De ce ne plac totuşi fundamentaliştii?

Un prim răspuns ar fi că ne plac de plicitseală. A noastră, nu a lor. Suntem blazaţi, trăim larvar, avem vieţi banale, pe când ei sunt vii, luptă pentru nişte idealuri (încă mai au idealuri!?). Au „vână” şi nu se lasă intimidaţi. Se răţoiesc la orice formă de autoritate oficial(izat)ă, sunt subversivi. Au un aer mai cool decât conformiştii care merg dimineaţa la serviciu şi vin după-masa istoviţi şi numai buni de trântit în fotoliul complementar televizorului.

În esenţă, cauzele pentru care luptă respectivii ne sunt cu atât mai indiferente cu cât sunt mai îndepărtate de noi. Fiindcă am învăţat să nu ne intereseze. Nu ne priveşte, fiecare cu crezul lui, cu oala lui, cu bombele lui, cu afuriseniile lui.

Un alt răspuns ar fi că ne plac deoarece ne reprezintă. Nu toţi pe fiecare dintre noi, ci selectiv. În esenţă, nu prea există om care să nu aibă vreo frustare, vreo nemulţumire. Măcar o babă de la parter care ne calcă pe nervi, dacă nu altceva. Un administrator hirsut şi hrăpăreţ.

Aşa că fiecare am avea o poliţă de plătit, cât de mică acolo… Există undeva pe lumea asta o ideologie, o categorie de oameni care ne zbârleşte coama pe spate şi fără de care am trăi – ni se pare – mai satisfăcuţi, mai relaxaţi. Poate că ne zgândăre homosexualii, poate că ne enervează ecologiştii, ateii, circarii, şoferii de taxi, secretarele, precupeţele, funcţionarii publici, politicienii şi câte şi mai câte.

Suntem într-o relaţie tensionată, agresivă chiar, cu semenul nostru. Privind cu sinceritate în suflet, puţini sunt cei care nu au un adversar pe care să-l vrea neutralizat, un individ care stârneşte teamă şi l-ar vrea cumva îngrădit să nu ajungă prin preajmă, un oponent agasant pe care l-ar reduce la tăcere.

Fundamentaliştii deschid un front ideologic, polemic sau chiar militar împotriva tuturor acestor soiuri de adversari şi tranşează deschis problemele. Au soluţii drastice, categorice. Se iau la harţă cu oricine nu le cântă în strună sau le tulbură universul închis. Dacă se cere, ei devin violenţi în limbaj sau brutali în comportament. N-au reţineri, fiindcă au justificări precise cu care se acoperă moralmente.

Dar violenţa lor se află fundamental – în germene, dacă nu chiar crescută copăcel – şi în fiecare dintre noi, cei care-i privim de pe margine. Deranjaţi suntem adesea nu de acţiunea în sine a unui grup extremist cât de faptul că această acţiune se îndreaptă către categorii cu care ne simţim cât de cât solidari.

Faceţi un test simplu: v-aţi simţi oleacă răcoriţi dacă i-aţi şti chelfăniţi pe homosexuali? Sau altul: v-aţi simţit răzbunaţi când a câştigat Băsescu (deşi planează asupra lui o urâtă suspiciune de fraudă)? Aţi zis cumva: decât ceilalţi, mai bine el, indiferent de mijloace? Luaţi afuriseniile lui Valeriu Anania îndreptate împotriva „sectanţilor neoprotestanţi” sau elucubraţiile pastorului ăluia din SBC care se ruga să moară Obama. Simţiţi olecuţă de solidaritate cu careva?

De fapt, fundamentaliştii ne reprezintă sub două aspecte. Primul aspect e cel despre care am discutat deja: fac ceea ce noi nu îndrăznim să facem, dar încuviinţăm în forul nostru interior (dacă e să fim oneşti). Ne regăsim în lozincile lor (legionare, să zicem), în atitudinile lor (anti… sau pro…), în gesturile lor. Dar suntem la adăpost, nu riscăm nimic. Căci nu suntem obligaţi să recunoaştem nici măcar faţă de noi înşine această complicitate.

Al doilea aspect al acestei reprezentări se referă la faptul că ne absolvă de vinovăţii. Văzând răutatea fundamentaliştilor (aici deja ne orientăm către cei cu care nu suntem solidari sub nicio formă), transferăm răul asupra lor şi ne vedem – prin contrast – într-o lumină indiscutabil pozitivă, fiindcă „noi nu… ca ăia…”. Răul, diabolicul capătă un chip care nu e al nostru. Ne putem delimita de aceste manifestări malefice hidoase. Putem uita fie şi preţ de un minut că aceeaşi rădăcină de răutate se află şi în noi şi că ar putea oricând…

Demonizarea fundamentaliştilor ne permite să ne arătăm virtuoşi şi cucernici, echilibraţi şi decenţi, oameni de omenie, nu fiare, adepţi ai dialogului, nu o brute spurcate la gură. Ne permitem luxul ca, în sfârşit, să judecăm lumea, să ne dăm cu părerea despre treburile esenţiale din postura de imaculaţi.

În esenţă însă, fundamentaliştii ne plac fiindcă nu iubim. Zice Konrad Lorenz că din cauza aglomeraţiei, ne-am pierdut structural capacitatea de a ne mai iubi aproapele. Ne-am deprins să-l îndepărtăm, fiindcă trăim suprasolicitaţi afectiv în suprapopulatele noastre centre urbane. Suntem nevoiţi să procedăm astfel ca să mai apărăm o urmă de intimitate. O fi adevărat, dar neputinţa de a iubi îndeajuns rămâne un fapt, dincolo de o explicaţie sau alta.

Dar şi aici există două aspecte. Mai întâi, neiubirea noastră se manifestă faţă de cei care ne sunt antipatici: de obicei, victimele unor atacuri venite – sub o formă sau alta – din partea fundamentaliştilor. E vorba despre cei pe care i-am fi vrut şi noi pedepsiţi. Deci e clar că nu avem sentimente prea nobile în raport cu ei.

Însă nu putem să-i iubim nici pe fundamentalişti – fie că sunt din tabăra celor care ne plac sau a celor pe care-i detestăm. Dacă ar exista o căldură sufletească ce să ne apropie şi de ei, probabil că altfel le-am privi drama de a fi uneltele răului în lume. Nu i-am aplauda pe ascuns pe unii, nici nu i-am urî în taină pe ceilalţi. Dezumanizarea lor nu ar răspunde face să vibreze în noi coarda răzbunării sau a satisfacţiei malefice.

Sună destul de straniu să aduci vorba despre iubire în alte contexte decât cel familial sau cel al unei legături amoroase, dar poate că tocmai această stranietate receptată este simptomul cel mai grăitor al carenței de care suferim.

Notă: Am folosit aici termenul de fundementalist în sens generic şi peiorativ, cu referire la extremiştii de orice culoare – islamici, creştini, ecologişti, extremiştii de dreapta sau de stânga etc – care săvârşesc sau instigă la acte violente. Nu înseamnă că termenul nu are şi alte conotaţii, însă am ales-o pe cea mai frecvent întâlnită.

Anunțuri

5 gânduri despre “De ce ne plac totuşi fundamentaliştii?

  1. Auzi? Bine că am citit acest text, că era să mă tîmpesc de cap. Am crezut că sînt fundamentalist fără scăpare luptînd împotriva pirateriei azi pe blogul meu. Văzînd argumentele celor pro-piraterie… am crezut că îmi pierd neuronii prin auricule în momentul în care suflam abur pe nas și ceață pe urechi.

    Mi-ai mîngîiat sufletul….

    Să îți sporească sănătatea așa cum îți sporește spiritul!

    • #Marius David

      Am văzut cu ce luptați. Am intervenit, nu de dragul de a zice, ci doar pentru a aduce niște nuanțe. Sper să nu fi încurajat agresivitatea 😀

      Cât despre subiectul respectiv, mi se pare destul de complex. Fiindcă, sub acest aspect, al respectării proprietății, nici bibliotecile nu sunt cu mult mai morale: cumpără un exemplare de carte și apoi îl pune la îndemâna a mii de cititori și încă contracost. La fel procedează mai nou și cu Cd-uri sau DVD-uri. Fără să mai plătească o taxă suplimentară aferentă fiecărei audiții/lecturi. Atâta doar că această instituție este recunoscută oficial și că trebuie să te deplasezi până acolo și să deții un document. Ar deveni torentele morale dacă s-ar transforma în biblioteci? Mă întreb.

  2. Pe lângă toate cele dezvăluite de tine, mie îmi plac fundamentaliştii generici şi aş vrea să fiu ca ei, pentru că:
    sunt serioşi, angajaţi, preocupaţi, se concentrează (au focus şi nu se încurcă în detalii nesemnificative şi colaterale), detestă superficialitatea, sunt gata să facă sacrificii, preţuiesc esenţialul, nu preţuiesc dialectica nesfârşită, iubesc ceva cu ardoare, urăsc crezând că e bine, vor să facă ceva acum. Ar mai fi, dar nu mai am focus.

    • #agnustick

      Concluzia mea ar fi că nu sunteți fundamentalist. Dacă v-ați pierdut „focusul” 🙂
      Da, există niște lucruri demne de remarcat în fundamentalismul „bun”. Adevărul e că nu știu atât de bine definițiile termenilor încât să-mi dau seama dacă un fundamentalist poate fi îngăduitor cu alții.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s