Postat de: Teofil Stanciu | 17/02/2010

De la ridiculizarea cizmarului la vanghelion şi becaliadă

Ceauşescu avea 4 clase. Și alea abia târâte. Era cizmar de profesie. Mai bine şi-ar fi păstrat-o ca pe o „brăţară de aur”. Mult ne-am mai distrat noi, copiii, când am aflat ce analfabet fusese în fruntea ţării. Cei mai mari erau revoltaţi, sideraţi, scârbiţi. Cum, dom’le, un cizmar şi-a bătut joc atâta vreme de milioane de oameni? Chiar analfabetul ăsta? De parcă era mai de calitate bătaia de joc dacă ar fi fost executată de un doctor docent…

Era ştiut de către orice om cinstit şi lucid că promovarea non-valorilor e un procedeu comunist, fiindcă nulităţile erau uşor de controlat. Un ceapist prost grămadă făcea exact ce i se „prelucra” de la partid, pentru că el nu pricepea deloc ce i se cere, aşa că se străduia să ţină minte detaliile, să respecte instrucţiunile precise. Executant de mare scrupulozitate.

Dacă acest prost mai era şi un pic violent din fire sau răzbunător, avea toate şansele să urce în ierarhie şi să se cocoţeze într-un post de fruntaş judeţean, de unde să comande altora – de obicei mult mai dezgheţaţi decât el – ce să facă. Până şi aparatnicii comunişti considerau imorale asemenea situaţii. Chiar şi ei între ei îşi purtau sâmbetele din astfel de pricini.

În fine, ideea e că societatea admitea implicit şi explicit că pentru a accede la o poziţie de influenţă şi de putere, la o funcţie publică trebuie să ai oarece grăunţe funcţionale în cap, să fii şi cu oleacă de şcoală. Oamenii aşteptau de la cei care îi conduceau să fie şi mobilaţi intelectual cât de cât. Chiar dacă ei înşişi dispreţuiau oamenii „cu mapa”, tot ei doreau ca şeful, cu cât era mai sus, să aibă facultate, să prezinte garanţii că merită locul ocupat.

Toată lumea ştia că nu e uşor să faci o şcoală. Ca să intri, treceai printr-un examen dificil. Iar până să termini mai aveai de tras serios. Printre absolvenţi se mai rătăcea şi căte-un netot, însă era cu atât mai celebru şi mai dispreţuit cu cât se ştia că reprezintă una dintre excepţiile tolerabile. Intra în marja de eroare.

N-am cum să nu mă mir aşadar punând în oglindă situaţia de atunci cu cea de acum. Cei care ne-au condus în aceşti douăzeci de ani au reuşit să distrugă şi să discrediteze şcoala în asemenea hal, încât acum e mai degrabă ridicol să fi fost un student cât de cât serios. Dacă nu ţi-ai obţinut diploma pe bani, eşti realmente un bou.

Însă cel mai tare eşti dacă ajungi sus fără şcoală. Ceauşescu ar fi în zilele noastre un „zeu”, cum zic nişte amici mai tineri. Chiar aşa, după ce eşti „absolvent” al învăţământului primar să nu mai prestezi nici măcar o zi de şcoală, dar să ajungi ditamai şeful de stat… unde s-a mai văzut una ca asta? E de basm, e de povestit strănepoţilor, analfabeţi şi ei la rându-le – sperăm, nu-i aşa?

Din câte înţeleg eu, cam la acelaşi statut aspiră şi majoritatea îmbogăţilor peste noapte. O parte dintre aceştia nu sunt numai neşcoliţi, ci şi neciopliţi. Proasta creştere este calitatea lor fundamentală, peste care lipsa de carte se pliază ca o mănuşă făcută la comandă.

Mai interesante sunt cazurile în care aceşti analfabeţi au ajuns să facă politică şi chiar cu mult succes. Regresul mi se pare evident. După revoluţie, ceauşeştii stârneau hohote. Acum, parveniţii economiei şi politicii sunt priviţi cu sfială şi cu admiraţie.

