Postat de: Teofil Stanciu | 10/02/2010

Neșansa manipulatului

Am primit de la diverşi oameni mesaje cu instrucţiuni cât se poate de specifice vizavi de ceea ce e de făcut în cazul gripei porcine. Toate, fără excepţie, avertizau că vaccinul e o mare făcătură medicală, socială, financiară etc. Însă dezvăluirile veneau pe diverse filiere şi scoteau în evidenţă diferite componente letale ale serului. Un singur element comun există: toate mă avertizau că spectrul morţii îmi va fi mult mai aproape de cutez să mă vaccinez.

Presa oficială însă era foarte fermă în recomandarea vaccinului ca fiind singurul mijloc sigur de protecţie. Şi nu mă refer acum la campaniile plătite de ministerul sănătăţii pentru informarea publicului. Ci la informaţiile din buletinele de ştiri, la părerile invitaţilor. Concluziile aproape unanime erau că vaccinul e bun, fără efecte secundare semnificative, necesar şi suficient.

Una dintre trăsăturile care m-a izbit la ambele tabere a fost consensul: de o parte presa întreagă susţinând cu tărie – fără excepţii – vaccinul şi campania, de altă parte „sursele” oculte care înfăţişau adevărul adevărat, bazat pe informaţiile care, chipurile, s-au scurs din laboratoarele giganţilor farmaceutici.

Fă-ţi o părere din asta! În faţă vine o somitate a Institutului Cantacuzino şi se vaccinează. Apoi alţii îi ţin hangul, alţi specialişti îi confirmă spusele. Dar din dosul lor deja se ivesc subversivii. Care nici nu prea au acces la tribuna presei, ci se manifestă pe bloguri, pe reţele sociale etc. Ei reprezintă alternativa.

E doar una dintre numeroasele probleme în care, ca individ, trebuie să iei o decizie pentru care poţi, teoretic, să plăteşti ulterior cu viaţa. Fie că refuzi vaccinul şi faci o gripă „cu complicaţii”, fie că accepţi vaccinul şi mori de… reacţii adverse.

Mai ştii și că uriaşele companii farmaceutice au fonduri la discreţie, că pot face „lobby” de zeci de milioane de lei vechi într-o singură farmacie ca să fie vândute cu precădere anumite medicamente, în detrimentul altora. Iar asta ai aflat-o de la un farmacist căruia i s-au oferit în mod curent diverse sume de bani (nu e folclor, e realitate).

Îţi dai seama şi din experienţa personală că această industrie trebuie să fie teribil de profitabilă, de vreme ce orice om ţine foarte mult – dacă nu chiar cel mai mult – la sănătatea lui şi e dispus să cheltuiască oricât pentru medicamente.

Nu ai uitat însă că nu mai departe de acum vreo câteva luni, în lupta politică pentru preşedinţie, aproape toate televiziunile s-au manifestat părtinitor, au lăsat la o parte orice deontologii, orice nevoie de informare imparțială şi s-au aruncat în focul luptei partizane făţiş. Însă, cu neruşinare, şi-au apărat şi măgăreaţa.

Aşa că pur şi simplu nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva, din fondurile pentru „lobby” nu s-au scurs nişte „donaţii” către aceste trusturi de presă care acum te „informează” atât de insistent şi atât de în consens. Altfel spus, dacă la politicieni au pus botul şi şi-au luat tainul, de ce n-ar proceda la fel cu producătorii de medicamente?

Tot ce am spus până aici e un exemplu – dintre multele posibile – despre cât de dificil a devenit să te fereşti de manipulări. Presa nu mai prezintă niciun fel de garanţie. Dar nici „sursele” subversive nu sunt mai de încredere. De unde ştim că nu e vorba de o vendetă personală a vreunui frustrat care a fost înlăturat sau concediat din vreo astfel de corporaţie? Sau de unde ştim că nu e vorba despre concurenţi care vor să strice piaţa?

Dificultatea de a afla o informaţie veridică e aproape insurmontabilă, fiindcă ideologiile şi teoriile au susţinători chiar şi în rândul comunităţii ştiinţifice. Nu toţi imunologii sau microbiologii sunt încântaţi de explozia de vaccinuri şi tratamente medicamentoase. Unii sunt chiar îngrijoraţi.

Şi iată cum, vrând să afli o chestie banală, nimereşti într-un hăţiş din care nu mai poţi să ieşi. A invoca aici inteligenţa individuală ca posibil arbitru între adevăr şi fals e o chestie de idealism sau cinism, cred. Alte abilităţi sau virtuţi pot fi mult mai utile şi mai funcţionale: curajul, prudenţa, tenacitatea. Dar consecințele pe termen lung ale unei decizii rămân în ceață densă.

Televiziunile se eschivează de orice responsabilităţi, aducând „responsabili” pe care să-i întrebe în văzul naţiunii cum stă treaba. Bine, bre, dar chiar am putea crede că un manipulator ar fi capabil să iasă în faţă şi să spună: stimaţi tovarăşi, nu vă luaţi după ceea ce vă tot repet de câteva luni, fiindcă n-am vrut decât să vă induc în eroare?

Morala corporațiilor a devenit o chestie dependentă de profit. Vă amintiți poate ce greu a fost unui individ să lupte cu giganții tutunului care, cu bună știință, adăugau substanțe generatoare de dependență în țigările produse. Iar aceste companii beneficiau de toate aprobările legale, inclusiv medicale. De ce ar sta altfel lucrurile în corporațiile farmaceutice, în trusturile de presă?

Nu merg mai departe, fiindcă ajunge pentru ceea ce am vrut să demonstrez. Surprinzător, individul contemporan are mare nevoie de… credință. Însă locul credințelor religioase a fost luat de cele laice. Aproape fiecare decizie mai semnificativă este luată parțial „în orb”, dacă presupune accesul neîngrădit la informații.

Nu sunt adeptul teoriilor conspirației, dar e clar că structurile economice și sociale, cu cât sunt mai obeze, cu atât mai dificil sunt de scrutat cu privirea și de măsurat sub raport etic.


Responses

  1. In other words: to believe or no to be…

    • sam,

      În esență… we believe. Singurul lucru care rămâne de ales e „ce” sau „cine” e beneficiarul. Așa cred…

  2. Exista o diferenta intre a crede si …a crede. E ca cea dintre „trust” si „belief” sau in-credere si credinta. Cred (sic!) ca aici faci confuzie intre cei doi termeni.

    increderea e legata de credit. e o incredintare temporara pe o problema specifica, un imprumut de autoritate acordat cuiva in schimbul confortului dat de pasarea responsabilitatii.

    Credinta e un cadou, o donatie, nu se intoarce asa cum a plecat si nu asteapta ramburs.

    Credinta si creditul seamana doar prin „orbirea” pe fondul careia lucreaza.

    Marea provocare a crestinismului e saltul asta mortal de la incredere la credinta

    • sam,

      Știu că există o diferență. Dar eu cred că oamenii folosesc mai mult „believe” decât „trust” în viața de fiecare zi. E vorba mai degrabă de un salt în necunoscut, decât de încredere. Sau, dacă vrei, e încredere oarbă. Poate greșesc…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: