Manos Hadjidakis – Rugăciunea acrobatului

2009 – un an ironic

Se pare că anul 2009 ar fi fost declarat de către UE (iar dacă vine de acolo, musai că e lege pentru toţi): Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei. N-am ştiut. Sigur m-ar fi făcut mai creator şi mai inventiv. Poate că „atrăgeam” şi nişte „fonduri europene”. Că se poartă.

Cu toate acestea, mi se pare că anul 2009 a fost în primul rând unul ironic. Aşa cum doar istoria ştie să fie. Cum să explici altfel că în acelaşi an au fost sărbătoriţi Calvin, părintele predestinării, şi Darwin, părintele evoluţionismului? Multe controverse au mai stârnit amândoi de-a lungul timpului.

Tot ironic mi se pare şi faptul că, în vreme ce baptiştii aniversau 400 de ani de existenţă, ortodocşii se ocupau de sărbătorirea Părinţilor Capadocieni (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie de Nazianz). Ironia vine din faptul că fiecare îşi sărbătoreşte creştinismul lui, în colivia lui, ca şi când ceilalţi nu ar exista. Aici, trebuie să admit, ortodocşii sunt mai puţin ridicoli, fiindcă au o tradiţie mai îndelungată.

Mai departe. Tot 2009 a fost declarat Anul Wurmbrand, fiindcă se împlinesc 100 de ani de la naşterea marelui mărturisitor creştin. Din câte înţeleg eu, comemorarea lui Wurmbrand a atras creştini de diferite culori – lucru cât se poate de pozitiv. Aceşti creştini provin însă din tradiţii care se ignoră reciproc. Ironia e că Wurmbrand considera inadmisibilă dezbinarea între creştini. Pentru el, toate tradiţiile creştine erau în egală măsură legitime.Citește mai mult »