Marea problemă şi îngrijorare e că, de obicei, aceste specimene se răzbună când ajung sus. Dacă toată viaţa n-au fost în stare să silabisească nici măcar cărţile de citire din şcoala primară, vor să dovedească ţării şi lumii că ei nici nu au nevoie să ştie citi. Iar pentru ca răzbunarea să fie deplină, s-ar putea să îşi pună amprenta pe învăţământ, adică tocmai pe cei care le făceau zile fripte. Astfel de frustări sunt greu de digerat şi refulează.

De pildă, liberalii au dat învăţământul pe mâna unui zidar-şef, care, între timp, e mare expert pe probleme de educaţie, dându-şi cu părerea despre legea învăţământului. Stânga e mai cu moţ, ea preţuieşte munca braţului mai degrabă decât efortul creierului. Aşa s-a ajuns ca sinsitra învăţământului să fie girată de un semi-analfabet.

Faptul că nişte diletanţi şi oameni fără educaţie elementară, nişte indivizi „din popor” ajung sus nu e deloc rău în sine. Rău e că se legitimează financiar şi politic tocmai pentru că ei înşişi resimt lipsa lor de carte ca pe un defect ce necesită o compensare. Poate că sunt oameni de treabă, poate-s doar nişte descurcăreţi vicleni şi rapace. Ei şi? Să fie!

Dar nu le ajunge să fie şi să tacă. Ci vor să aibă prim-plan. Nonşalanţa cu care îşi debitează tâmpeniile făcând titlu de glorie din ignoranţa lor vădeşte un deficit de caracter. Nenorocirea e că o grămadă de adolescenţi – unii foarte deştepţi, alţii foarte… vânoşi – privesc acest spectacol şi trag concluzia, pe bună dreptate, că fundamental e să ai bani. Și toate celelalte se primesc bonus. Cine i-ar putea contrazice?

Eram copil la revoluţie şi râdeam cu prietenii de analfabetul care reuşise să ajungă la cea mai înaltă demnitate în stat. Copiii de azi privesc la nişte indivizi de un calibru intelectual probabil similar fostului dictator şi le sorb fiecare vorbă, le copiază gesturile, îi iau ca modele. E cel puţin grotesc din punct de vedere estetic. Dar va fi dezatruos din punct de vedere social şi moral.

Opinia mea e că guvernanţii au făcut asta cu bună ştiinţă. Motivele pot varia, în funcţie de indivizii care au deţinut poziţii de decizie. Dar, în esenţă, întotdeauna cei proşti sunt mai uşor de convins, mai uşor de manipulat. Deci e preferabil să ai o ţară… maleabilă. Chiar cred că am fost conduşi în tot acest timp de oameni de rea credinţă – în marea lor majoritate – de indivizi fără scrupule. Aceştia s-au înconjurat cu pramatii servile şi ignorante (cu diplome obţinute la mica înţelegere) care vor fi enorm de greu de dizlocat din scaune.

Mai cred că lucrurile sunt foarte grave, iar semnele viitorului sunt mai degrabă îngrijorătoare. Faptul că analfabeţii sunt votaţi şi admiraţi e doar vârful aisbergului. Cohorte întregi de indivizi nulităţi tupeiste s-au înşirat deja în spatele celor câţiva reprezentanţi mai vizibili. În primul eşalon vor ajunge mereu puţini dintre ei, fiindcă cei deştepţi şi parşivi ies mai uşor în faţă, însă următoarele eşaloane (directori de ministere, secretari de stat, inspectori şcolari sau financiari, înalţi funcţionari publici etc.), în special locurile de muncă de la stat, vor fi ticsite de personaje aproape imbecile.

În felul acesta ne aliniem şi noi tendinţelor occidentale de a elimina departajările între indivizi, pe motiv că ne traumatizează şi nu putem trăi cu şocul postraumatic de a şti că suntem mai proşti decât alţii. Se simt astfel răzbunaţi şi foştii elevi mediocri care ne conduc şi care vorbesc despre reforma învăţământului. Cu toată stima pentru valoarea intelectuală a actualului ministru de resort, nu cred că are nicio şansă în faţa celor… mulţi.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: