu prin referendum, ci prin hotărâre a Curții Supreme) și dezincriminarea medicală a homosexualității. În 1973, pare-mi-se, homosexualitatea a devenit „normală” medical. Fără să existe și o atestare a normalității. Așa a hotărât comisia care stabilește ce e boală mentală și ce nu.

          Bătăliile încă necâștigate sunt cele sociale și cele teologice.

  5. Reblogged this on Răscumpărarea memoriei and commented:
    România se află în fața unui moment crucial odată cu elaborarea unei noi constituții. Dacă vom reuși să păstrăm definirea căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie, atunci va fi un mare câștig pentru familie și o stavilă semnificativă în calea celor care vor să o distrugă. Constituția ar fi greu de schimbat după adoptare!
    Pe de altă parte, dacă premierul Ponta reușește să obțină reluarea votului asupra articolului cu pricina (și să îl anuleze), atunci să nu ne mirăm că în scurt timp căsătoriile gay vor fi incluse în legile organice.
    Din acest motiv îmi propun să semnalez în perioada următoare articole și discuții pe această temă. Este momentul să vobim și să luăm atitudine.
    Iată un articol al lui Teofil Stanciu despre (ne)temeinicia drepturilor aclamate de homosexuali.

  6. Argumentul ADN-ului este bun dar incomplet, faptul ca sunt homosexuali care au devenit heterosexuali dovedeste ca procesul este reversibil, la fel si un psihopat daca este tratat la timp isi revine si nu numai sunt multe devieri comportamentale care se trateaza, asa ca genele se fac(activeaaza), se desfac si se refac asta dovedeste ca legatura trebuie cautata in lumea spirituala.Acest proces de activare a comportamenului distorsionat este influentat de mediu, anturaj si evenimente deosebite, socuri emotionale sau abuzuri care sunt traite de subiect, iar consecintele acestora se vad in viata celui afectat.

    • Precum samanta care desi se afla in pamant, daca nu e hranita nu da roade, asa-i si cu comportamentul distorsionat de care vorbiti, (mai precis de germenii acestuia). Daca nu sunt ,,hraniti” de un mediu favorabil raman atrofiati si pana la urma nefunctionali. Asta-i rolul socialului in viata noastra: de a ne activa sau inhiba anumite porniri pe care le avem in germene de la nastere. Si aici, dupa parerea mea, este pericolul legalizarii homosexualitatii, care nu-i doar o chestiune juridica ci una mai profunda de schimbare a conceptiei despre normalitate. Homosexuali au existat, exista si vor exista. Iar in prezent, chiar si intr-o tara ca a noastra, desi pot fi marginalizati si facuti sa se simta prost in multe situatii, totusi, nu-i pune nimeni la stalpul infamiei si nu-i omoara nimeni cu pietre. Au bine merci acces chiar la functii importante in stat si. Problema e aceea de schimbare a mediului social intr-unul care sa conduca la ,,incoltirea” germenilor unui viitor comportament distorsionat. Si atunci vom asista si la o crestere cantitativa vizibila la nivel macro. Totul va fi dat peste cap. Va fi o schimbare de paradigma. Aici este pericolul si nu in faptul ca doi barbati aleg sa se iubeasca mai mult decat e cazul.

      • Am citit pe undeva despre „vindecarea” unor homosexuali care au parcurs un proces terapeutic și au scăpat de chestia asta. Nu am studiat însă în amănunt chestiunea.

    • @Marius

      Cred că e destul de greu de determinat cât e predispoziție și cât e delăsare. Într-o vreme în care niciun fel de abstinență nu e încurajat, rămâne puțin loc de rafinamente de acest soi. Probabil că un răspuns onest ar putea da numai homosexualii creștini, care își controlează comportamentul și, eventual, luptă cu ispitele.

  7. […] aceeași temă: Drepturile homosexualilor și temeiul lor (un articol mai vechi) și Din nou despre homosexualitate (textul vine în continuarea celui […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: